Mamici de septembrie-octombrie 2007 (49)

Raspunsuri - Pagina 17

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns luy spune:

slippers , luptam impotriva caniculei pe toate caile, inclusiv pe asta cu umorul si pe cea cu mancatul aproape exclusiv de fructe si legume. Desi azi eu ma pot lauda ca am mancat si "solide": mi-am facut dimineata omleta cu sunca si cascaval + salata rosii/castraveti/ardei/branza, iar dupa-amiaza am papat fripturica de porc la tava ( am gatit acum 2 seri) + cartofi prajiti + salata, din nou. In rest... pepene si nectarine... Ah, ma duc sa ma iau vreo 2 felii de pepene, ca mi s-a facut o poftaaa...

Luy 33+ cu

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns HaveF8 spune:

Offf, citesc ce am scris si mi s-a pus un nod in gat si lacrimi in ochi cand imi aduc aminte. Una dintre voi spunea ca banuieste ce s-a intamplat in continuare....hmmm
Nu am mai apucat sa fiu transferata unde era el. Am plecat in Miami (eram asigurata medical de compania la care lucram) unde am facut operatia (lumpectomie - sau numai zona cu tumoarea)si am urmat chimioterapia si sedintele de radioterapie...7 luni de zile in care numai eu stiu prin ce am trecut. Cu el ma vedeam o data pe saptamana...nu i s-a permis sa plece de la munca si nici nu voiam. Eram suparata pe situatie, eram suparata gandindu-ma la cum se simt acasa parintii mei (mama care e o prapastioasa) si sa stii ca ai un copil bolnav si e deaparte si nu poti face nimic sa-l ajuti...Imi era frica, slabisem mult, ai mei acasa la fel, el la fel....
Dupa ce am terminat tratametele am plecat acasa. Ajunsese si el cu cateva saptamani inaintea mea...
Totul incepuse sa intre pe fagasul normal...parul meu crestea la loc (desi nu fusese such a big deal sa-mi cada parul... ma enerva tare cand auzeam pe alte paciente plangandu-se de par...parca aia era problema cea mai grava)eram pozitiva si chiar ne-am hotarat sa plecam iarasi de data asta impreuna. Eram iar in USA lucram impreuna...ne era bine, castigam bani frumosi. El intre timp fusese promovat la pozitie de top ( am spus ca era f priceput si-i lasa in urma pe toti americanii). Am mai facut cateva contracte (aveam amandoi contracte de 4 luni cu 2 luni vacanta)...intre timp ne-am cumparat apartament si masina..plecam in excursii, ne era bine. Eu asteptam sa treaca cei 5 ani cand, daca nu mai e nici o recurenta...poti fi declarat vindecat de boala. Dar....

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns HaveF8 spune:

Dar...da dupa 3 ani...a reaparut la acelasi san. De data asta compania m-a trimis acasa in tara sa ma tratez. Daca la inceput nu prea mi-a convenit...cred ca a fost mai bine. Am ajuns pe mainile doctorului Blidaru (dragul de el ca e un om deosebit) si am trecut iarasi prin operatie (de data asta mastectomie si dupa cum zice doctorul, de la inceput n-a fosat facuta operatie cum trebuie...cea din Florida), chimioterapie si radioterapie.
Realatia mea cu el devenise mai tensionata...niste discutii si acuzatii tampite, o mama soacra f suspicioasa, el nu-i placea pe ai mei (si nu stiu nici acum de ce). In sfarsit...de aici incepeau problemele noastre. El in felul lui ma iubea, dar devenea un om f dificil (ca orice IT-ist), bagat in calculator mult prea mult timp caci eu deja ma saturasem sa ma aud pe mine cicalindu-l la cap. El a continuat sa plece la munca (castiga f mult si aici in Ro nu ar fi gasit un job nici pe sfert la fel de bine platit), eu nu am mai rausit sa plec (probabil cei de la companie preferau angajati fara riscuri)...si desi eram un angajat bun...nu am mai primit permisiunea de la departamentu medical sa ma intorc. Oricum eram ok cu ideea ca el sa plece (indiferent de conditia mea medicala) caci ma gandesc acum ca daca am fi stat acasa impreuna non stop...casnicia noastra n-ar fi rezistat nici macar 2 ani. Cat a fost el plecat in timp ce-mi faceam tratamentele m-am apucat sa renovez apartamentul...era o chestie care-mi placea si care-mi lua gandurile de la alte probleme. Am pus mult suflet in casa aia. Era caminul nostru si desi am cumparat apartamentul bun de locuit in el...eu am vrut sa-l fac pe gustul meu...si oricum mai erau si alte chestii care trebuiau re- (-facute, -parate) in el. Daca alti prieteni m-au laudat ptr ce am rausit sa fac singura ca femeie (nu am renovat casa singura ci m-am angajat de una singura la asa treaba)in situatia in care la 3 sapt imi luam doza de chimioterapie, el cand a venit...nu prea a avut cuvinte de lauda, maica-sa ..ca la ce a trebuit sa cheltui banii sa renovez aprt...in sfarsit...comentarii...In sfarsit...hai ca lungesc povestea asta....dar mai este...inca nu am ajuns la ce e mai important

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Roxana_G spune:

Gataaaa, am pus cateva poze, dar nu va imaginati cine stie ce, ca nu e camera prea mare. Oricum am pozat numai o parte, pe cealalta este un madar de lucruri si de cutii care urmeaza sa fie repaartizate acum prin dulapuri. Dar pana atunci. Oricum se vede ceva intr-o poza si este doar 1/4 din maldar.


http://good-times.webshots.com/album/559955379YrvAaZ

Mai am niste pozute vechi, vreo 5-6 cred la finalul unui album vechi, daca aveti chef de privit fata mea:

http://good-times.webshots.com/album/559424112zsfwFS?start=36

Acum descarc pozele de la mare, dar sunt multe si trebuie alese si selectate.



Rox 33+
si Alexandra Maria (10.02.2004)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns HaveF8 spune:

Venea in vacanta...relatia noastra se strica din ce in ce mai tare...desi nu e zgarcit, cheltuie banii cu f multa usurinta...avea momente cand imi scotea ochii ca stau acasa pe banii lui...cand mai cumparam ceva ptr casa (tin miste ca mi-a facut o faza de fata cu alti prieteni cand am cumparat niste glastre pentru flori sa le pun in balcon), deci chestii care erau neimportante el facea mare caz din ele si de cele mai multe ori de fata cu altii. Eu ma simteam atat de rau caci parca eu nu mai aveam loc de munca din cauza mea. Nu stiu cred ca cel mai tare-l deranja ca el muncea si eu stateam degeaba si-i f... banii pe prostii (asta era expresia lui)si ieseam afara cu prietenii nostri (alte cupluri). Nu stiu ce l-a inrait asa de tare dar de fiecare data in fiacre vacanta cand venea situatia se inrautatea din ce in ce mai tare. Ma vorbea de rau la prieteni, rude...nu i-a mai tacut gura despre faptul ca am renovat apartamentul si nu era nevoie (un aprt cu tapet roz pe pereti si instalatia de la centrala care nu mai ducea o iarna....cred ca era nevoie). Avea tot mai multe accese de rautate fata de mine de fata cu altii, care si ei observau comportamentul lui.
In grupul nostru de prieteni era si Y, un baiat pe care l-am admirat ca prieten de cand l-am cunoscut. Un tip care mi se parea f bine crescut, f educat...f f f. El suferea la randul lui in urma unei relatii cu o tipa f ciudata. Comunicam mult si f bine cu Y....fara vreun gand la altceva. El nu stia de problemele mele cu sotul meu...doar din ce observa cand eram toti afara...
Vorbeam mult cu Y si in timp...admiratia ptr el se transforma incet incet in atractie...(eu simteam acelasi lucru din partea lui) dar nici prin gand nu-mi trecea ca vreodata ar fi dus la mai mult de atat. Si nici pe el nu l-as fi crezut in stare sa faca vreun pas vreodata in directia asta. Era doar ceva in aer si asa credeam ca va si ramane. Ma gandesc uneori ca intr-o viata de om e imposibil ca o data macar sa nu fii atras de altcineva decat de propriul partener...dar ramane doar la stadiul de atractie si atat. Si ma mai gandeam ca daca relatia mea cu sotul ar fi mers asa cum isi doreste orice femeie...o relatie armonioasa in care te respecti si lasi de la tine ca sa iasa totul bine la sfarsitul zilei...nu cred ca gandurile mele ar fi alunecat la altcineva, nu cred ca as fi ajuns aici. Pana intr-o zi cand...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Roxana_G spune:

Aveti idee de ce nu ma lasa webshots sa mai incarc poze? E o limita?

Rox 33+
si Alexandra Maria (10.02.2004)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns HaveF8 spune:

Pana intr-o zi cand, el, Y, mi-a destainuit ca este atras de mine de f mult timp, si eu care in urma cu vreo cateva zile avusesem o cearta cu X (pe net ca era plecat)si eram f dezamagita si cu moralul la pamant ( am uitat sa zic ca in certurile noastre pomeneam de f multe ori divortul)si...atunci am cedat si i-am marturisit si eu ca de fapt si mie-mi era drag de el...si abia atunci afla si el toate problemele mele cu X. Am vorbit despre situatia creata. Peste cateva zile, dupa multe framantari si discutii cu una dintre prietenele mele m-a sfatuit...go for it! Si atunci am decis ca daca fac pasul asta...atunci casnicia mea era la final si urma sa-i spun cand venea acasa (intr-o luna venea acasa). Relatia cu Y era un vis...da, ca la fiecare inceput de relatie cand totul e roz. Intre timp el incerca s-o domoleasca pe fosta care cand a vazut ca el a pus capat simulacrului de ralatie care o aveau...au apucat-o orgoliile si nu-i dadea pace.
Offf lunga mai e poveste asta....ori e lunga ori o fac eu lunga?
Nu v-ati plictisit de detalii?
in sfarsit....eram super indragostiti. Ne intelegeam de minunte..dicutam cate-n luna si-n stele (lucru care cu X...nu prea mai avea timp si ptr mine la cat era de ocupat la calculatorul ala)
visam impreuna cu ochii deschisi la viitorul nostru, la copiii care-i vom avea. Am uitat sa spun. Eu dupa ce m-am imbolnavit, nu am mai fost asa sigura ca-mi mai doresc copii. Eram ca in povestea cu drobul de sare. Ma gandeam la cum s-a simtit mama si tata cand eram bolnava si daca se merita sa faci copii si Doamne fereste sa-i pierzi cumva...dupa boala sau cine mai stie cum....nu mai eram sigura ca se merita sa ai copii. Si nici sotul meu nu era convins ca ar fi vrut copii deja aveam 32 de ani eu si 31 el. El deja incepuse sa ma acuze ca nu-s in stare de nimic dar sa am si grija de copii. Deci nici nu ma mai vedeam avand copii si nici el nu ma incuraja....pe cand cu Y totul se schimbase. Ma visam cu el, sorimta de a avea copii reinviase, frica imi trecuse...el isi dorea f mult ca aiba o fetitza. Imi spunea ca ar fi vrut sa ma fi cunoscut acum 5 ani si acum la cei 32 de ani care-i are sa fi fost si el ca alti colegi de-ai lui, casatorit cu copii. Offf totul e in minte inca atat de real...
Ne visam plaimbandu-ne fetitza cu caruciorul prin oras...(va dati seama aveam un om lnaga mine care chiar imi permitea sa o facea si el sa visez cu ochii deschisi, sa facem planuri de viitor) X imi inchidea gura imediat....ca cica noi nu stim ce facem peste 5 minute dar sa mai si visezi la prostii.
Eu in urma tratamentelor care le-am facut si in urma discutiei cu doctorul...nu mai eram sigura ca ovarele mele mai functionau normal (la cata chimioterapie am luat) si doctorul mi-a spus ca atunci cand ma voi decide sa fac copii o sa ma trimita la un medic specialist sa fac investigatii etc. Si-i spuneam lui Y ca ma simt aiurea stiind ca e posibil ca eu sa nu mai pot avea copii si ma simt vinovat stiind ca el isi doreste si poate eu n-o sa-i pot face fetitza care si-o doreste atat de mult. Si ce coincidenta ca amandoi aveam in minte acelsi nume daca vreodata am fi avut o fetitza. ANA (ne-am amuzat pe tema asta si ne-am bucurat in acelasi timp ca ne-am potrivit atat de bine si la numele viitoarei noaste copile).
Mai am pana la 10 mesaje?

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Annisia spune:

Mami25_7 stiu ca astazi la ora 10 ai avut faimoasa cununie civila. Iti doresc din tot sufletul sa fii fericita, iubita, respectata, inteleasa si rasfatata la greu...atat de printul consort cat si de cel mostenitor - David Ciprian!!!!!! CASA DE PIATRA, care sa dureze pana dincolo de fiinta voastra!!!! Caci acum sunteti un tot, unul si acelasi, o FAMILIE!!!!!! Bravooooo!!!!!!!


Bebe Yannis in evolutie

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Annisia spune:

Roxana nu ma intreba pe mine, ca si eu mi-am luat teapa. Abia asteptam sa iti vaz pozele si zbang, nu ma lasa.... Pai e castoc asa, mai draga? Da o spaga ceva la nena aia sa vedem si noi pozicile lu mataluta!!!!!

Bebe Yannis in evolutie

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns luy spune:

Roxana, cica fac ei nu stiu ce modificari de coduri, si va fi cazut vreo 30 minute, asa ca nu te mai chinui.
Ma uitam la pozele cu minunea ta... Of, Doamne, o sa avem si noi o printzesa, ca a ta ... Sa o dragalim si sa ne bucuram de fiecare boacana pe care o s-o faca ...
Imi place mobila, ai facut-o sa se potriveasca la patut, nu ? E foarte frumoasa si practica. S-o stapaneasca sanatos bb Andrei !

Luy 33+ cu

Mergi la inceput