Mama casatorita "singura"

Dragele mele,

sunt o persoana disperata, care dupa 8 ani prieteni +15 casatorie am ajuns in pragul divortului.Oricum el a plecat de acasa de 6 luni.
Un sot care in ultimii doi ani nu mai participa la nici o activitate alaturi de mine si fetita mea care are acum 13 ani.Si in concediu daca mergeam parca era absent.Ce sa ma zic de viata intima care se intampla foarte rar, 2-3 pe luna cel mult ,si asta de foarte multi ani ..poate 10.Inca nu stiu ce sa fac,daca mai tin la el ,daca mai trebuie sa lupt pentru mine si fetita mea,pentru noi.

Am gasit un articol foarte interesant si-am zis sa-l pun pe forum ,poate ajuta si alte persoane in aceasta situatie,pentru ca e rau cu rau dar ...e groaznic cand te trezesti singura.....

Toate cele bune

"Nu sunt putine familiile in care mama este "singura"! Trista situatie dar reala.

Constatam ca am intemeiat o familie, ca avem unul sau mai multi copii pe care ii iubim si din ce in ce mai des auzim din partea copiilor: Tati unde este? O sa vina si tati la spectacol? Tati mi-a promis ca va fi de ziua mea acasa, unde este ca sa taiem impreuna tortul?

Mama auzind aceste intrebari simte o strangere de inima, incearca sa isi inteleaga si copiii si sotul, incearca sa fie si mama si sotie buna, se imparte in zece ca sa le faca pe toate, sa umple golul.

Tatal - marele absent al familiei

Este adevarat, ca nu o face intentionat, ca ne iubeste si pe noi si pe copii, insa nu mai are timp sa participe la viata de familie, sa fie cu noi la masa, sa se joace cu noi, sa fim impreuna. Situatii de acest fel sunt deja din ce in ce mai dese intalnite si au ca si explicatie felul de a fi al fiecaruia. Stim ca este, dar parca la tot mai multe activitati familiale nu participa, parca nu ar fi.

Sunt tatici iubitori, care isi doresc sa le ofere celor mici atat de multe, incat se ingroapa practic in job-uri, stau la serviciu de dimineata pana seara, atunci cand ajung acasa sunt epuizati si nu mai au timp si chef de nimic, darmite sa asculte nazbatiile sau dorintele celor mici, toate avand o motivatie: "pentru ei muncesc, vreau sa le asigur totul, nu vreau sa le lipseasca nimic, vreau sa fie in rand cu ceilalti copii".

Fals! Si in acelasi timp grav! Copii au nevoie de tata, de prezenta lui, de timpul lui, de protectia lui!

Cand vor creste vor privi in trecut dupa amintiri din coplilarie si va fi trist cand isi vor da seama ca lipseste cu desavarsire tatal. Nici nu stiti cat de mult conteaza pentru copil sa auda de la tatal lor ca este mandru de ei, acest lucru conteaza mai mult decat 10 jucarii, de care se plictiseste dupa 2 zile. Timpul petrecut cu ei ii marcheaza pe o perioada indelungata, chiar pentru intreaga viata. Pentru ei ar fi mai fascinant sa plece la pescuit, in parc, la piscina cu familia, decat sa stie ca tata munceste si sambata ca sa-i ofere un alt joc sau orice altceva.

Rolul de tata – doar ca o datorie

O alta categorie de tatici, este categoria celor care isi fac "datoria" fata de societate, adica se casatoresc, fac copii, si gata, pana aici a fost rolul sau, mai departe nu se implica.
Isi iubesc familia, ii asigura cele necesare, insa nu vor sa fie implicati in cele casnice, gradinita, spectacole, mers la piscina impreuna, acestea sunt pentru mama, ea "se ocupa de copii".

Total gresit! Astfel de tati ajung sa isi "piarda" copii si sotiile, datorita faptului ca nu poate oferi mai mult. A petrece cu copii, nu inseamna 8 ore, e de la sine inteles ca are un job, dar totusi, o ora, tot o poate petrece cu familia.

Si uite asa se trezeste mamica singura cu copii, pe care ii iubeste si de care se ocupa, asta daca nu are si ea serviciu, mamica care dorea si visa sa aiba o familie dupa "carte" adica peste tot impreuna, la masa, in weekend, la teatru sau la plimbare.

Si nu intelege din ce cauza copii sufera, cine si unde a gresit, cum e mai bine sa faci, apar certurile in familie si din rau merge in mai rau. Isi da seama ca ceva nu merge, si incepe sa caute acel ceva. Pana la divort mai e un pas mic. Aceste lucruri se pot remedia inca din timp, pana sa se ajunga in acest punct.

Nu stii ce e mai bine, sa te lupti de una singura, pentru a avea copii tata, sau sa renunti sa iti vezi de viata ta si copii sa aiba tata doar de weekend? Poate atunci s-ar dedica doar copiilor si cei mici vor beneficia de tata in regim intensiv.

Poate ca daca am accepta viata si societatea asa cum e, am face compromisuri si de o parte si din alta si am gestiona cu "abilitate" si putina istetime, tipic feminina aceste mici crize de familie, din timp, atunci rezultatul ar fi o familie unita!

Sfatul meu este ca atunci cand ne hotaram "sa vina barza", trebuie sa fie si sotul destul de sigur pe el ca isi doreste si este pregatit pentru a deveni tata. Cred ca trebuie sa se implice cat mai mult inca din primele zile de sarcina, sa mearga la doctor cu noi, sa se intereseze de sanatatea bebelusului. Astfel, timp de 9 luni invata si se pregateste pentru a face fata noilor atributii. "


Va doresc o familie fericita!

A_Iulia spune:

Marinaa !

Cu tot respectul, dar eu personal nu dau doi bani pe ce scrie in articolul de mai sus.

Adina + Olivia 04.03.2004

cristiama spune:

Sotul meu provine dintr-o familie de care povestesti tu marinaa. Parintii au stat impreuna de dragul lui, pana a fost destul de mare si atunci tatal lui s-a recasatorit.

Si nu i-a fost bine, poate tu crezi ca reusesti sa ascunzi de copil problemele, dar cel putin sotul meu le-a resimtit acut.

Asa ca noi am stabilit de la inceput o regula: "ramanem impreuna atat timp cat suntem fericiti". Nu de dragul copiilor, nu ca sa-l implic eu diplomatic in viata copiilor si alte bla-blauri din articolul tau.
Mie sa stai cu cineva DOAR ca sa bifezi in concediu la bagaje si "sot" mi se pare f trist.
Nu-ti dai sansa TIE in primul rand sa fii fericita. Si daca te consolezi zicand ca e copilul fericit, te pacalesti singura.

Rufus spune:

Tocmai am fost solicitat sa lucrez mai mult. De la o colaborare de 4 ore, la zi-lumina. Pe bani multi.
Nu asa incepe totul?
Pentru trei copii trebuie sa produci mult. Casa e mare nevoi multe. Intotdeauna am spus ca nu conteaza banii in primul rand, ci familia. Care "functioneaza" si ea pe bani.
Sunt destul de contrariat de modul diferit de abordare: pe de o parte, ascensiunea in cariera a femeii; daca te opui, spre binele familiei, la un job al acesteia care iti lasa privilegiul sa-ti admiri nevasta doar cand doarme, nu-i bine; daca iei tu, ca barbat, pe cont propriu datoria bunastarii, ii pierzi pe cei dragi prin absenta ta.
Asadar...nici eu nu prea sunt de acord cu articolul. Viata astazi e complicata pentru toti, eforturile trebuie sustinute in gasca. Politica trebuie sa fie unitara, calea aleasa trebuie sa fie urmata cu sfintenie.
Balanta functioneaza, ce castigi undeva, pierzi in alt loc. Depinde ce-i mai important...
Cu mici exceptii, cred ca munca la nesfarsit in folosul familiei ascunde probleme intre soti existente sau in devenire; mai concret iti place sa stai plecat pentru ca viata acasa nu-i ce visai si asa ai ocazia sa ai si o a doua viata care ti se potriveste mai bine si mai aduci si bani acasa.
Din pacate multi nu-si dau seama ca aluneca spre acest lucru fara sa vrea, majoritatea vrand sa faca un bine.


poze multe cu noiAna a implinit un an 20062007

iuliana_2007 spune:

Mama mea a stat cu tatal meu din cauza noastra atatia ani,si a dus o viata jalnica langa el,fizic si psihic s-a distrus.A facut multe compromisuri.
Cand sunt copii mici intr-adevar este mai greu ca nu inteleg dar cand sunt destul de mari trebuie sa inteleaga si sa vada si ei ce se intempla.Nu poti sa te compromiti la nesfarsit doar pt ca copilul e fericit.Totul se revarsa in timp asupra ta si pana una alta tineretea si nevoile tale unde sunt?Ce faci cu ele?
Nu mai bine.

"Oamenii nu pot fi judecati dupa ceea ce spun altii despre ei, dar iti poti face o parere destul de corecta despre ei daca ii asculti ce spun ei despre altii."


poze

iacobica spune:

Din pacate ma regasesc in mare parte din articol. Sotul meu, desi cand am ramas insarcinata a fost cu totul de acord sa avem un copil, nu s-a implicat niciodata in cresterea si educarea lui. Pe principiul ca tatal aduce bani in casa (desi si eu muncesc pe un salariu aproape cat al lui) iar mama se ocupa de gospodarie si copii, el in cea mai mare parte a timpului isi gaseste altceva de facut decat sa stea cu copilul. Nu i-a dat niciodata sa manance pe motiv ca nu stie (desi nici nu a incercat), nu a iesit decat de 5-6 ori in 3 ani cu el afara, pe motiv ca, daca plange, el nu are ce-i face, nu se joaca cu el in casa, pe motiv ca vine obosit de la serviciu. Consecinta? La 2 ani si jumatate copilul a renuntat sa-i mai spuna "tata", acum ii spune pe nume; este mai atasat de tatal meu(baiatul sta la parintii mei atata timp cat eu sunt la serviciu) decat de tatal lui.
Ce fac ca sa indrept situatia? Momentan nimic. Am incercat din rasputeri sa-l fac pe sotul meu sa inteleaga ca este dureroasa pentru copil aceasta indiferenta a lui, ca mai tarziu o sa-i para rau pentru clipele pe care nu le-a petrecut impreuna si cate si mai cate am citit eu in reviste si site-uri pentru femei si mame. Dar in zadar. El provine dintr-o familie in care tatal era un alcoolic care nu a stiut sa fie tata. Din aceasta cauza nici sotul meu nu are amintiri cu tatal lui, nu stie cum sa se comporte ca un tata, nu stie sa raspunda la afectiunea oferita de fiul lui. TRIST.
Eu sunt undeva la mijloc. Am renuntat la visul de femeie care face cariera, nu sunt nici gospodina perfecta dar incerc sa le impac pe toate stand 8 ore la serviciu si restul acasa cu fiul meu.Stiu ca sotul meu ne iubeste undeva in sufletul lui si ca este incapabil sa-si exprime aceste sentimente. dar la fel de bine stiu ca nu autoturismul pe care ni l-a cumparat ca sa ne fie mai usor mie si copilului sa ajungem in parc poate inlocui prezenta lui cu noi in parc.
Stiu ca m-am lungit cam mult si-mi cer scuze. La fel de bine stiu ca am intrat peste subiectul marinei si-mi cer din nou scuze, dar sunt tare suparata si acum am gasit locul unde sa-mi vars naduful.




Frumusetea este trecatoare. Esti frumos, ai trecere.
Laura si Raducu Stefanucu(16.06.2004)