Cum scap de depresia postnatala?

Cum scap de depresia postnatala? | Autor: andicu

Link direct la acest mesaj

Apelez la ajutorul celor in cunostinta de cauza.
Sunt mamica de aproape 3 saptamani si am avut ghinionul s-o dau in depresie din a3a zi dupa nastere. Ma cam ingrijoreaza ca se fac 3 saptamani de cand plang si tot nu-mi trece!
M-apuca la orice ora, cu oricine as vorbi, chiar si la telefon. Mi- jena ca ma fac de rusine in fata tuturor ca nu ma pot stapani. Am ajutor pe mama si pe soacra, sotul imi este alaturi, noaptea ma ajuta si ele si stau cu bebe, asa ca mai dorm si eu ...bebe e sanatos si ar trebui sa fiu cea mai fericita din lume pt ca l-am asteptat 4 ani! si totusi...
Ma simt vinovata ca o obosesc pe mama, ca trebuie toti sa-mi suporte plansul, ca nu ma ocup destul de bebe , ca nu ma bucur cat ar trebui, ca n-o sa fiu o mama buna... nu suport sa raman singura, ma ia plansul imediat, si mai grav, plang ca un copil cand pleaca mama acasa sau cand sotul meu pleaca la servici! Mi-e si rusine de reactiile mele, dar nu ma pot stapani si nu stiu ce sa mai fac.
Mi s-au recomandat antidepresive, dar alaptez si nu stiu cat de indicate ar fi. Nu stiu la ce dr sa merg si se pare ca vorbitul cu familia nu ajuta cat trebuie.
Va rog, dati-mi un sfat, ce sa fac si cum sa fac sa ies din starea asta si sa incep sa ma bucur de ceea ce am??
Va multumesc.



Andicu mami dewww.flickr.com/photos/9457501@N02/sets/72157600689970094/detail/" target="_blank">Bebe Filip(27 iunie 2007)
Cum crestem noi

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns pisimuky spune:

Andicu scumpa, si eu am avut depresie dupa nasterea primului copil. Nu s-a manifestat chiar asa, cum povestesti ca e cazul tau, in sensul ca nu plangeam dar eram foaaarte nervoasa. Si mi-a trecut de la sine, fara nici un tratament. Tu insa esti o norocoasa ca o ai pe mama ta care, inteleg, ca te ajuta cu copilul. E mare lucru. Eu n-am avut pe nimeni. Doar eu cu mine. Si de aceea a fost totul atat de greu... Ce sa-ti spun - incearca sa iesi cu niste prietene care iti inteleg situatia, sa asculti muzica ce-ti place, sa te duci la un film bun si eventual, nu in ultimul rand, sa consulti un psiholog daca consideri ca ti-ar fi mai de folos sa-ti deschizi sufletul unei persoane care nu te cunoaste. Iti doresc numai bine si sanatate multa !

Mamica de nazdravan Rares si Mihnea




Good things last forever.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns monica-elizabet spune:

incearca sa-ti faci un program si putina ordine in ganduri
ai un bb sanatos(sa-ti traiasca si sa creasca mare si sanatos) este cel mai important lucru, ai un sotz care te iubeste si te ajuta si-ti este alaturi, ai doua ajutoare si pe mama si pe soacra...
iesi la plimbare cu bb in parc dimineata si seara pe racoare
apoi cat timp doarme bb odihneste-te si tu
treburile casnice le pot face mama sau/si soacra care ai spus ca te pot ajuta
iesi la cumparaturi cu sotul, prietenele, la teatru, terasa...seara daca este si sotul acasa iesiti toti 3 la plimbare si bucura-te de bb.
stai linistita ca incet, incet o sa-ti intri in "ritm" nimeni nu s-a nascut invatzat.
daca chiar simti ca nu te descurci consulta un psiholog dar nu lua antidepresive fara recomandare medicala mai ales daca alaptezi.
si numai bine

monica
mami de alex(7 iunie 2001)si ruxi(16 dec 2004)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns szivarvany spune:

Andicu, sa-ti triasca minunea, tare frumos e
Uite, eu m-am trezit singura cu fetita si singurul lucru pe care il faceam era sa plang: ba ca dormea, ba ca nu dormea, ba ca papa, ba ca nu papa si tot asa. Imi era teama sa ies din incapere fara ea, ce mai, am dat in benga. Asta pana mi-am dat seama ca daca nu fac ceva, o voi lua razna. Si atunci mi-am fixat un targhet cu program de "lucru": pana bebelina implinea 3 luni, ma voi concentra asupra ei, cat se odihneste si doarme, dorm si eu, orice problema am, vorbesc cu fetele (in parc cautam m-am imprietenit cu mamicile cu bbii mici precum era fi`mea) asa ne puteam vorbi despre problemele noastre importante, care pt altii erau nesemnificative. Acasa i-am anuntat pe toti ca nu fac curat, nu gatesc, nu dezinfectez decat minimul necesar, vizitele se anunta cu 24 de ore inainte.
Asta a functionat la mine.
Si ink ceva, m-am pus de acord cu pediatra, ca orice cred eu ca nu e bine, ca orice mi se pare ca s-a schimbat alarmant la Giulia, in 10 minute e acasa la noi. Asta mi-a dat acel plus de siguranta
Bine-nteles ca nu s-a intamplat nimic, in primul an de viata a Giuliei am fost la cabinat pt vaccin si atat, dar era bine sa stiu ca NU sunt singura
Am uitat: si da-ti timp. Cel putin eu a trebuit sa invat sa fiu o mama, toata lumea din jur ma tot intreba ca dc plange copilul, cum adik nu stiu dc si altele de genul asta ... dar pana la urma mi-am dat seama ca trebuie timp pt toate, chiar si pt a-mi cunoaste propriul copil nou-nascut



Daria & www.webshots.com/user/giulia16" target="_blank">GIULIA_(2004_08_16)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns CristinaGoji spune:

Daca simti ca nu mai rezisti, apeleaza la un psiholog, dar mai bine incerci sa te ajuti tu singura. Eu am trecut printro depresie severa dupa nasterea puiului meu. Dar nu aveam pe nimeni alaturi, in afara de sot, care de dimineata pana seara era la servici si ma ajuta doar seara. Poate asta a fost si avantajul meu, ca stiam ca nu am pe cine sa ma bazez, asa ca la fiecare cadere, ma ridicam singura, ca nu avea cine sa-mi dea o mana sa ma ridic. Si caderi au fost foarte multe, unele chiar violente (nu in sensul de violenta fata de copil), ma autopedepseam, ajunsesem intr-o stare mai apropiata de nebunie, cand credeam ca nu sunt buna de nimic, nu am pentru ce trai daca nu sunt in stare sa am grija de copil. Am apelat si la psihiatru (nu au fost progrese vizibile), dar m-a ajutat doar constientizarea ca eu sunt singura in masura sa ma ajut, schimbandu-mi modul de a gandi si mobilizand toate fortele (iar noi, oamenii, avem mult potential pe care nu-l utilizam). Mi-am revenit complet doar datorita unui soc, cand copilul meu s-a imbolnavit si am fost internati, iar acolo in spital am fost in situatia in care incercam s-o sustin pe colega de salon, bebelusul careia murea. Si uite in orele alea cat asteptam ca puiutul ei sa devina ingeras mi-am dat seama ca de fapt problemele mele sunt inchipuite, sunt dooar in imaginatia mea. Exista oameni care au motive reale de suferinta, iar noi, trebuie sa invatam sa pretuim ceea ce avem! Nu stiu cat de mult te ajuta ce ti-am povestit, ca nu ma pricep la vorbe. Sfatul meu e sa te ridici si sa te bucuri de rolul tau de mamica!

Mami de Vlad (17.10.2006)
Poze
www.totsites.com/tot/vladic" target="_blank">Paginuta mea
rugati-va pentru Diana

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ilenutza spune:

IMi pare rau ca treci prin asta!Uite un pupic de la mine!

Daca te ajuta cu ceva, mai toate mamicile trec prin asta, mai ales la primul.Ca sa nu zic toate mamicile dar multe nu recunosc!

Nu trebuie sa te simti vinovata ca te ajuta f mult familia.Este fff obositor si stresant sa te ocupi de bb mai ales cand nu ai experienta si nu ti-a fost dat acasa cu manual de instructiuni

Nu te simti vinovata ca ti-ai imaginat ca o sa fie nu stiu cum iar acum realitatea este alta! esti obosita, stresata - este noral.O sa vina si vremea cand o sa te bucuri de copil, de maternitate, dar acorda-ti putin timp, ia lucrurile asa cum sunt.Trebuie sa treaca perioada asta de acomodare.

De copil tu te ocupi cel mai bine pt ca esti mama lui iar instinctele tale materne fac cat o mie de bunici sau mame cu experienta.

Eu zic sa o iei incetisor, plangi daca ai nevoie, lasa-i pe ceilalti sa te suporte asa cum esti pentru ca te iubesc , te inteleg.

Uite, iti rec. sa citesti cartea Supermami-ghid complet pentru mamicile moderne, scrisa de Liz Fraser si aparuta la ed. Paralela 45.O poti comanda online.Este scrisa pe un ton ff tonic si plina de unor, o sa iti faca bine la psihic!
Eu am citit la greu in timp ce il alaptam pe Victor!



Ile 39+ si Victor ( 22 dec 2005)
AMR 6 ZILE


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Gianni spune:

Andreea , se pare ca aceasta depresie ( eu n-am experienta, din pacate - pot spune cu min a pe inim a) - este mult mai puternica la femeile care au conceput copilul prin fertilitate in vitro. Asta datorita hormonilor folositi in timpul stimularii si dupa, pt. suportul sarcinii.
Lucrul acesta este explicat in America si foarte multe actrite , care au trecut prin FIV-proceduri , au avut depresie dupa nastere...
N-ai de ce sa-ti fie rusine , cel mai mult te-ar ajuta cartea scrisa de Brooke Shields , dupa experienta ei proprie : ' In umbra fericirii' , s-acolo ai sa citesti experientele ei si poate o sa poti relativa mai usor.

Imi pare rau pt. tine , incearca sa te bucuri , cite dintre noi n-am vrea sa fim in locul tau (chiar si cu depresie , numai sa avem bebele dorit). Gindeste-te ca esti totusi o norocoasa.
Citeste cartea , sper sa se gaseasca in Ro , crede-ma ca se merita.
Numai bine,si un sarut lui Filip.

Catalin a

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns andicu spune:

Va multumesc din suflet pt ajutor si pt vorbele voastre frumoase! incerc sa constientizez tot ce citesc si ce mi se spune si probabil ca voi lasa sa-mi treaca de la sine.. am zile mai bune si zile in care ma ia plansul; poate si faptul ca nu mai plang zilnic e un pas inainte!...
Si faptul ca mai vorbesc cu voi, chiar daca imi vine sa plang si cand citesc ,parca ma mai linisteste.





Andicu mami dewww.flickr.com/photos/9457501@N02/sets/72157600689970094/detail/" target="_blank">Bebe Filip(27 iunie 2007)
Cum crestem noi

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Mi-Ka spune:

Of, draga mea andicu... Din pacate nu pot sa-ti raspund in cunostinta de cauza...dar te cunosc destul de bine si stiu ca esti un om extraordinar, o mamicuta minunata care isi iubeste puiutul mai mult decat orice pe lumea asta.
Ai incredere in tine si incearca sa-ti reversi toata dragostea asupra comorii tale mult asteptate, caci are nevoie de ea...Gandeste-te ca nimeni nu poate sa aiba mai multa dragoste si mai multa grija de bb ca tine,pentru ca TU esti mamicuta lui... Tu ai fost si esti o invngatoare, asa ca trebuie sa te stapanesti si sa te bucuri de ceea ce ti-a daruit Dumnezeu
Si inca ceva: sa nu te invinovatesti ca nu ai de ce; din pacate si o alta mamicuta "szegedista" a trecut prin ceea ce treci tu acum, dar cred ca intr-o forma mult mai grava si de durata...

Te pup dulce

_
Printesa noastra,Alexia

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns giulia71 spune:

Andicule, starea ta e normala , fireasca pana la un punct.
Majoritatea mamicilor trec prin furtuna hormonala de dupa nastere care de multe ori atrage dupa sine si depresia postnatala.
Asta e!
Iti recomand iesirile afara in special seara cand este mai racoare, seara la culcare un ceai mai concentrat de tei sau o cana de laptic cald indulcit cu miere si discutii de cate ori simti nevoia cu ai tai sau de ce nu aici pe forum.
Daca starea de depresie persista sau apare si anxietate atunci mergi totusi la un psiholog si de ce nu la un psihiatru.
Dar, repet, numai daca starea actuala se accentueaza sau apar si alte stari neplacute.
Multa sanatate!

Doamne cu puterea Ta, ajuta-i micutei Diana sa se faca bine!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns speed spune:

ca si giulia71,spun si eu ca starile prin care treci sunt des intilnite la proaspetele mamici,aici se numesc "baby blues" si nu necesita tratament-nu sunt o depresie in adevaratul sens al cuvintului. daca insa aceste stari persista o perioada mai indelungata sau se inrautatesc atunci consulta un medic neaparat.
numai bine

emerald isle

Mergi la inceput