depresie sau nebunie?
Raspunsuri - Pagina 2
szivarvany spune:
Ce ai vrea sa faci, ce ai vrea sa ti se intample concret ??? 
Daria & 
www.webshots.com/user/giulia16" target="_blank">GIULIA_(2004_08_16)
Serj spune:
Alexis,nua s vrea sa vin cu sfaturi... dar, cati ani are fetita ta?
ai putea sa o dai la gradi, sau la scoala cand este cu program prelungit; iar tu sa-ti gasesti o alta munca demna de tine, legal.
eu cred ca te tine in loc frica de necunoscut, si ceea ce-i poti oferi fetitei.
Eu cred ca daca nu incepi sa faci ceva pentru tine imediat ai sa te afunzi si mai tare....
Nu trebuie sa-ti fie frica, mai intai trebuie sa prinzi incredere in tine, si sa stii ca poti face tot ce vrei. Viata se reface, acum sau mai tarziu, vei gasi pe cineva potrivit tie care sa te aprecieze si sa-ti iubeasca copilul.
poate ar trebui sa pleci intr-o vacanta doar tu si fetita, si la intoarcere vei vedea poate mai clar ce vrei de fapt.
sper ca in curand sa vad un mesaj al tau cu o nota optimista 
cristina + i miei tesorini
coraly spune:
Imi pare rau ca treci prin situatia asta. Vreau sa-ti spun un lucru doar. Parintii au impresia gresita ca un copil este fericit doar cu 100 de jucarii si cele mai dragute haine. Nu e chiar asa. Pentru un copil e mai important sa creasca intr-o atmosfera plina de dragoste, echilibru si veselie! Sa aiba o mama fericita.
Sfatul meu: pleaca in tara. Vei gasi oameni care sa te ajute si o vei putea lua de la capat. Plus sansa de a cunoaste un alt om, ca doar nu te calugaresti deja. Ce rezolvi ca stai cu tatal copilului asa degeaba? Parca imi amintesc ca ai scis acum vreun an-2 de problemele dintre voi, sau te confund?
Eu as pleca acasa! Da, esti in depresia, dar asta e iesirea din situatie pentru tine. IA-TI VIATA IN MAINI!
Coraly si Sergiu (3 ian 2005)
poze
Alaptatul - Help Line
alexis2002 spune:
Coraly ,de ceva timp ma gindesc sa ma intorc in tara,e singura solutie ptr ca acolo am prieteni,f putini dar valorosi,care nu o data mi-au aratat ca pot conta pe ajutorul lor.nu vreau sa ma calugarescas vrea doar sa am alaturi un barbat care sa ma vada asa cum sunt,cu defecte si calitati,nu unul care ma vede ca pe un obiect.are o mare calitate ,aceeea de a fi responsabil.in rest nimic,eu sint papusa care nu trebuie sa vrea nimic de la viata.daca plec in tara imi pare rau ca nu se vor mai vedea des cu toate ca ei nu-i lipseste prea tare.dupa doua luni de Ro nici nu mai vorbea cu el la tel,zicea doar ca el nu vrea sa vina in Ro,"teaba lui,mami".imi pare rau de el ca-i va lipsi fetita dar pe de alta parte trebuie sa incetez sa ma gindesc mereu la ce vor altii,la ce simt ei si sa ma gindesc la ce vreau eu si la ce-mi face mie bine,cred ca asta e primul pas spre a iesi la lumina,sa fiu un pic mai egoista.dati cu rosii daca gresesc.
coraly spune:
Bravo! Ai inceput sa gandesti cum trebuie. De ce sa-ti para rau pt. el ca nu vede fetita? De ce sa nu-ti para pentru tine si viata ta irosita acolo? Trebuie sa-ti porti singura de grija si binele tau si al fetitei sa primeze! Lasa grijile fata de altii!
Pleaca cat mai repede si incepe o noua viata! Numai tu te poti ajuta, dar mai ales esti raspunzatoare de fericirea fetitei, care nu e doar haine si jucarii, ti-am mai spus! Multa putere! Scrie-ne daca simti nevoia, ca sa te putem incuraja!
Coraly si Sergiu (3 ian 2005)
poze
Alaptatul - Help Line
sanziana72 spune:
quote:
Originally posted by alexis2002
As vrea sa ma intorc acasa,sa-mi iau un job, oricare,cel putin sint acasa,dar ma opreste teama de a nu-i putea oferi fetitei ceea ce-i ofer aici,ce aici e normalitate acolo e un lux. N-as putea sa vad ca sufera doar ca sa-mi fie mie mai bine sufleteste. Sa o iau de la cap aici de una singura cu un copil imi e imposibil.si uite asa ma invirt ca un ciine in jurul cozii si nu reusesc sa fac nimic,si ma simt din ce in ce mai rau si fizic si sufleteste.
Alexis, ceea ce iti doresti cu adevarat in acest moment e sa te intorci acasa ca sa iti lingi ranile. Nici e nici o rusine sa te intorci acasa si fetita ta tocmai de asta are nevoie: de o mama cu liniste sufleteasca! Iti spun asta din proprie experienta. Am stat 5 ani in Franta si cam la un an dupa ce am nascut m-am hotarat sa ma intorc acasa (si eu ma despartisem, dar aveam un job bun si legal si acte, deci as fi putut ramane linistita). M-am framantat mult pana m-am hotarat sa ma intorc. Dar mi-am dat seama ca fetita mea va fi mai fericita fiind aproape de bunici, de familie, decat pierduta intr-o tara in care ar fi fost singura cu mama ei. Atunci mi-am zis ca ma intorc pentru 2-3 ani pana mai creste si imi va fi mai usor, iar apoi, daca mai vreau, ma pot intoarce in Franta.
Si m-am intors acasa, in Romania. Poate ca nu e totul roz aici, dar nicaieri nu e. Iar acum, la un an jumatate dupa ce m-am intors pot sa spun ca sunt multumita cu decizia pe care am luat-o. Si eu si ea suntem mai fericite. Si stiu ca daca am reusit o data si as vrea sa plec din nou, as putea oricand sa o iau de la capat, pt ca am venit acasa si mi-am recapatat fortele. Am din nou energia de a-mi deschide aripile. Dar acum stiu ca locul meu e aici, acasa, ceea ce nu inseamna ca nu ma tenteaza sa mai plec cate o perioada sa lucrez pe vreundeva in Anglia sau Spania ca sa vad lumea si pot sa i-o arat si fiicei mele. Toate le voi face la timpul lor.
Sanziana & Marina (03/10/2004)Cand s-a nascut Marina... Varsta Marinei
"We can do no great things - only small things with great love." ("Nu putem face lucruri mari – doar lucruri mici cu multa dragoste.")Mother Teresa (1910 - 1997)
alexis2002 spune:
Va multumesc mult ptr cuvintele de incurajare.ma simt parca un pic mai bine mai ales dupa o dupa amiaza petrecuta cu o buna prietena de-a mea care mai mult sau mai putin e in aceeasi oala cu mine.ne-am relaxat un pic,fara copii, am facut haz de necaz si ne-am despartit cu moralul un pic mai ridicat.Am inteles ca mie trebuie sa-mi fie bine ptr ca si fetitei sa-i fie bine si ca trebuie sa traiesc viata mea ci nu a altora.va pup.
peachy spune:
Draga de tine...Imi pare rau sa aud ca te simti asa...
De curand am trecut si eu printr-o depresie, tot din cauza sotului meu,cand am descoperit ca se "juca" pe internet cu o ***** , si ca-si spuneau tot felul de chestii, pe care nu un om insurat le face cu sotia lui ...nu pe sub tastatura...
Eh...a trecut oarecum...dar trauma a ramas...Acum invat sa am incredere in el din nou...sa pasim impreuna pe drumul acestei casnicii pe care am inceput-o.
Am reusit sa trec peste depresie doar cu ajutorul nasei mele(si cea mai buna prietena a mea), si a nasului meu, care au fost alaturi de mine la fiecare pas, si care au vorbit cu sotul meu, si l-au facut sa intelega cat de mult m-a ranit, si cat de mult au afectat faptele lui relatia noastra.
Daca ia nevoie sa vorbesti cu cineva, asa ca se te descarci, iti stau cu placere la dispozitie...
Trebuie sa lupti sa iesi din starea asta de dragul copilutzului tau...si nu-ti fie teama...mai bine sa fii singura decat sa ai alaturi de tine un strain.
andriushca spune:
vai, draga peachy, imi pare rau ca ai trecut prin asa ceva. eu nu stiu ce i-as face daca s-ar intampla asa. ai fost foarte intelegatoare, cu pretul sanatatii tale. te pup si sa dea DD sa ti se indeplineasca dorinta!
andreea
...daca viata ti-a dat lamai... fa limonada!...
http://tt.lilypie.com/JUibm7.png
alexis2002 spune:
Ma zbat sa ies din starea asta depresiva si cind am impresia ca reusesc macar un pic cad din nou in prapastie.si ca si cind n-ar fi fost de ajuns starea mea sufleteasca mai am linga mine un deprimat din nascare pe care am tot incercat sa-l "ridic"de-a lungul timpului si am sfirsit prin a deveni ca el.am vrut sa merg la psiholog ,dar nu unul de la spital ca as fi asteptat luni intre o vizita si cealalta,si singurul particular din zona mea putea fi contactat doar pe mail.am facut-o cerind informatii despre o posibila programare dar raspuns n-am primit nici in ziua de azi.am sa schimb zona,am sa caut altul stiu doar ca ceva trebuie sa fac sa ma ridic daca nu ptr mine ptr copilul meu.
Peachy ma bucur ca ai reusit sa invingi depresia,poate a fost mai mult furie,neputinta de a intelege de ce a facut asta,oricum doare.capul sus si privirea inainte.