Diana-Printesa si Martisorul din viata noastra

Diana se numeste printesa noastra si are acum 4luni si jumatate. Era 27 februarie, o zi destul de calduroasa pentru luna februarie iar eu numaram zilele, sa se faca data de 1 martie, ca pitica noastra sa se nasca in luna lui Martisor. Era un fix de-al meu ca nu-mi placea luna februarie... :) Ziua a trecut in mod normal, cum au trecut si altele dinainte fara sa prevesteasca ce avea sa urmeze. Ma gandeam ca mai trebuie sa treaca o zi si printesa s-ar naste in martie, asa cum imi doream. Sotul era la servici, de dupamasa, eu vegetam pe acasa, am facut mancare si chiar vorbisem cu mama la telefon sa mearga linistita in sat pe 28 ca nu aveam cum sa nasc daca nu aveam nici un semn de la bebica. Asta era pe la ora 20...cand mi s-a facut foame si pofta totodata de niste zacusca. Am mancat o feliuta de paine, sa imi potolesc pofta si m-am intins la televizor. Mama imi spusese totusi sa o mai sun pe la ora 22 sa vada daca ma simt bine. Zis si facut, pe la ora 22 o sun, ii spun ca ma simt foarte bine, ca poate merge linistita in sat la bunicii mei si ca nu am cum sa nasc...trebuia doar sa mai treaca o zi sa fie Martie.
Nu bine vine sotul de la servici, pe la 22:30, ii dau sa manance ca simt niste crampe prin burtica si parca eram si balonata. Zic precis m-am balonat de la zacusca si imi trece... Sotiorul grijuliu zice du-te pune-te in pat si relaxeaza-te poate trece. Ma asez comfortabil in pat si stand pe spate burtica mea incepe sa o ia razna sa faca valuri-valuri si parca pitica mea se pusese sa se joace de-a v-ati ascunselea, ca se ghemuia tot pe partea dreapta si burta mea era deformata in dreapta, intr-atat se impingea de tare. Deja la un moment dat era dureros, atat se foia. Am tot mangaiat burtica, da' de se va mai linisti...si sotulica la fel. Pe la 23:30 simt parca ca-mi explodeaza burta de balonata ce sunt si imi simteam burta tare ca piatra. Merg la baie si simt parca o durere in spate dar n-a tinut decat vreo 20 de secunde si a trecut...zic precis de la zacusca imi e rau. Revin in pat si ma pun sa dorm, sperand ca dimineatza sa ma simt mai bine. Pe la ora 00 insa simt din nou o durere venind din spate, tine vreo 3- de secunde si trece din nou. Zic nu se poate sa fie contractii ca ar trebuie sa doara mai tare. Si mai stau...si durerea apare si dispare din nou. Ii spun sotului ce si cum, el zice stai linistita ca poate nu e ce cred eu. Nestiind ce si cum trebuie sa simt, am sunat-o pe mama...la 00:20 si o intreb cam ce ar trebui sa simt. Ea imi confirma ca poate fi vorba de contractii si atunci ma apuca frica... M-am dus am facut un dus, i-am spus si sotului ca cred ca trebuie sa mergem la spital sa vedem despre ce e vorba si o mai sun odata pe mama sa o intreb daca vine si ea cu noi. Asa ca pe la ora 2 noaptea am ajuns la spital, intre timp durerile s-au intetit dar tot nu erau regulate. La spital medicul de garda imi spune ca de abia 1-2cm e dilatat colul si ca poate e fals travaliu, mi se da un no-spa si un diazepam si-mi spune sa astept. Insa durerile au continuat sa vina, tot mai dese, tot mai puternice si pe la 5 il chem din nou pe medic...si zice ca e tot cam asa colul. Off...zic cat va mai dura oare sa incep sa ma dilat. Trec 3 ore si vine medicul meu, ma examineaza si surpriza, ma dilatasem pana la 4 cm.Zice hai sus in sala de nasteri. Acolo...am pierdut sirul de cate ori am urcat si m-am dat jos de pe masa, mi-a rupt apa, m-a dilatat si mecanic, imi facuse si 2 doze de calciu, apoi ocitocina. Contractiile erau tot mai violente, ma tineam demarginea patului si de nu erau de fier barile, cred ca le-as fi rupt, asa strangeam de ele. Se face ora 13 si ma examineaza medicul di nou, cand imi spune ca sunt dilatata 10 cm(deci maxim) si ca in 30 de min ar trebui sa nasc. Insa trece ora 14, ora 14:30, imping, imping si tot nimik. Mama mea si sotul meu asteptau cu sufletul la gura sa le spuna cineva ca am nascut, ca am scapat de chinuri...dar n-a fost sa fie asha. Trece si ora 15 si medicul ma suie din nou pe masa, imping,imping dar tot fara nici un rezultat. Atunci imi spune ca daca nu nasc in 15 minute, ma duce la cezariana. Eu in perioada cat eram gravida nici nu vroiam sa aud de cezariana, nu mi-am dorit nici o clipa sa nasc cu cezariana. Insa in moemntele acelea, la ultimul urcat pe masa, l-am implorat pe medic sa nu ma mai chinuie, ca nu mai am resurse fizice sa mai pot impinge.
In cele din urma m-au operat si am nascut o fetitza frumoasa de 3500gr si 54 de cm, dar sotul si mama au tras o sperietura zdravana, alaturi de cei ce se mai adunasera sa ma astepte pe holul maternitatii pentru ca fetitza avea mare nevoie de oxigen, suferise prea mult...insa ca norocul si-a revenit imediat ce au pus-o la tubul de oxigen. Eu m-am trezit in jurul orei 18, cand asistenta mi-a adus printesa pe nume DIANA, sa o vad. Tipa ca din gura de sarpe, dar in moemntul cand a pus-o langa mine a tacut pentru cateva secunde...mi s-a parut cea mai frumoasa clipa din viata mea, momentul cand am putut sa o zaresc, chiar si ametita de la anestezie...am plans cand a luat-o de langa mine, dar am pastrat in minte clipa cat a stat langa mine si nu a mai plans.
M-am chinuit enorm, am stat in travaliu 15 ore cu dureri mari dar acum nimik nu mai conteaza, pentru ca o am pe ea, pe printesa noastra care a adus o raza de lumina in plus vietii noastre.
E ingerul nostru si asa va fi mereu. O iubim din tot sufletul si ne aduce atata bucurie in suflet incat nu pot exprima in cuvinte.
Asta e poveste ingerashului din viatza noastra...si chiar daca a trebuit sa trec prin ambele experiente legate de nasterea naturala si cea prin cezariana as mai face-o din nou...
Pentru ca nu exista bucurie mai mare in viatza decat sa vezi zambetul copilashului tau. :)Si chiar daca s-a nascut pe data de 28 februarie..si nu pe 1 martie...ea este cel mai frumos MARTISOR din viatza noastra.

Rebiana27 spune:

Ia uite, mai Laura, cat pe-aci sa fim colege la martie-aprilie!
Sa-ti traiasca printzesica... care e intradevar cel mai frumos cadou de martisor! Sa-ti dea Dumnezeu sanatate s-o cresti frumos!

Rebiana, mami fericita de Luca-Andrei (14 martie 2007, 11:30)
Poze, Varsta lui Luca

Rebiana poate insemna asta dar si asta sau chiar www.bicoshops.de/ShopsAngebote.asp?frmPageNo=16&frmListSize=10&f_IDTyp=5&f_Typ=Trekking-/Tourenbike&frmIDLink=&frmMarke=&frmIDKGS=&frmKGSName=" target="_blank">asta

laurahadade spune:

Da...era cat pe-aici insa n-a fost sa fie...oricum, numai sanatosi sau sanatoase sa fie, in rest, nimik nu mai conteaza...
Crestere mare va doresc si eu...si sa ne creasca mari bebeii.

nikole spune:

Bravo, mamica curajoasa...chiar ca ai experimentat durerile ambelor modalitati de nastere...
sa fiti sanatosi cu totii sa va bucurati unii de altii...

37+ bb Kevin Alexander
vacanta Brasil
foto burtik
Sea Paradise

laurahadade spune:

Draga Nikole...ti-am vazut pozele...esti o viitoare mamica foarte frumoasa...si dupa burtica cred ca vei avea baietzel...e adevarat sau ma insel?
Eu primul lucru cand am ramas am inceput sa ma latesc in umeri si solduri si am stiut ca va fi fata...cu baietii din spate nici nu se vede ca esti gravida.
Sa fiti sanatosi sau sanatoase si imi plac tare mult pozele tale.
Dar chiar esti atat de departe...? :)