Sentimentul ca o sa se intample ceva rau

Raspunsuri - Pagina 2

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns pisi_ella spune:

Uff...si eu am imi fac scenarii din astea! Probabil si din cauza ca i-am crescut si ii cresc singura (sotzu' e la munca pana seara), sunt inca mici (4 ani si 2 ani), tre' sa fiu tot timpu' cu ochii in patru sa nu care cumva...Si pe strazile astea din Bucuresti...ati vazut si voi cum e! Masini peste masini, accidente peste accidente! Teama mea cea mai mare in ceea ce-i priveste e sa nu-i calce masina! Imi fac scenarii in cap, ma scutur toata si incerc sa alung gandu'...DE multe ori reusesc....Alteori ma gandesc: da, e bine, am ajuns acasa, suntem teferi si nevatamati...dar daca maine se va intampla ceva groaznic??? Daca e sa plecam cu masina la drum mai lung...ma tot gandesc cu cateva zile inainte....daca se va intampla ceva? Si imi apar scenarii in cap!!! Din fericire, le alung repede...
Noroc ca fata cea mare merge la o gradi particulara si are program si vara. DEci am ramas numai cu asta micu, de 2 ani, care e o zvarluga si asa mi-e o frica de masini!!...Insa dupa-amiaza dupa 5-6 sunt cu amandoi si in we la fel...Bine, in we sunt si cu sotzu'...dar de temeri nu scap! Tot timpu' am impresia ca o sa cada, o sa se loveasca, o sa-si sparga capul!
Nu stiu cat e de normal....Precizez ca sunt si ff obosita, de peste 4 ani am somnu' de noapte ff fragmentat, asta micu' inca suge bibe noaptea de n ori, ma ocup singura de copii si de casa....O fi si din cauza asta?
Precizez ca si maica-mea a avut o grija exagerata de mine in copilarie...nu m-a lasat sa actionez singura, mai mereu era in urma mea, incercand sa ma conduca. Din cauza asta imi lipseste increderea in mine si am si multe alte lipsuri...Nu stiu....o avea si asta vreo legatura>?
Am zis sa merg la psiho-terapeut...dar uite ca n-am mers! Nici nu stiu unul bun...sa nu ma duc aiurea...
Ma gandesc inca de pe acum ce-oi face cand or fi ei mari si-or merge singuri pe strada...se vor duce singuri la scoala....apoi vor pleca in oras cu gasca Inca de pe acum ma infior gandindu-ma la atatea pericole de toate soiurile...IMi trec prin cap scenarii cu droguri si alte alea...Doamne fereste!
In concluzie, ce nu mi-a placut la maica-mea....fac si io!! A avut grija exagerata de mine (a fost si destul de dura), si eu am grija exagerate de copiii mei (insa nu sunt dura, chiar ma fac cum vor ei)
UIte, maine plecam la Gaesti, la mama unei prietene si, desi nu e prea departe...inca de acum ma gandesc si mi-am facut cateva scenarii de dimineata pana acum!
Sotzu' meu conduce foarte prudent, dar la cati nebuni sunt in trafic...
Poate ajung totusi la psiho-terapeut, nu de alta, insa mie nu mi-a priit deloc grija EXAGERATA a mamei fata de mine...am suferit si inca sufar din cauza asta...Si n-as vrea sa fiu la fel cu copiii mei,,,
Aaaa! Inca ceva: si eu sunt mioapa! Imi vine sa rad....nu stiu daca e vreo coincidenta!



_Ella, Emma & Matei

Emma-Andreea, minunea mea....
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?ARCHIVE=true&TOPIC_ID=11054

Povestea nasterii lui Matei ;)
http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=58237



Deschide bratele spre schimbare, dar nu-ti pierde din valorile tale.


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns rall spune:

Si eu realizez ca sunt exagerata cu grijile, si, la fel, imi fac o mie de ganduri negre. Ca sa nu mai spun de fazele cu "mai bine sa fie la o orgie decat sa fi patit ceva" , cu ochii pe el cand e in mare sau cu gandul la sanatatea parintilor...

Ah, sunt si mioapa

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns MissParker spune:

Parerea mea este ca temerile astea (sub forma de panica aproape) vin din trecutul tau, cand e foarte probabil ca ai trecut printr-o mare trauma sufleteasca (nu neaparat un eveniment concret) si acum iti aduci aminte exact in prezenta mamei tale de acea perioada neagra pentru sufletul tau (frumoasa simbolistica: mama ta cu un copil langa ea, pe care-l "pierde").

Mai mult nu-ti pot spune, trebuie sa afli tu singura.

Eu am fost mioapa peste 20 de ani (mi-am corectat cu Lasik miopia si de 3 ani vad perfect!!).

Pentru mine miopia (aparuta la 15 ani, eu prima din toata familia care a avut nevoie de ochelari) a fost ordinul indirect al parintilor: "Sa nu vezi!" (sa nu vezi adevarul, sa nu vezi minciuna in care se traieste in familia noastra, sa nu realizezi nimic, sa ramai oarba, ca te "conducem" noi). Dar vremurile alea au trecut, slava Domnului.

La buna vedere, fetelor!


Felicia
Poze cu noi si vacantele noastre
*****************************
Adevar > Autonomie > Identitate

Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !!!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Dorsilia spune:

quote:
Originally posted by pisi_ella

Uff...si eu am imi fac scenarii din astea! Probabil si din cauza ca i-am crescut si ii cresc singura (sotzu' e la munca pana seara), sunt inca mici (4 ani si 2 ani), tre' sa fiu tot timpu' cu ochii in patru sa nu care cumva...Si pe strazile astea din Bucuresti...ati vazut si voi cum e! Masini peste masini, accidente peste accidente! Teama mea cea mai mare in ceea ce-i priveste e sa nu-i calce masina! Imi fac scenarii in cap, ma scutur toata si incerc sa alung gandu'...DE multe ori reusesc....Alteori ma gandesc: da, e bine, am ajuns acasa, suntem teferi si nevatamati...dar daca maine se va intampla ceva groaznic??? Daca e sa plecam cu masina la drum mai lung...ma tot gandesc cu cateva zile inainte....daca se va intampla ceva? Si imi apar scenarii in cap!!! Din fericire, le alung repede...
Noroc ca fata cea mare merge la o gradi particulara si are program si vara. DEci am ramas numai cu asta micu, de 2 ani, care e o zvarluga si asa mi-e o frica de masini!!...Insa dupa-amiaza dupa 5-6 sunt cu amandoi si in we la fel...Bine, in we sunt si cu sotzu'...dar de temeri nu scap! Tot timpu' am impresia ca o sa cada, o sa se loveasca, o sa-si sparga capul!
Nu stiu cat e de normal....Precizez ca sunt si ff obosita, de peste 4 ani am somnu' de noapte ff fragmentat, asta micu' inca suge bibe noaptea de n ori, ma ocup singura de copii si de casa....O fi si din cauza asta?
Precizez ca si maica-mea a avut o grija exagerata de mine in copilarie...nu m-a lasat sa actionez singura, mai mereu era in urma mea, incercand sa ma conduca. Din cauza asta imi lipseste increderea in mine si am si multe alte lipsuri...Nu stiu....o avea si asta vreo legatura>?
Am zis sa merg la psiho-terapeut...dar uite ca n-am mers! Nici nu stiu unul bun...sa nu ma duc aiurea...
Ma gandesc inca de pe acum ce-oi face cand or fi ei mari si-or merge singuri pe strada...se vor duce singuri la scoala....apoi vor pleca in oras cu gasca Inca de pe acum ma infior gandindu-ma la atatea pericole de toate soiurile...IMi trec prin cap scenarii cu droguri si alte alea...Doamne fereste!
In concluzie, ce nu mi-a placut la maica-mea....fac si io!! A avut grija exagerata de mine (a fost si destul de dura), si eu am grija exagerate de copiii mei (insa nu sunt dura, chiar ma fac cum vor ei)
UIte, maine plecam la Gaesti, la mama unei prietene si, desi nu e prea departe...inca de acum ma gandesc si mi-am facut cateva scenarii de dimineata pana acum!
Sotzu' meu conduce foarte prudent, dar la cati nebuni sunt in trafic...
Poate ajung totusi la psiho-terapeut, nu de alta, insa mie nu mi-a priit deloc grija EXAGERATA a mamei fata de mine...am suferit si inca sufar din cauza asta...Si n-as vrea sa fiu la fel cu copiii mei,,,
Aaaa! Inca ceva: si eu sunt mioapa! Imi vine sa rad....nu stiu daca e vreo coincidenta!



_Ella, Emma & Matei

Emma-Andreea, minunea mea....
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?ARCHIVE=true&TOPIC_ID=11054

Povestea nasterii lui Matei ;)
http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=58237



Deschide bratele spre schimbare, dar nu-ti pierde din valorile tale.






pisi, nu te mai da atata cu capul de pereti ca o sa ajungi la spitalul de urgenta nu la psihoterapeut intai ....GLUMEAM, DA ?

e dureros si incomod si pt cei din jur sa fii ca noi, si nu cred ca psihoterapia e solutia totusi

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns adi2003 spune:

quote:
Originally posted by pisi_ella

Precizez ca si maica-mea a avut o grija exagerata de mine in copilarie...nu m-a lasat sa actionez singura, mai mereu era in urma mea, incercand sa ma conduca. Din cauza asta imi lipseste increderea in mine si am si multe alte lipsuri...


Mai cunosc pe cineva.

Poze

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns marius spune:

Dorsilla - aici este cheia, nu suntem la fel si faptul ca "tragem" experienta altora prin viziunea noastra poate sa duca la erori sau neintelegeri. Este remarcabila situatia ta lina, sau oricum psihologia ta hotarata, minte limpede cum se spune dar atunci cand incerci sa legi sau sa (re)legi anumite ite desfacute iti trebuie in primul rand destasare (de tine insati primordial), rabdare, atentie, calm si extrem de important obligatia de a nu clasifica.
Acum pentru a-ti da un exemplu usor de inteles te pot intreba:

Daca te doare piciorul stang ce vei face?
A. Te vei lasa mai tare pe el
B. Te vei lasa mai tare pe piciorul drept
C. Te vei sprijini intr-un baston pe partea stanga.

Desi pare simplu nu te grabi si nu este obligatoriu sa scrii un raspuns.

In final:
Mintea omului este ceva extrem de sensibil daca o privim si avem rabdare sa o percepem. De inteles nu cred vreodata sa o intelegem dar in functie de starea fiecaruia o putem percepe. Insa chiar si in acest stadiu vom fi doar receptori cu o acuitate mai mult sau mai putin ridicata. Cei care in virtutea naturii sunt mai sensibili si reusesc sa emita la randul lor solutii posibile sunt relativ putini. Este mai degraba un dar al naturii care poate fi dezvoltat si completat cu informatii si experiente personale sau asimilate.
Indiferent de situatie insa, fiecare dintre noi putem sa incercam sa gasim solutii, variante pentru a creste nivelul de confort personal si social. Poate deveni chiar o obligatie fata de noi insine si fata de cei care sunt in jurul nostru. De ce nu?

*Nota:
Tot ceea ce am scris reprezinta opinie personala.

Marius Pernes
www.marius.rdsor.ro
Anul 2006 /Anul 2007 /Serbarea Ioanei
Pagina legislativa

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns bobocel_07 spune:

Si mie mi se intampla asemenea lucruri de cand sunt mica.Imi imaginez fel de fel de lucruri stupide, ba ca fac accident si imi imaginez ce se intampla dupa,ba ca moare sotul sau parintii si fratii si oricat as incerca sa nu ma gandesc e imposibil.Si de multe ori am avut presimtiri care s-au adeverit atunci cand a facut fratele meu accident de masina.M-a invadat in tot corpul o teama ciudata si mi-l imaginam pe el plin de sange pe jos.Am vrut sa-i spun sa nu plece si nu i-am spus gandindu-ma ca rade de mine.Si s-a intamplat nenorocirea.Din fericire a scapat cu bine.Si de multe ori am avut presimtiri care s-au adeverit si de aceea acum cand imi vine scenarii din astea iin minte tare imi e frica sa nu se adevereasca.

alexia_07

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns giulia71 spune:

Intrebare: ce faci cand iti vin in minte aceste scenarii groaznice, cum incerci sa le alungi din minte?
Incearca sa raspunzi...

Doamne cu puterea Ta, ajuta-i micutei Diana sa se faca bine!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns pisi_ella spune:

Dorsilia, tare de tot faza cu Urgenta , nu m-as fi gandit...Multumesc ca te gandesti la mine, te O sa am grija pe viitor ...
De ce crezi ca psihoterapia nu-i o solutie? Si eu pana acum am ezitat sa merg...desi sunt multe chestii de pus la punct in trecutul meu si mi-e sa nu sufere si copiii din cauza asta.
Care-o fi solutia? Tare-as vrea s-o stiu...
Sa vedeti ce-mi zice maica-mea (uf, iar m-am dat cu capu' de pereti): "De ce sa mergi la psihoterapeut, n-ai pe ce arunca banii? Asa-s toate mamele, se gandesc numai la rele, asa am fost si eu Dar ia du-te tu la serviciu, nu mai sta acasa, ca te iei cu munca si scapi de ganduri negre!" Bun, deci din punctul ei de vedere n-am nici o problema, doar ca frec menta acasa si n-am la ce ma gandi....asa ca ma gandesc si io la rele
Vezi, Dorsilia, nu m-am mai dat asa mult cu capu' de pereti...doar am baut cam mult alcool Mi-e ca tot la Urgenta ajung, in coma alcoolica de data asta!

_Ella, Emma & Matei

Emma-Andreea, minunea mea....
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?ARCHIVE=true&TOPIC_ID=11054

Povestea nasterii lui Matei ;)
http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=58237



Deschide bratele spre schimbare, dar nu-ti pierde din valorile tale.


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns pisi_ella spune:

Continui ideea: bun, o sa ma duc si la munca...peste 2-3 luni...chiar sunt curioasa daca voi scapa de obsesii...Dar mi-e ca nu scap...doar ca se duc undeva mai in adancuri...Si o sa iasa iar de-acolo cand cu gandul nu gandesc!


_Ella, Emma & Matei

Emma-Andreea, minunea mea....
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?ARCHIVE=true&TOPIC_ID=11054

Povestea nasterii lui Matei ;)
http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=58237



Deschide bratele spre schimbare, dar nu-ti pierde din valorile tale.


Mergi la inceput