teama de sarcina si depresia
teama de sarcina si depresia | Autor: ADRIANKA
Salutare tuturor mamicilor si viitoarelor mamici. eu sunt noua, noua pe forum, asta este primul meu mesaj.Il scriu de la serviciu, asa ca o sa-mi ia ceva timp.Sunt insarcinata in 14 saptamani, dar de cand am aflat vestea depresia mea creste din ce in ce mai mult. Nu stiu exact sa-mi explic de ce, pentru ca mie imi plac copiii foarte mult. Am lucrat in Italia 3 ani ca baby sitter si iubesc fetita aceea cu tot sufletul. Desi acum locuiesc in alta tara, tinem legatura.Oricum la mine totul a venit prea repede. In luna martie am venit in Cipru pentru a locui impreuna cu iubitul meu grec. Toate bune si frumoase...eu fericita, el fericit, familiile noastre la fel.Am gasit si un serviciu bun ca assistant manager la o firma de calculatoare..si pac....in mai, bomba ca sunt insarcinata...S-a schimbat totul pentru mine, in rau...Nu-mi mai place tara, nu mai vreau nimic, simt ca mi se incheie viata cu sarcina asta...Ma tot gandesc la o explicatie logica pentru starea mea..am gasit multe,incepand de la copilaria si adolescenta mea suferinde, la faptul ca am fost adoptata de o alta familie,la faptul ca , la un moment dat in viata mea am incetat sa mai simt normal evenimentele fericite si sa nu ma pot bucura de ele...Sunt multe explicatii dar stiu ca voi regreta gandurile mele negre in legatura cu sarcina in momentul in care voi vedea bebelusul.Parca nici pe partener nu-l mai vad ca inainte. Ma rog, sper sa treaca tot....daca cineva dintre voi s-a confruntat cu depresia cauzata de o sarcina neplanificata, va rog sa-mi spuneti daca si cum ati depasit aceasta stare..
Adriana
Raspunsuri
slimatei spune:
daca te poate ajuta, eu iti pot spune povestea mea:
imi doresc un copil dintotdeauna... dar de vreo 6 ani il doresc intens... soarta a fost asa, nimic,.... in momentul in care mi-am facut planuri in care bb nu se includea, am reprins studiile si tb sa fac un dute vino in Ro si inapoi + ca tb sa ma mut aici cu univ. in fine nu vreau sa te plictisesc, vroiam doar sa scot in evidenta ca a venit intr-un moment nu tocmai prielnic .... ca si atunci cand se spne ca vine cand nu te astepti.. nu cand vrei tu...
mi s-au dat toate planurile peste cap si a tb sa accept realitatea .. nu pot sa spun ca nu-l doresc Doamne fereste, dar am intrat in panica...+ ca am eminenta de avort+ si iti dai seama ca daca ar fi sa-l si pierd... ma gandesc cu groaza ca un an din viata mea s-a dus pe apa sambetei....
cu toate gandurile astea..am devenit foarte suspicioasa, nu-mi mai place nimic, nu-mi mai convine nimic,cu toate ca sotul meu imi face toate poftele... nici asa nu-mi convine daca face ceva nu-i bine daca nu face iar nu-i bine, saracul nici el nu mai intelege cum tb sa se comporte cu mine...plus ca am devenit asa de inchisa cu mine nu mai vb aproape cu nimeni... nu-mi mai place nimic din ceea ce mancam defapt nu imi mai place nici o mancare...si lista poate continua...o si pt. faptul ca viata cand te ia prin surprindere....dar cred si sper ca imi voi reveni..la odisee am intalnit multe fete care mi-au ridicat moralul si asta m-a ajutat mult
te astept si pe tine la : odiseea de mamici de noiembrie decembrieai sa vezi ca totul va fi bine pana la urma
si numai bine gandeste pozitiv...
STEFANIA
17
Cred in puterea lui Dumnezeu! nu am de ce sa fiu stresata...
nu vreau sa stiu sexul lui bb, vreau doar sa stiu ca e bine
foto cu burtici
nu am fost niciodata un manechin
danangie spune:
Draga ADRIANA,
Eu nu am trecut chiar prin ce treci tu. Adica, diferenta e ca eu imi doresc enorm de mult un copil. Pentru 4 ani am incercat sa-l am si abia in martie anul acesta am ramas. Pentru mine si sotul meu.........era totul schimbat. Pot spune ca eram femeia cea mai fericita de pe lume. Nici nu stiam cum sa ma comport. Nici macar nu stiam ce ma astepta. Cum eu sunt mai suferinda asa.......adica mereu dureri de cap, mereu dureri de reumatism, mereu dureri de stomac.........cam eram obisnuita sa iau pastile. Cu venirea gravidantzei eram in impas. Si atunci imi veneau niste draci de nu mai puteam . Dar m-am linistit si incercam sa ma autosugestionez ca nu ma doare etc. Pe urma, am descoperit schimbarile din viata mea. Adica, eram din ce in ce mai atenta la mancare, la dezinfectatul salatei, legumelor. Cateodata imi era si lene.........si iar ma luau dracii si iar ma linisteam. Pe urma, ne-am dat seama ca nu putem sa facem acest copil in apartamentul mic in care stam acum. Si asa incepea ingrijorarea pentru o noua casa. °Pe urma, a trebuit sa schimbam si masina. Ca nu puteam sa facem drumuri pana in Ro cu un copil si masina care o aveam inainte. Deci, schimbari de 360°. Dar cum ti-am mai zis diferenta e ca eu il vroiam pe acest copil. Si chiar asa am avut si eu crize ca parca ma luam de faptul ca eram gravida. Dar aceste sunt crize obisnuite. Asa sunt gravidele , sunt ai sensibile din cauza hormonilor. Eu zic ca tu te simti asa pentru ca da nu erai pregatit dpdv psihic, poate material, poate si pentru ca nu erai pregatita inca sa ai o familie.Poate si faptul ca nu esti casatorita te sperie sa nu ramai singura. Poate gresesc, nu vreau sa sar calul. Dar incerc sa-ti gasesc o justificare la starea ta. Inceraca sa te bucuri de aceasta perioada de gravidantza. Incearca sa meditezi putin, sa pui pe o foaie schimbarile care ar trebui sa le faci. Incearca sa vezi ce schimbari poti face cu usurinta si incepe sa le faci. Sa stii ca gravidantza este perioada cea mai frumoasa din viata unei femei. Sa stii ca el este cat o mazarica, pe urma sa stii ca e cat o fasolica, pe urma sa stii ca are marimea unei grefe, pe urma sa simti pentru prima oara cum iti da un " sut", sa-l simti in fiecare dimineata cum se misca, sa-i simti inima cum ii bate: bum-bum-bum, exact ca un galopat de cal........si mai ales sa-l VEZI!!! Cu toata tehnologia din zilele de azi.........sa-l vezi acolo in burtik la tine.......e ceva magnific!!! Sa stii ca acolo in tine creste o viata care depinde de tine. Si ADRIANA momentul! Momentul cand il vei naste! Cand va plange, si cand asistenta ti-l va pune in brate, si cand copilul iti va atinge pielea, iti va auzi vocea , si atunci cand el va inceta din plans.........e o satisfacti enorma!!! Pe urma momentul descoperirii lui. Sa vezi cum creste pe zi ce trece. Cum ochii i se contureaza mai bine, cum buzele se ingroasa, cum pielea ii devine alba , rozalie , pufoasa. Sunt momente ADRIANA care nimeni nu le poate explica indeajuns pana cand nu sunt traite!!! Ai inceredere ca va fi bine. Accepta aceste schimbari pentru tine pentru ca Bunul D-zeu a decis ca tu trebuie sa fii mamica. Iti doresc sa te linistesti, sa ai inceredere ca va fi bine, incearca sa vezi lumea cu alti ochii. Sa sti ca gravidele sunt persoanele cele mai speciale din lume!!!
Eu asa m-am simtit. Din pacate D-zeu mi-a luat ingerasul la el. Cand aveam 11 saptamani. Dar asta a fost voia Lui.
Deci, scumpa mamica incearca sa te bucuri de aceasta minunatie!!Pupici
POZELE MELE
IreneCAM spune:
Buna Adriana!
Ihmmmm, pai depinde care sunt motivele tale de ingrijorare. Pe langa schimbarile hormonale, care au si ele un rol in instalarea unor eventuale depresii prenatale, exista si un motiv, o situatie care pare de nedepasit si care de obicei e perceputa la proportii mult mai mari decat este cazul. Poti fi stresata pentru ca ti-e foarte rau si simti ca numai viata ta e data peste cap, pe cand a partenerului nu. Sau pentru ca esti nesigura si ti-e teama ca nu se va implica suficient. Sau pentru ca ai "prins" un moment oportun pentru cariera si ti se pare ca un copil ar incurca lucrurile. Sau pentru ca tu crezi ca nu ai putea sa ii oferi suficiente lucruri copilului, ca nu ai veniturile necesare sau casa pe care o visai. Sau pentru ca ai avut experiente dificile ca si copil sau adolescent; nu stiu din ce cauza, un psiholog ti-ar explica mai bine, momentul aparitiei propriului copil ne poate aduce aminte uneori cu intensitate de copilaria noastra.
Ce te-ar putea ajuta? In functie de cauze. De exemplu, daca te simti bine mergi in continuare la serviciu si vei vedea ca sarcina nu iti compromite capacitatile intelectuale si in nici un caz nu iti inchide usi, profesional vorbind. Daca veniturile sunt o problema, gandeste-te ca un copil are nevoie in primul rand de afectiunea ta.
Stai linistita si bucura-te de aceasta perioada. Ia-ti din cand in cand cateva zile libere si plimba-te sau fa ceva ce iti place.
Important e ca tu si bebe sa fiti bine, asta e tot ce conteaza. Restul problemelor le vei rezolva mai devreme sau mai tarziu...stiu ca ceea ce am spus pare un loc comun, dar e concluzia la care am ajuns dupa 9 luni de stres permanent, insomnii si plans de una singura (ce pe sotul il exilasem in alta camera...acu' nu ma intreba de ce, ca nu stiu
), dupa ce am inventariat de nenumarate ori ceea ce ar fi trebuit sa fac in intervalul in care stateam in pat din cauza sarcinii (timp pierdut mi se parea mie atunci), dupa ce am reusit sa stresez intreaga familie cu tot felul de nimicuri...si as mai putea continua.
Sarcina usoara iti doresc si nu uita ca nimic nu este atat de grav pe cat pare acum.
Spiridusha:))
principe spune:
adrianka,slimatei,
nimic anormal in comportamentul vostru,schimbul hormonal ishi spune cuvintul ,potzi trece de la plins la ris in chestiune de minute ,nu va alarmati.adrianka,ai sa gaseshti in D.C.explicatii medicale la accesele tale de teama,disconfort,nemultumire.
lasa hormonii sa-si faca shi ei treaba.
sarcina ushoara la mamici
ADRIANKA spune:
Fetelor, va multumesc tare mult pentru mesaje
. Azi e duminica, se pare ca ma simt mai bine si fizic, si psihic.Doar ne ducem la plaja
, ca ce altceva poti face in Cipru???!!!Nu stau la soare, doar sub umbrela...chiar, oi avea voie sa intru in mare?eu am intrat si duminicile trecute, n-am facut efort prea mare, ca nici nu stiu sa inot
...Va pup, pe toate...aaaa, si apropo, salutari multe si fetelor din Italia.
...ador tara asta, am stat 3 ani si jumatate in Firenze.Duminica placuta si mai vorbim saptamana de vine..
Adriana
pisi_ella spune:
Iti doresc sa ai parte de o sarcina usoara si de un bb sanatos! 
O sa fie bine, o sa vezi! Acum isi fac de cap hormonii, in plus e si factorul psihic la mijloc. Dar toate se vor rezolva!
Ti-ai vazut bebelusul la echo? I-ai vazut inimioara? I-ai ascultat-o?
Stai sa vezi ce senzatii unice sunt cand o sa miste...e ceva de neinlocuit! E o minune, nu se poate descrie in cuvinte, o sa simti si tu cat de curand miracolul
!
La mine bb 2 a venit neplanificat, primul copil avea doar 1 an si 5 luni...era mult prea mic si nu ma simteam inca pregatita pentru bb 2, eram si ff obosita (ma ocupam singura si de copil si de casa)..Da, am trecut si eu prin momente de depresie la inceput de sarcina, favorizate si de oboseala si de greturi urate. Insa am depasit momentul si, dupa vreo 3 luni, eram tare fericita ca mai aduc un bb pe lume! Cand au trecut si greturile...chiar nu mai aveam nici o treaba si-i multumeam lui Dumnezeu ca am ramas gravida cu bb 2....asa pe nepusa masa cum a fost!
Acum am doi copii mari (4 ani si 2 ani
) si-n fiecare zi ii multumesc lui Dumnezeu ca i-a adus in viata noastra!
O sa vezi....va fi bine si la tine! Uite o si capul sus! Treci printr-o perioada unica, trebuie sa te bucuri de ea!
IN legatura cu baia in mare...da, poti sa faci baie, insa ai grija sa nu te loveasca valul in burta! Acum sarcina ta e mica...dar unei prietene gravida in luna a 7-a asa i-a zis dr., sa aiba grija sa nu o loveasca valul in burta. Cred ca e bine sa te feresti si tu de valuri mai puternice...si de soare puternic!
Inca o data - sarcina usoara si mult succes! 
_Ella,
Emma & Matei
Emma-Andreea, minunea mea....
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?ARCHIVE=true&TOPIC_ID=11054
Povestea nasterii lui Matei ;)
http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=58237
Deschide bratele spre schimbare, dar nu-ti pierde din valorile tale.
didita spune:
Adriana, din fericire pt mine eu nu am avut probleme similare cu a ta, dar subiectul m-a interesat. Ca si ideea instinctului maternel.
Ceea ce mi-a retinut mie atentia a fost ca de cele mai multe ori situatia prin care treci se datoreaza unor probleme nerezolvate cu mama ta. Ca faptul ca relatia ta cu mama ta (biologica) nu este ok face ca atunci cand la randul tau esti insarcinata sa-ti pui 1000 si una de intrebari. Ca de fapt viitoarea mamica nu are problema cu bebeul pe cale il asteapta (asa cum s-ar putea crede) cu faptul ca e calculat sau nu, ci cu imaginea si ideea pe care o are despre mama. Ca sarcina actioneaza ca un revelator.
Sfatul meu ar fii sa te gandesti mult la ce ai de reprosat mamei tale, la care este imaginea ta despre cum este si ce presupune faptul de a fii mama si la cum ai vrea sa fii. Discuta cu taticul daca poti si daca este intelegator. Este detul de greu sa gasesti o persoana intelegatoare care sa nu-ti inchida gura cu "hormonii mama, isi fac de cap" si "lasa, o sa vezi tu cand o sa nasti si o sa-l ai pe bebe in brate cum o sa uiti de toate". Cred ca ai nevoie sa fii ascultata. Iti doresc sa gasesti de ceea ce ai nevoie si sa fii o mamica fericita.
principe spune:
didita,
cred ca incurci ,instinctul matern,cu schimburile hormonale care au loc in timpul sarcinii.
ce spui tu,nu are nici in clin nici in mineca cu schimburile hormonale ,sau cu instinctul matern.
in timpul sarcinii nivelul de estrogen scade iar progesteronul creste,acest schimb produce apatie ,emeza,somnolenta,etc
nu toate insarcinatele trec prin aceleashi stari.
instinctul matern la rindul lui este declanshat tot de un hormon (oxitocina) care este inmagazinat pe parcursul sarcinii si eliberat in timpul parturitiei.
ce simte adrianka este strict hormonl,shi eu am simtit tristete shi fericire shi dezmnadejde shi credema nu am nimic de reproshat mamei mele.
didita spune:
Nici nu am zis ca are legatura cu instinctul matern, ci ca doar era un subiect care m-a interesat. Exista si in legatura cu asta 1001 de pareri, dar nu cred ca e momentul sa ma intind.
Daca tu nu ai avut probleme cu mama ta nu inseamna ca nimeni nu are. Daca citesti mai atent primul post ai sa vezi ca unii au probleme nerezolvate cu parintii.
Oricum nu vad de ce esti atat de radicala. De unde stii tu sigur ca este strict hormonal? Ce i se intampla unei femei insarcinate nu este 100% legat de homoni.