o (mai) fi posibil sa ne indragostim ?!
Raspunsuri - Pagina 5
elara spune:
quote:
Originally posted by Elise
Degustibus.
Aici nu pot fi mai mult de acord cu tine.
Non disputandum.
hai, bebitza, vino...
Aspiranta optimista din martie 2007 "Ataseaza-te de cei care te pot face mai bun, primeste pe cei pe care, la randul tau, ii poti face mai buni." Seneca
doareu spune:
Ce sa spun, mi se intampla asta la momentul actual, desi imi iubesc sotul la nebunie. Si nici nu sunt o fire care se indragosteste usor.
E vorba de cineva cu care am de-a face doar din cand in cand in subiecte legate de servici. Astazi am luat pranzul impreuna. E clar ca se intampla ceva cu noi, cu fiecare secunda, cu fiecare minut tot mai mult. Si cu el e mult mai clar decat cu mine, se vede cat de ametit e, eu reusesc sa ma ascund mai bine. Dar e al naibii de profund.
Nu vreau aventuri, nu-mi imaginez cai verzi pe pereti. Stiu doar atat, ca vreau sa-l vad mai des, sa vorbesc cu el, sa-i vad ochii. Si ma innebuneste gandul ca asta nu se v-a intampla, pentru ca el stie prea bine ca nu sunt "disponibila" si eu nu sunt genul care sa invite cand incepe sa simta ceva, dimpotriva, incep sa scot ghearele... - chiar daca ar fi vorba de discutii nevinovate la cafea.
M-am gandit la ce ar putea lipsi din relatia cu sotul meu, si raspunsul e... nimic. E perfecta pe toate planurile.
Nu stiu insa cum se va rezolva situatia, sper sa treaca cumva de la sine... Si nici nu am habar ce a cauzat asa ceva.
"Nu te mai gandi" nu merge nicicum. Sunt impotriva reprimarii de orice fel. In plus, se spune ca inconstientul omului e de 9 ori mai puternic decat constientul. Deci, tot ce e reprimat - sentimente, emotii, isi va lua revansa, candva, in mod inzecit. Insa daca nu e reprimat si lasat sa se "dezvolte", in aproape toate cazurile, va distruge cealalta relatie, nu?
Deci, da, Elise, se poate. Si inca cum. Din proprie experienta pot spune, ca nu e o premisa sa nu-ti iubesti sotul pentru ca sa se intamlpe. In plus, in momentul actual nu prea vad solutii la problema asta.
mihaela_s spune:
quote:
Originally posted by MissParker
De acord cu Vandal, cu RamonaJ si Andries.
Daca intalnesc un om care-mi place, il pot iubi, admira, respecta pentru ce este el ca om, dar nu trebuie neaparat sa ma indragostesc de el si sa-mi zboare fluturii prin stomac, ala ar fi pt. mine semn de imaturitate. Citeam pe la Fromm ca intotdeauna acea stare de "nebunie" si de indragosteala in care cineva isi pierde capul nu este nici pe departe dovada intensitatii iubirii, ci doar o dovada cat de singura si de disperata era persoana respectiva inainte...
Pentru mine personal fenomenul de a se indragosti inseamna a vedea in cineva ceva pe care credem ca-l vrem (deci il cautam inconstient, dar nu intotdeauna stim ce ne trebuie, de cele mai multe ori e vorba de un surogat).
Ori, daca deja ai iubire in viata ta, nu mai poate aparea disponibilitatea (nevoia etc.) de a vedea in altcineva acel ceva ce ne "trebuie".
Cine se indragosteste este in cautare. Cine iubeste a gasit deja ceea ce cauta.
Raspunsul meu la intrebarea din titlu este: da, e posibil sa se indragosteasca din senin mamele cu kupii atunci cand nu exista iubire adevarata in viata lor. Cand iubirea exista, nu cred ca cineva mai poate sa se indragosteasca. Cel mult sa se re-indragosteasca de partenerul iubit, in anumite imprejurari, da' aici nu mai intru in detalii, ca deja e prea personal.
Pentru mine personal a se indragosti este un fenomen destul de egoist, in timp ce a iubi este altruist.
Felicia
Poze cu noi si vacantele noastre
*****************************
Adevar > Autonomie > Identitate
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !!!
Felicia, ca de obicei scurt si cuprizator, foarte frumos spus!
Cand iubesti cu adevarat, nu te poti indragosti de altul/alta. Trebuie sa existe un "gol" undeva care trebuie umplut. Cel putin in viziunea mea, ca nu ma indragostesc de muschi si ochi frumosi, picioare sau sani...ca ii admir e altceva
.Mihaela si fetele mele
vandal spune:
quote:
Originally posted by doareu
Ce sa spun, mi se intampla asta la momentul actual, desi imi iubesc sotul la nebunie. Si nici nu sunt o fire care se indragosteste usor.
E vorba de cineva cu care am de-a face doar din cand in cand in subiecte legate de servici. Astazi am luat pranzul impreuna. E clar ca se intampla ceva cu noi, cu fiecare secunda, cu fiecare minut tot mai mult. Si cu el e mult mai clar decat cu mine, se vede cat de ametit e, eu reusesc sa ma ascund mai bine. Dar e al naibii de profund.
Nu vreau aventuri, nu-mi imaginez cai verzi pe pereti. Stiu doar atat, ca vreau sa-l vad mai des, sa vorbesc cu el, sa-i vad ochii. Si ma innebuneste gandul ca asta nu se v-a intampla, pentru ca el stie prea bine ca nu sunt "disponibila" si eu nu sunt genul care sa invite cand incepe sa simta ceva, dimpotriva, incep sa scot ghearele... - chiar daca ar fi vorba de discutii nevinovate la cafea.
M-am gandit la ce ar putea lipsi din relatia cu sotul meu, si raspunsul e... nimic. E perfecta pe toate planurile.
Nu stiu insa cum se va rezolva situatia, sper sa treaca cumva de la sine... Si nici nu am habar ce a cauzat asa ceva.
"Nu te mai gandi" nu merge nicicum. Sunt impotriva reprimarii de orice fel. In plus, se spune ca inconstientul omului e de 9 ori mai puternic decat constientul. Deci, tot ce e reprimat - sentimente, emotii, isi va lua revansa, candva, in mod inzecit. Insa daca nu e reprimat si lasat sa se "dezvolte", in aproape toate cazurile, va distruge cealalta relatie, nu?
Deci, da, Elise, se poate. Si inca cum. Din proprie experienta pot spune, ca nu e o premisa sa nu-ti iubesti sotul pentru ca sa se intamlpe. In plus, in momentul actual nu prea vad solutii la problema asta.
Adica te complaci in situatia asta...nu ca nu vezi solutii...tu de fapt ai vrea sa ai familia in continuare da' si sa ai o relatie cu fructul oprit....
O singura chestie sa te gindesti: cu cit timpul trece si mentii aceasta stiuatie cu atit va fi mai greu sa iesi onorabil. Ce inteleg prin onorabil? Fara sa ranesti pe nimeni.
reiki spune:
E posibil sa ne mai indragostim? Da.
Vreau sa ma mai indragostesc? Da.
Vreau sa traiesc din nou o iubire? Da!
Vrem echilibru? Da, dar cu orice pret? Din echilibru nu evoluezi.
Daca as primi in dar inca o iubire nu cred ca as spune nu.
Ati uitat cum este cand te loveste?
De ce ati refuza o noua iubire?
bagoiu spune:
Io zic sa-i intrebam pe musulmani
pitzinuca spune:
dragutz subiect dar si serios pe masura!
eu mi-am dat seama dupa vreo 5 ani de relatie cu sotzul ca nici macar nu m-a interesat sa ridic / intorc privirea dupa vreunul... cand mi-am dat seama cand unul ala mi-a atras atentia si am stat pret de cateva secunde cu ochii pe el... si-apoi sa te tii
glumesc.
insa acum 2 saptamani mi s-a intamplat ceva: eram intr-o perioada mai nasoala in relatzie, deci eram disponibila; dar nu credeam ca atat de disponibila: intr-o benzinarie imi luam tzigari, si la coada statea un nene maruntzel, mi s-au oprit ochii asupra lui, si... era sa lesin cand s-a uitat la mine.
oribil a fost: intr-un minut am inchipuit tot viitorul nostru minunat impreuna. ce cretinatate!
mi-a trecut imediat normal, am stiut sa revin repede cu picioarele pe pamant si stiu sigur ca nu as face tampenii de gen, dar si acum ma gandesc surprinsa cate x-uri se afla in mintile si inimile noastre, x-uri pe care nu le putem gestiona.
so, raspunsul la intrebare este DA fara doar si poate insa depinde de noi daca avem curajul si timpul sa analizam aceste sentimente sa cantarim obiectiv viata noastra.
b
Ramona J spune:
Eu cred ca e posibil si am scris ce cred despre asta. Ma intreb daca atunci cind te indragostesti din nou, mai tirziu in viata - o mai fi la fel ca la inceput?
Poate a trecut cineva prin asta, ca sint curioasa.
The best thing you can do for your children is to love your wife.
doareu spune:
"Adica te complaci in situatia asta...nu ca nu vezi solutii...tu de fapt ai vrea sa ai familia in continuare da' si sa ai o relatie cu fructul oprit....
O singura chestie sa te gindesti: cu cit timpul trece si mentii aceasta stiuatie cu atit va fi mai greu sa iesi onorabil. Ce inteleg prin onorabil? Fara sa ranesti pe nimeni."
Vandal,
recunosc, sunt prea afectata ca sa pot privi lucrurile obiectiv. Nu pot sa nu ma bucur ca o asemenea persoana exista. E un om deosebit. Si are un efect uimitor asupra mea cand ne intalnim, devin atat de bucuroasa si de plina de viata, abia imi vine sa cred ca sunt EU.
Insa m-am referit la faptul ca nu vad solutii cum as putea sa nu ma mai gandesc la el atat de mult, sa nu mai vreau atat de mult sa-l vad. Nu stiu cum sa fac. Si nici nu stiu daca e ceva concret ce as putea face. Eventual sa ma autohipnotizez? Sa recit mantras? Am dimineti in care sunt optimista si cred ca voi reusi, gata, sunt mai bine, suntem doar colegi, pentru ca in pauza de pranz sa ma surprind ca am incetat de mult sa o mai ascult pe colega mea care vorbeste si ma uit cu ochi mari sa vad daca el a venit sa ia masa.
Nu sunt mandra de ce se intampla, dar asta e realitatea. Problema nu e ca vreau sa-l vad mai des (deoarece vreau asta, nu pot sa neg!), problema e ca am ajuns sa vreau lucrul asta desi imi iubesc sotul foarte mult! Si astea nu sunt povesti. CHIAR il iubesc pe sotul meu. Am cautat ceva neinregula la el, la noi, insa nu gasesc nimic. Sunt independenta din pdv financiar, nu avem copii, deci nimic nu m-ar opri sa divortez daca nu l-as iubi, absolut nimic. Insa nu vreau asta. In plus, nu sunt adepta statului impreuna fara iubire.
Pentru mine e un subiect complex. Si uitandu-ma in jur vad ca lucrurile astea se intampla la tot pasul, si cu multi dintre noi.
april spune:
da, e posibil, nu avem nici o siguranta ca nu ni se va intampla.
trebuie doar de pe acum sa ne facem un plan de combatere, acum cat suntem cu capul pe umeri ... nu in nori. ce plan? inca nu stiu. tema de casa.
interesant subiect...si deloc de neglijat aspectul....cu planul