Cand le spuneti copiilor???Si cum?
Raspunsuri - Pagina 4
rebeccutza spune:
Aissa , cati ani are fetita ta ? Ea stie ca e adoptata ?
Eu cred ca fiecare dintre noi simte cad a venit momentul sa spuna copilului. Nu cred in retete universal valabile . Asa cum am simtit ca acestia sunt copiii haraziti noua, aca cum am simtit cum trebuie sa ne purtam cu ei tot asa vom simti cand a venit momentul sa afle adevarul . De fapt adevarul este ca sunt copiii nostrii! si atat.
Si totusi .... puteti sa-mi recomandati un psiholog pentru copii ?
A-propos de ratusca cea urata, nu mi se pare cea mai potrivita poveste. Daca va amintiti bine, mama rata nu prea s-a omorat cu firea s-o fereasca de rautatile celorlalti pui sau a "vecinilor" , ba mai mult , a lasat-o sa plece SINGURA in lume. Alex (baietelul meu) plangea de cate ori ii citeam povestea si ma intreba : "de ce-o gonesc ?" E drept ca el a plans si la "catelusul schiop" .
Va pup pe toate si va doresc sa fiti fericite alaturi de puii vostrii.
aissa spune:
A mea abia face 3 ani si nu stie, nu are idee inca despre cum vin copiii pe lume asa ca mai e....
Nu-s ma Rozi suparata dar prea ma luasei la rost asa, ca sa nu vorbesc despre asta. Dilema mea nu era din framantarea sa spun, sa nu spun in momentul imediat urmator, era asa...ca idee, in general...
Oricum, mai la fix decat a venit discutia noastra nici ca se putea. Ce credeti ca se discuta azi la mine la serviciu?? bineinteles despre adoptie....(nu mint, pe cuvantul meu de onoare si nu a plecat de la mine discutia neam).
Am fost fericita ca nu am spus nimic pana acum si nici nu voi mai spune avand in vedere ce mi-au auzit urechile azi. Noua mea sefa e tot fara copii, la fel ca cea veche, bafta mea...
Azi se uita la filmulete cu baietelul unui coleg si nu stiu cum a venit vorba de infiere si o aud: eu as infia dar nu stii ce iei. Ca are ea o vecina care are un copil pe care au vrut sa-l adopte dar nu au mers pana la capat, ca ei ii platesc cheltuielile, il iau in vacante, i-au pus meditatori dar el nu vrea si pace, e "putoare" si nu invata la scoala. Ca nu vrea sa adopte ca dureaza mult, ca toti pe care ii stie ea ca au adoptat nu sunt multumiti de ce au gasit 
si altele si altele...
Daca in prima faza a discutiei am fost tentata sa dezvolt tema, spunandu-i ca probabil acel copil e mai razvratit tocmai pt ca nici falsii parinti nu s-au implicat pana la capt, nu l-au adoptat ci doar il sponsoizeaza sa zicem, cand am vazut ca o tine pe a ei i-am zis doar ca nu e pregatita sa adopte daca are astfel de indoieli. Asa ca in mod clar eu nu le voi spune despre noi...ca n-am cui.
Pupez pe toata lumea fara exceptieeeee!
hoop spune:
Buna mamicilor fericite !
Ma bucur sa citesc mesajele voastre si sa constat ce mamici de admirat sunteti. Sper, desi mi-e teama inca, sa devin si eu ca voi!
Eu incerc de mai bine de 1 an sa devin insarcinata in vitrofertilisatie dar nu mi-a reusit, dupa atatea tratamente chinuitoare.
Timpul trece si incep sa ma gandesc din ce in ce mai mult la adoptie. Dar mi se pare un teren atat de necunoscut si ma tem de drumul greu de urmat pana devii "mamaica adoptiva'. Ma framanta atatea ganduri si intrebari. O sa fiu in stare sa-mi iubesc copilul suficient? O sa-l privez de ceva anume? Nu stiu...
Tot ce simt este ca daca as tine un bebelus in brate m-ar coplesi asa un sentiment de fericire si cu siguranta nu m-as intreba ce "'sange ii curge prin vene'".
hoop
daphnyie spune:
quote:
Originally posted by Rozi
Eu nu stiu despre ce intalnire este vorba, la Brasov; imi puteti spune mai multe?
Este vorba despre Ziua copilului adoptat, organizata de dpc Brasov in jurul datei de 1 iunie. E un party in aer liber la care sunt invitate familiile cu copii adoptati, cu muzica, teatru de papusi, clowni, baloane, bomboane etc. Piticii se distreaza si parintii mai schimba o vorba - doua.
carmens spune:
quote:
Originally posted by Rozi
Eu nu stiu despre ce intalnire este vorba, la Brasov; imi puteti spune mai multe?
Asa cum a spus si Daphnyie, in ultimul week-end din mai se organizeaza de catre DPC Brasov ziua copilului adoptat. Noi primim in fiecare an cate o invitatie dar ,dupa cum spuneam nu am reusit sa ajungem.
Eu banuiesc ca se organizeaza pentru copii care au fost adoptati din Brasov. Poate Daphnyie si Ioanaalice imi poate confirma acest lucru. Daca ele stiu de aceasta zi inseamna ca au adoptat din
Brasov.
carmens spune:
quote:
Originally posted by rebeccutza
A-propos de ratusca cea urata, nu mi se pare cea mai potrivita poveste. Daca va amintiti bine, mama rata nu prea s-a omorat cu firea s-o fereasca de rautatile celorlalti pui sau a "vecinilor" , ba mai mult , a lasat-o sa plece SINGURA in lume. Alex (baietelul meu) plangea de cate ori ii citeam povestea si ma intreba : "de ce-o gonesc ?" E drept ca el a plans si la "catelusul schiop" .
Va pup pe toate si va doresc sa fiti fericite alaturi de puii vostrii.
Am sa pun o poveste care ne-au dat-o de la fundatia de unde am gasit-o pe Otilia poate va puteti inspira. Este o carticica cu desene foarte dragute.
O altfel de poveste. (poate va e de ajutor )
O MAMA PENTRU COCO
Coco era un puisor de pasare care traia foarte singurel. Ar fi dorit foarte mult sa aiba si el o mamica, dar ciner putea fi aceasta ? Intr-o buna zi s-a hotarat sa o gaseasca.
Prima intalnire, Coco a avut-o cu doamna Girafa.
- Buna ziua, doamna Girafa, spuse el ! Aveti aceeasi culoare galbena ca si mine! Sunteti cumva mama mea?
- Imi pare rau, spuse doamna Girafa, dar eu nu am aripi asa cum ai tu!
Mai departe, Coco se intalni cu doamna Pinguin.
- Buna ziua, doamna Pinguin, spuse Coco! Aveti aripi asa cum am si eu! Sunteti mama mea?
- Imi pare rau, spuse doamna Pinguin, dar eu nu am obraji asa mari si rotunzi ca ai tai!
Mai tarziu Coco s-a intalnit cu doamna Morsa.
- Buna ziua, spuse el. Aveti obrajii mari si rotunzi intocmai ca si mine! Sunteti mama mea ?
- Hei, ia vezi! Eu nu am picioare asa golase ca ale tale, asa ca te rog sa nu ma mai deranjezi, se rasti doamna Morsa la el.
Indiferent unde a cautat Coco nu a putut gasi o mamica sa arate exact ca si el.
Cand Coco a vazut-o pe doamna Ursoaica culegand mere, a stiut imediat ca aceasta nu putea fi mama pe care o cauta. Doaman Ursoaica nici nu s-a uitat la el.
Coco era asa de suparat incat a inceput sa planga "Mama, mama, mamico! Am nevoie de o mamica" plangea el.
Doamna Ursoaica a venit intr-o fuga sa vada ce s-a intamplat. Dupa ce a ascultat povestea lui Coco a spus:
- Oh, dragul meu, daca ai fi avut o mamica ce ar fi facut ea acum?
- Oh, sunt sigur ca m-ar fi luat in brate si m-ar fi strans la pieptul ei ,spuse Coco.
- In felul acesta ? intreba doamna Ursoaica, care il lua pe Coco in brate si-l tinu foarte strans.
- Da, da- spuse Coco! Sunt sigur ca m-ar fi si sarutat!
- In felul acesta ? - il intreba doamna Ursoaica, care il ridica pe Coco si il saruta cu dragoste.
- Da, da, spuse Coco, sunt sigur ca pentru a ma inveseli mamica ar fi dansat si ar fi cantat impreuma cu mine!
- In felul acesta ? - intreba doamna Ursoaica, dupa care cei doi incepura sa danseze si sa cante impreuna.
Intr-un tarziu, cei doi, obositi de atata dans, se oprira sa se odihneasca. Doamna Ursoaica s-a intors spre Coco si a intrebat :
- Coco poate as putea fi eu mamica ta!
- Dumneavoastra !? s-a mirat Coco. Dar dumneavostra n uaveti culoarea galbena, nu aveti aripi, nu aveti obrajii mari si rotunzi ca ai mei si nu aveti picioare golase la fel cu ale mele! spuse Coco.
- Oh doamne, exclama doamna Ursoaica, cred ca fi foarte caraghios sa arat in felul acesta ! Coco avea aceeasi parere.
- Bine, spune doamna Ursoaica, copiii mei ma asteapta acasa. Nu doresti sa mananci impreuna cu noi placinta cu mere?
Placinta cu mere, se gandi Coco, suna minunat, asa ca fara sa mai stea pe ganduri accepta invitatia.
Odata ajunsi acasa, ceilalti copii ai doamnei Ursoaice venira iute in intampinarea lor.
- Coco, spuse doamna Ursoaica, vino sa-i cunosti pe copii mei ! El este HIPY - hipopotamul, el este ALY – aligatorul iar el este Piggy –purcelul. Eu sunt mama lor.
O perioada de timp mai tarziu in casa doamnaei Ursoaice se simtea un imbietor miros de placinta calda si se auzeau rasete de copii fericiti.
Dupa ce s-a servit delicioasa cina doamna Ursoaica si-a luat copii intr-o imbratisare calda , afectuoasa.
Coco era foarte fericit ca noua lui mamica arata asa cum era ea."
Alexa Ioana spune:
carmen 
foarte frumoasa poveste !
eu inca ma tot gandesc la cum ii voi spune alexei... inca e prea micuta, dar totusi, ma gandesc ca ceva ceva tot pricepe... oricum, nu ne ferim sa vorbim de adoptie in preajma ei. ea stie ca o iubim, ca e copilul nostru, ca a venit pe lume pentru noi, si ca modalitatea "tehnica" prin care a ajuns la noi, acasa, e prea putin importanta...
cand va veni momentul si ne va intreba, ii voi raspunde cat de bine pot... pana atunci... continuam "pregatirile"...
oricum, stiu ca totul va fi bine !!!
va pupam si va dorim o zi buna !
Mai zboara fiecare batand dintr-o aripa...
carmens spune:
Noi i-am spus, inspirata de Flaviutza, ca Doamne-Doamne pune copii in burtica mamei si ca la noi a gresit si a pus-o in alta burtica ( e batran si obosit Doamne-Doamne 
)Dar acea femeie stia ca nu este copilul ei asa ca a lasat-o la spital si doamna doctor ne-a dat noua telefon sa venim sa o luam.
In acest week-end vrem sa mergem la Brasov si vom vizita si fundatia de unde am luat-o si vom incerca sa-i spunem ca acela este locul unde ne-a asteptat sa o luam acasa. In 2004 cand aceasta fundatie functiona ca centru de tranzit aveau si un pshiholog acum nu mai stiu in ce regim functioneaza.
Voi povesti luni, dupa ce ne intoarcem.
anaisanais spune:
quote:
Originally posted by aissa
Daphnie pai de aia ma si sfatuiesc cei din jur sa nu mai spun tuturor... Dar ce te faci cu locurile unde chiar nu poti ascunde? Am avut o experienta cu o vecinica, proaspata mamica, are si ea un baietel de 1 an. Stia despre Ale ca na, ma stia dinainte. Candva vorbeam de cumparaturi pt bebei si mi se lauda, asta e realitatea, ca a cumparat pt fi-su nu stiu ce hanorac de la nu stiu ce firma cu un super pret, nu stiu, 3 miloane ceva de genul asta. Moment in care i-am spus franc ca eu nu as da atatia bani pe o bluza ca nu merita, mai ales la varsta la care il poarta 2 luni max. Replica ei a fost ceva de genul "da mai, dar cand e facut sange din sangele tau ai da orice pt el"
Ma amestec si eu, na!
Aissa, cu tot respectul pentru ochii ce vor citi aceste randuri, am un singur lucru sa spun: las-o incolo de venica, zau, este tare proasta! Ce legatura are hanoracul de firma cu genele copulului!
Eu sint fericita ca am un copil, nu ma feresc sa spun ca este adoptat, desi sotul meu imi spune sa-mi vad de treaba, si uneori, trebuie sa recunosc, are dreptate!,am trait si experienta copilului propriu si pot spune ca singura deosebire fata de copilul propriu este ca nu ma mai doare la nastere! in rest, este copilul meu!
Hai sa-ti spun despre reactia soacra-mii: Vladi vorbeste stricat( am avut de recuperat un retard de vorbire cauzat de mediu, asa ca,din nefericire, Vladi inca nu vorbeste fluent si clar la 3 ani); eram in parc la joaca si a trecut soacra-mea de noi, a mai mers vreo 5-6 metri, s-a oprit si m-a intrebat: Auzi, Madalina, Vlad este tot asa de handlicapat sau a inceput sa vorbeasca? De ce am relatat asta? Ca sa vezi ca ceea ce vorbesc vecinii... este apa de ploaie! Eu ii spun mereu lui Vladi ca este crescut in inima mea si ca este ceam mai mare bucurie venita de la Dumnezeu! Poate mai tarziu o sa treaca prin faza negarii, poate nu, dar eu il iubesc pentru ca este copilul meu!
ioanaalice spune:
quote:
banuiesc ca se organizeaza pentru copii care au fost adoptati din Brasov. Poate Daphnyie si Ioanaalice imi poate confirma acest lucru
Eu nu am adoptat din Brasov, dar tatal meu, care locuieste acolo m-a anuntat de eveniment. Din pacate m-a anuntat prea din scurt sau s-a suprapus peste altceva, nu mai stiu din ce cauza nu am ajuns acolo. DAR, stiu ca evenimentul a fost pomenit pe site-ul "Realitatea TV", asa ca nu cred ca e o chestie exclusivista, doar pentru brasoveni. Doar sunt de-ai nostri!
rebeccutza, ma interesez de un psiholog bun pentru copii.
ioana, mamica de boboc