sunt geloasa pe copiii prietenului meu
Raspunsuri - Pagina 13
aniela23 spune:
Multumesc pentru raspunsuri, fetelor.Incep de fapt sa inteleg ca problema este alta pt ca, copiii au existat de la inceput si totusi ''existenta'' lor a inceput sa ma deranjeze numai cand comportamentul prietenului meu s-a schimbat fatza de mine.Credeti-ma , nu sunt chiar atat de rea, eu chiar am incercat mereu sa ma apropii de ei, mai ales de fiica lui, chiar daca si pt mine a fost incomfortabil am vrut sa ma fortez un pic,sa-mi schimb modul de gandire ca sa mearga relatia cu prietenul meu.Ieri de exemplu am fost amadoua la cumparaturi pt Craciun si azi am vrut sa merg cu ea la cinema dar a avut alte planuri.Deci cand sunt doar eu cu ea situatia e cat de cat oki dar se schimba cand apare el in scena...
Eu cred ca marea mea frustrare provine din atitudinea lui fata de mine,din faptul ca niciodata nu vorbeste despre NOI ci doar EU si TU.DE exemplu, mie nu mi se pare normal ca prietenul meu de lunga durata cu care locuiesc sa zica ''EU vreau sa merg in vacanta la mare, vrei sa vii cu mine?'', eu cred ca e normal sa zica ''hai sa mergem la mare la vara''etc.Dar in acelasi timp este cum am spus, un dragutz, politicoz, foarte intelegator dar atat de rece cu mine.Cred ca sentimentele mele fatza de copiii lui au provenit si din faptul ca fata de ei s-a purtat ''constant'' din prima zi in timp ce fatza de mine s-a racit treptat.De exemplu un weekend petrecut cu, copiii inseamna 100% activitati cu ei (lunch, cina, film, plimbare, etc etc) in timp ce un weekend petrecut cu mine inseamna ca el sa lucreze pt cateva ore, el sa se uite la vreun meci, si poate pe seara sa luam si noi cina impreuna.Si inteleg perfect ca aici el este vinovat(si poate eu),iar nu copiii, dar cred ca a fost prea dureros pt mine sa accept ca iubitul meu perfect nu mai este ca la inceput.Eu inteleg ca toate relatiile se degradeaza in timp si apare plictiseala dar mi se pare normal ca asta sa se intample dupa cativa ani de casnicie, nu dupa cateva luni.Sunt nauca de cap, uneori imi zic ca ma iubeste , doar ca asa e el mai rece, dar pe de alta parte imi amintesc cum era in primele luni de relatie, era inebunit dupa mine, daca gesturile si cuvintele alea pasionale au existat atunci si acum nu nu inseamna ca ''asa e el mai rece'' ci ca efectiv nu ma mai iubeste.Si totusi nu pot sa pun punct si sa o iau de la capat pt ca de fiecare data cand incerc sa vorbesc cu el imi zice ca ''ma iubeste''.As putea accepta faptul ca nu m-a iubit niciodata, sau ca s-a plictisit, sau ca nu prea ma iubeste pt nu stiu ce motiv dar el nu spune asta si eu tot nu stiu ce consluzie sa trag.
Este incredibil de frustrant.Un prieten de-al meu imi povestea cum sotia lui incearca sa salveze casnicia facand lucruri pe care de fapt ea si le-ar dori sa le faca el pt ea (de exemplu sa gateasca cine delicioase sau sa ia bilete la film)pe and el tot ce vrea este ca ea sa faca sex cu el mai des.Probabil asta e problema si in cazul nostru, mie mi se pare ca sunt femeia ideala ca ii arat tot timpul cat de mult il iubesc si tin casa curata luna si am grija sa aiba mereu hainele curate si calcate si fac tot ce vrea el in pat pe cand poate el tot ce vrea este o femeie care il lasa in pace, care nu vrea sa-l sarute, sa-i zica ca il iubeste, careia nu-i pasa ce face si unde este el.Da, e posibil, poate el e nefericit in coltul lui, cu nevoile lui neimplinite in timp ce eu sunt nefericita in coltul meu.Evident, trebuie sa terminam relatia asta pt ca eu nu pot trai fara pasiune iar el evident nu ma iubeste suficient sa fie asa cum imi doresc.Problema este ca.....nu atat e simplu pe cat pare.Mereu citsc pe forum despre fete care sunt tratate mizerabl si sunt convinsa ca ar fi de 100 ori mai fericite daca ar pleca si nu pot sa inteleg de ce nu o fac, dar cand sunt in aceiasi situatie imi dau seama cum este sa simti o 'funie' nevazuta care ma tine legata de el si ma face sa cred ca daca plec de langa el n-am sa mai pot exista.Uneori imi zic ca tot ce trebuie sa fac este sa-l iubesc mai putin si as avea o relatie minunata in care pot sa fac ce vreau, sa ma duc unde vreau,nu m-ar mai deranja la ce ora vine seara acasa si cu cine isi petrece weekendurile dar intensitatea sentimentelor nu poate fi controlata.Si inca un aspect care mi se pare ingrijorator :este normal ca un barbat sa nu simta deloc gelozie?Inteleg ca e un semn de self-confidence sa nu fii gelos dar el chiar nu e deloc deloc, nu mi se pare normal.
In fine, vreau sa treaca sarbatorile astea odata si dupa aia sa hotaram ce facem.De fapt sa hotarasc singura pt ca el niciodata nu face nici o sugestie de genul ''vreau sa stai, vreau sa pleci, hai sa incercam asta sau pe cealalta''etc el efectiv raspunde la toate intrebarile cu :''nu sunt de acord cu ceea ce ai zis dar sunt pregatit sa te sustin in orice vrei sa faci'' DE PARCA RELATIA ASTA E INTRE MINE SI O MARIONETA NU INTRE O FEMEIE SI UN BARBAT, UN BARBAT CARE AR TREBUI SA AIBA SI EL UN PUNCT DE VEDERE!!!!''Da, e clar, tre sa plec....
Victoria spune:
Eu cred ca asa este el, cum este acum...La inceputul unei relatii, toti se "agita", ma rog, intelegi... Acum te-a "pus pe raft" - scuza-mi exprimarea - si e...el insusi.Tu trebuie sa evaluezi daca, asa cum este situatia acum, vrei sa continui.
V
“In curand, de cate ori am sa deschid gura in public, nici pe mine n-o sa pot sa ma mai cred.” – Gabriel Liiceanu
ocebine spune:
Eu stiu o vorba..."O relatie tine cit tine dragostea, insa copiii sint pentru totdeauna".
Nu il poti determina sa isi dea copiii la o parte pentru tine, mai ales cind lamentarile tale suna atit de copilaresti. Ma gindesc ca poate te vede imatura si nesigura, de aceea comentariul cu sprijinitul.
Anamaria
"Nearly all men can stand adversity, but if you want to test a man’s character, give him power."
denizel spune:
Aniela, daca am inteles eu bine, voi sunteti impreuna doar de cateva luni, nu?
Tu ai renuntat la serviciu si te-ai mutat la Londra, in casa lui, nu?
Daca asa e, as vrea sa-ti spun si parerea mea :-).
Nu stiu cam cum procedeaza prietenele londoneze (sau englezoaice) cu prietenii lor, dar tare nu cred ca din momentul in care se muta in casa lui, au drept principala preocupare "sa tina casa luna, sa aiba grija ca rufele lui sa fie curate si calcate".
Aniela, tu esti iubita lui, nu menajera lui :-). De ce ai luat treburile casnice asupra ta?
Tu pari o fata foarte tanara si probabil ca nu e mare diferenta de varsta intre copiii lui si tine.
Daca nici la Londra nu se poarta ca iubita de cateva luni sa calce camasile iubitului si sa spele canapelele si fotoliile, s-ar putea ca in ochii fiicei si fiului lor sa fii o tipa cel putin ciudata.
In afara de faptul ca simt ca esti mereu cu ochii pe ei si impotriva lor, te mai si vad ca stai acasa si te ocupi cu menajul in casa lor.
Te rog mult, nu te supara, dar nu cred ca te avantajeaza aceasta pozitie! :-)
Nici in ochii iubitului tau, nici in ochii copiilor lui.
Daca as fi in locul tau, mi-as gasi repede de lucru, as inchiria o locuinta mica, pe care sa mi-o permit din salariul meu si as vedea apoi in ce ape se scalda relatia cu iubitul meu.
Daca intr-adevar te iubeste, asa cum zice, iti va demonstra cumva asta.
Iar daca te vei intoarce sa stai cu el, incearca sa te apropii cu adevarat de copiii lui. Alta cale nu ai! Nu se poate ca el sa iubeasca o femeie care este geloasa pe copiii lui.
ocebine spune:
Denizel...nu te supara pe mine...eu postez aici din pura plictiseala (am o mica/mare problema de insomnie in ultimul timp)...si Aniela a mai postat in trecut spre deliciul DC-ului.
Nu stiu daca iti mai amintesti, dar Aniela era domnisoara model (lenjerie intima si goala) cu prietenul John (comandant de submarin in tocuri cui si tanga)...Comportamenul lui este perfect explicabil in context, dar Anielei ii place sa pozeze in casnicuta victima.
Amuzant si trece timpul la birou (pentru mine decembrie e o luna moarta)
Anamaria
"Nearly all men can stand adversity, but if you want to test a man’s character, give him power."
Mik spune:
Anamaria, scrii tu scrii din plictiseala, dar spui lucruri destul de juste, care sunt ignorate de principala autoare. 
(asta e o constanta la sectiunea asta de forum)
vikinga spune:
quote:Foarte bine spus. Aceleasi lucruri imi treceau prin minte citind mesajul ei dar cum vad ca mesajele tale le ignora, presupun din cauza continutului prea direct
Originally posted by ocebine
Imi mentin parerea...esti intr-adevar geloasa pe acesti copii. Nu i-ai crescut tu, au venit gata la pachet. Nu ai cu ce sa te implici in educatia lor. Esti strict PRIETENA si nimic mai mult. Nici nu spera la mai mult.Fie vorba intr noi, daca o sticla amarita de spuma de baie te face sa tremuri, nu stiu cit de mult esti calificata pentru acest rol de mama vitrega care incerci sa ti-l arogi. Copiii fac infinit mai mult prostii decit ti-ai inchipui tu. Alex al meu mi-a aruncat in WC un ceas Tiffany primit de la sot - si a tras prompt apa - ce era sa-i fac? Te asigur ca de tremurat, n-am tremurat.Ori incerci sa devi o persoana pe propriile picioare, independenta si nepasatoare la relatia sotului cu copiii lui, ori iesi din relatie.El nu isi poate arunca copiii la cos pentru o fatuca care are mai mult pasiune pentru crema de gomaj si spuma de baie (acuma si tu ai avut tupeul sa o cotrobai pe fiica in lucruri, ca tot vorbim de violarea intimitatii). Si atit vreme cit el are posibilitatea si dorinta de a rasfata copiii proprii, tu nu ai nimic de zis.Anamaria "Nearly all men can stand adversity, but if you want to test a man’s character, give him power."
, am inteles ca nu e cazul sa insist. Aniela e prea tinara, pina la urma asta e problema ori mai degraba imatura. Si mai vine din urma si deficitul de iubire din partea tatalui, saracia, urmele sunt inca adinci. Anielei ii lipseste relaxarea aia de a se bucura firesc, natural de viata. De lucruri mici. Bucuria si relaxarea asta se manifesta deseori prin umor. Cind am citit de ceasul tiffany cazut in wc m-a busit risul, ah faze din astea in citeva luni, ani ne fac intotdeauna se ne amintim cu drag de copilaria celor mici si ridem cu siguranata cu gura pina la urechi:)Aniela, relatia asa cum arata, de fapt cum ai transformat-o, nu prea mai duce nicaieri. In citiva ani o vei considera totusi o buna experienta de viata de care aveai nevoie. Toti trecem prin lectiile noastre, nu trebuie sa o iei in personal.Vikinga cu cei mai frumosi vikingi: Nadja si Aldo
carli1617 spune:
Aniela, pleaca repede de-acolo, asta nu este iubire, te amagesti singura.
Desprinde-te de aceasta relatie si recupereaza-ti propria viata. Priveste putin si spre cer, nu numai pe orizontala si vei trai minuni.
Curaj!
denizel spune:
Anamaria, pt. insomnie ai incercat Melatonina? Sa stii ca e f. buna. Asta e o substanta care regleaza ritmul somn-veghe.
Eu nu o iau decat atunci cand fac calatorii lungi, cu schimbare de fus orar si am probleme cu somnul.
Sotul meu a folosit-o de doua ori si in insomnii din astea rebele si a fost foarte eficienta.
In Ro se gaseste la magazine naturiste, care vand si suplimente alimentare sau la farmacii si se da fara reteta. Cred ca o poti gasi si tu.
Somn odihnitor! 
aniela23 spune:
Motivul pt care am ignorat raspunsurile Anamariei si nu i-am raspuns personal este pentru ca nu mi s-a parut chiar bine intentionata, chair ea a zis ca posteaza din plictiseala si ca o ''amuza'' mesajele mele (care pt mine sunt adevarate probleme si dor),eu nu as posta NICIODATA ca sa imi arat suprematia fata de alti membri ai forumului si sa evidentiez cat de cool si funny sunt eu ca am observat ridiculul posturilor lor.In plus, nici nu cred ca imi citeste posturile in intregime ca sa fie in stare sa imi dea sfaturi,eu asa am interpretat comparatia intre ce a facut fiica prietenului meu si propriul ei fiu pt ca fata are 21, deci este adult si poate judeca ce e bine si ce e rau iar fiul ei avea cativa anisori cand i-a aruncat ceasul in WC.Deci nu ineleg cum s-ar putea folosi acest termen de comparatie.
Inteleg ca majoritatea fetelor care imi raspund sunt mame, deci evident au un impuls de aparare a relatiei parinte-copil, dar ma uit la subiectul (la multele subiecte)despre SOACRE si vad cum acolo aceste mame sunt de fapt nurori si critica in toate felurile relatia parinte-copil (soacra-sot in acest caz).Si este normal sa fie asa, pt ca cu totii suntem subiectivi si nu este cazul sa fie nimeni acuzat de egoism si ''interese ascunse''.O alta afirmatie care ma supara este eterna presupunere :''tu probabil esti foarte tanara''.Ce se vrea de fapt sa se spuna?Ca sunt prea imatura sa vad realitatea?Sau ca sunt prea tanara sa merit respectul prietenului si al copiilor lui?Sunt mica si nu stiu ce fac?De aici vine presupunerea ca nu va iau in considerare mesajele?
In fine,eu chiar am citit fiecare mesaj si am incercat sa vad lucrurile din toate punctele de vedere.Intr-adevar, relatia noastra a fost foarte dificila de la inceput.Cineva scria mai sus ca trebuie sa existe limite si imi dau seama acum ca asa este.Din punctul meu de vedere singura noastra sansa este sa facem un set de reguli pe care sa le respectam,doar asa o sa pot sa-mi dau seama si de seriozitatea lui pt relatia noastra.Simt ca acum a venit momentul sa fiu puternica si hotarata, doar ca nu imi dau seama daca sa fiu puternica inseamna sa stau si sa lupt sau sa plec si sa o iau de la capat.
Anyway,multumesc inca o data tuturor pt mesaje si ma bucur ca m-ati ajutat sa pun lucrurile in perspectiva.Din punctul meu de vedere tot ce se putea spune s-a scris asa ca rog moderatorii sa inchida subiectul