miraje

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 26

Inceputul discutiei

Pag. 25 | Pag. 27

maru spune:

pentru Ripley

Doamne'ajuta!

dianaintruder spune:

quote:
Originally posted by clauditzadennis

Diana, in viata exista succes si esec si ambele situatii trebuie acceptate ca atare.

Pentru tine, proiectul FAMILIA a fost unul ambitios, de care te-ai simtit tare mandra la un moment dat, atunci cand ai crezut ca ai reusit...Ai gasit un barbat, care, desi aflat in alta relatie s-a "indragostit" de tine, ai facut cu el un copil si din punctul ala ai crezut ca viata va fi frumoasa, iar voi veti trai fericiti pana la adanci batraneti.

N-a fost sa fie! Din multe motive, unele independente de tine (cel mai important, UNDE DRAGOSTE NU E, NIMIC NU E), proiectul tau a esuat lamentabil...ti-e foarte greu acum sa recunosti ca ai esuat, ca asta nu e familie si nici nu va fi vreodata, dar trebuie sa accepti acest esec, pentru a merge mai departe.

Asa cum tu ai fost cea care a initiat acest proiect, asa cum ai reusit sa-l duci la indeplinire atat cat a putut tine de tine, tot asa depinde de tine sa-i pui cruce, sa-ti dai seama ca s-a terminat, sa incetezi sa mai resuscitezi la nesfarsit casnicia asta care nu doar ca a murit, dar a inceput sa mai si miroasa si sa initiezi un alt proiect, de data asta FAMILIA ADEVARATA, adica tu si fetita ta. Daca vrei, poti, ai demonstrat asta atunci cand ai reusit prima data.

Lasa naibii vaicareala si trezeste-te inainte de a fi prea tarziu...Solutii exista, trebuie numai sa vrei sa faci si altceva decat sa te vaieti. Eu din postarile tale inteleg ca tu, per ansamblu, ai fi fericita asa, ai unde sta, ai un copil, ai un job, in ochii celorlalti ai si barbat, adica proiectul FAMILIA ar fi unul de succes daca el s-ar purta altfel...Ei bine, nu se va purta altfel never ever pentru ca NU te vrea, NU te iubeste, NU e fericit si NU stie cum sa te determine sa dispari odata din viata lui...ar fi capabil sa te ajute cu ANL-ul sau cu ce mai vrei tu, numai sa stie ca a scapat...

Din pacate, asta e realitatea si pana nu ai s-o accepti ai sa continui sa crezi in mirajul care este familia ta acum....

Si citeste, te rog, mai departe, povestea prietenei mele. Avea o familie frumoasa, un barbat bun...Cand copilul avea doua luni el a plecat sa munceasca in Italia. Dupa inca doua luni a sunat-o si i-a zis sa lase si ea copilul la cineva si sa vina dupa el(), ca acolo se fac bani, viata e frumoasa. Ea n-a avut la cine lasa copilul, soacra avea servici, sotul mamei ei n-a primit-o, tata nu mai avea. Ca atare, l-a sunat si i-a spus ca nu mai vine sau vine cu copil cu tot. El s-a enervat cumplit, a facut scandal si a trimis-o pe mama lui s-o dea afara din casa (statea cu chirie). Si-a luat ce a apucat in marea graba si a plecat de acasa cu un copil de patru luni in brate. Unde? Nici ea nu stia...A ratacit pe strazi, a plans, si-a plans soarta si neputinta si s-a asezat pe o banca langa care era un fluturas cu un centru de primire minori. A mers acolo, si-a descris situatia si a specificat ca nu are de gand sa renunte la copil (ca o paranteza, era studenta la momentul ala, neavand, deci, nici un venit!). Au trimis-o la alt centru din asta social, unde a stat aproape un an, timp in care s-a angajat, si-a strans un ban de chirie, si-a revenit din socul despartirii atat de urate de sot...tot cei de la centrul ala i-au gasit si un apartament cu chirie mai mica in care s-a mutat dupa un an...Acum fetita are aproape 5 ani, mami a ei a terminat facultatea, are un job bun, se pregateste din nou de nunta (btw, tatal ei s-a recasatorit la 5 luni de la plecarea din tara si are acum un baietel de 4 ani si nu s-a intors niciodata s-o vada)...Dupa cum vezi, Diana, un om poate reusi in viata in conditii mult mai vitrege ca ale tale, totul e sa vrei si sa-ti pastrezi o urma de demnitate...

Claudia,soacra frumoasei Oti

Povestea nasterii
http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=38156

Multzumesc mult pentru postare. Eu incerc sa razbesc, deocamdata fara sa fac pasul de a ma duce la un centru. Dar voi lua in considerare sfatul tau, este foarte bun. Sa spunem ca il pastrez ca ultima instantza.

Te rog sa nu ma judeci, doar incearca sa intzelegi, daca potzi, faptul ca mi se pare, dpdv psihologic - efectul psihologic al ajungerii in situatzia de a merge la un centru... mi se pare ca si cum ash fi a nimanui, ca si cum asha fi ajuns la limita de jos a eshecului. Nu stiu cum sa-tzi explic, probabil ca am nevoie de ceva timp sa accept ca ash merge acolo. E ca si cum zici ca acolo merg numai femeile care sunt intr-o situatzie foarte foarte rea. probabil ca aveai dreptate in legatura cu seriozitatea mea in ceea ce priveshte PROIeCTUL FAMILIA si inca am probleme in a accepta eshecul. Va trebui sa il accept in cele din urma, dar probabil ca nu sunt pe deplin pregatita.

diana

dianaintruder spune:

quote:
Originally posted by oana1177

E posibil Oana1777. Ce sa-tzi zic? Tu stii cel mai bine, tu le stii pe toate. Tu detzii adevarul general valabil.

Diana draga, nu detin eu adevarul absolut insa am una bucata memorie buna; si dupa ce am incercat sa-ti spun parerea mea, sa te incurajez, sa te ajut cu sfaturi, am inceput sa te invat, sa simt schimbarea macazului;
undeva e buba, nu se leaga povestea caci se tot schimba... poate d-aia se plange si lumea de oboseala;
pana unde e adevar si unde incepe imaginatia ta caci de 2ani incoace zau ca s-au schimbat situatii; tot ce-ti reamintesc de la tine stiu; te supara??

Oana un singur lucru itzi spun. Unele lucruri nu le retzi cum trebuie, pentru ca le treci prin filtrul gandirii tale si le interpretezi dupa cum crezi, sau dupa cum par. Exista goluri de informatzii pe care le umpli de la tine putere. Nu ai cum sa intzelegi, pentru ca nu ai cum. Nu stau sa disec firul in patru ca este inutil, ma grabesc sa termin de raspuns pe forum ca sa stau putzin sa invatz, pana incepe vajul aici, la servici.

diana

dianaintruder spune:

quote:
Originally posted by Elise

diana,

ok, am inteles, vrei sa te plingi si n-ai cui.
Stii ce nu vad eu insa in postarile tale?
O continuitate.
Ceva care sa ma faca sa realizez ca sint din acelasi film.

E prea mare discrepantza: azi esti nemaipomenit de fericita, maine esti abuzata, poimaine pleci, peste doua zile specifici de fapt ca pleci la concert. Cu el. Si ai uitat ca trebuia sa te muti la o babutza.
COpilul...azi e vesel, maine trist, poimaine marcat de tat-su - joi tat-su e al mai bun din lume, d'aia nu te desparti. Iar simbata va iubiti de nu mai puteti. Si e lumea invidioasa pe fericirea voastra.

Crede-ma, n-o spun cu rautate, am si eu hopurile mele si mi le asum, da' ce traiesti tu nu e o viata normala, c una dubla: in care personajul principal, recte masculul, e cind lupul cel rau, cind Fat Frumos pe un cal alb, cind bunica lu' Alba ca zapada... Tu intelegi ceva din toate mesajele tale puse cap la cap?!
Eu recunosc ca nu.
Si nici nu stiu ce astepti sa ti s spuna.
Sa divortezi e imposibil.
Sa-l accepti e imposibil.
DIn pacate, in realitate nu exista decit aceste doua variante. Restul sint combinatii iluzorii.
Spuen tu, de fapt, ce vrei?
Cum iti definesti situatia (in ansamblu, nu azi la ora 3)?
Si ce astepti sa auzi - si ce fel de "sprijin" vrei?
Ca pe mine ma depaseste logica ta.

Elise & BBLisa

Buna ELISE, multzumesc ca totushi incerci sa ma intzelegi. Cred ca este foarte greu, pentru ca tu dointotdeauna ai fost o tipa foarte degajata, stapana pe tine, si cerebrala ... exact opusul meu.

Nu este imposibil sa divortzez, numai ca acum nu se poate, nu e momentul. Am specificat, tebuie sa scap de creditele de la banca cu orice pretz si sa ashtept sa vad rezultatele examenelor. De acceptat pe al meu barbat slabe shanse, pentru ca la mijloc este un copil, copil pe care intr-un viitor sumbru va trebui sa-l apar de cel care i-a dat viatza, de cel care are rolul sa o protejeze el insushi, si asta cat mai repede cu putintza, chiar daca ma sfashie in doua. Va trebui sa gasesc puterea necesara sa ajung sa spun ca totul depinde numai de mine si sa actzionez in consecintza.

Mi-este foarte greu sa-mi accept destinul, FOARTE GREU.

Cel putzin, minim, pana la examen eu trebuie sa rezist in conditziile date la acest moment, cu mici sau mari variatziuni, in functzie de rectum masculul(nici nu stiu ce insemna, dar mi-a placut expresia) si abea dupa aceea sa incerc varianta OPERATZIUNEA gazda, sau chirie in toata regula. Ideea e ca nu pot sub nici o forma sa stau singura, ash fi terminata, deja ma simt foarte singura, dar mite sa stau singura efectiv.

Nu vreau ceva in mod deosebit de la voi, probabil ca ceea ce primesc, chiar daca fac ca trenul in gara, ca nu-mi convine ce citesc. Dupa cum vezi m-am agatzat de forum ca innecatul de mal si probabil ca e si o modalitate prin care rezist si spun a mai trecut o zi, s-a mai... cum sa zic, a mai curs din clepsidra, pana va ajunge nisipul la final. trebuie sa fie un final, unul acceptabil.

El nu este pentru mine fat frumos si capcaunul, el este prin definitzie azi capcaun, azi fat frumos.

Contrasteaza foarte mult de la el normal, el cel de care m-am indragostit enorm si pe care l-am considerat acela, cu cel pe care il detest efectiv, de care nu vreau sa mai aud.
Este foarte adevarat ca eu nu sunt consecventa, pentru ca la mine este foarte mare dorintza sa fie bine, mi-este foarte greu sa ucid aceasta dorintza inauntrul meu, enorm.

Uite in octombrie cum a fost. Acum m-a facut sa-mi fac bagajele la usha, si dupa o ora sau doua, vazandu-ne vesele (eu incercam fatza de fata si soacra sa ma comport cat mai normal, s anu lasam tristetzea sa umple casa si probabil ca si soacra-mea la fel), eu soacra-mea si fata, a venit extrem de vesel, la noi, incercand sa se integreze in atmosfera creata in sufragerie, a venit cu masa pregatita si cu bonurile de masa pe care mi le-a pus in mana, danad apoi banii de intretzinere mamei lui, a luat fata in bratze, s-a jucat cu ea. Mi-era aproape scarba de gesturile lui, dar se pricepe sa alimenteze toate astea atat de bine ca oricat ai fi de suparat (recunosc ca aici greshesc intotdeauna) pana la urma te ispiteshte cu buna lui dispozitzie si cu elanul cu care se straduie sa faca totul sa para CRACIUNUL.

diana

oana1177 spune:

quote:
Originally posted by dianaintruder

quote:
Originally posted by oana1177

E posibil Oana1777. Ce sa-tzi zic? Tu stii cel mai bine, tu le stii pe toate. Tu detzii adevarul general valabil.

Diana draga, nu detin eu adevarul absolut insa am una bucata memorie buna; si dupa ce am incercat sa-ti spun parerea mea, sa te incurajez, sa te ajut cu sfaturi, am inceput sa te invat, sa simt schimbarea macazului;
undeva e buba, nu se leaga povestea caci se tot schimba... poate d-aia se plange si lumea de oboseala;
pana unde e adevar si unde incepe imaginatia ta caci de 2ani incoace zau ca s-au schimbat situatii; tot ce-ti reamintesc de la tine stiu; te supara??

Oana un singur lucru itzi spun. Unele lucruri nu le retzi cum trebuie, pentru ca le treci prin filtrul gandirii tale si le interpretezi dupa cum crezi, sau dupa cum par. Exista goluri de informatzii pe care le umpli de la tine putere. Nu ai cum sa intzelegi, pentru ca nu ai cum. Nu stau sa disec firul in patru ca este inutil, ma grabesc sa termin de raspuns pe forum ca sa stau putzin sa invatz, pana incepe vajul aici, la servici.

diana

Diana draga, ori ai memoria f scurta si fiindca ai sters mesajele dinainte vreme crezi ca lumea a uitat, ori e mare varza in capul tau si desenezi situatii in functie de moment si de ce sfaturi primesti ori e o mare cacialma povestea ta...

da' tu da-i inainte ca esti o femeie puternica, desteapta, inteligenta, etc, etc, etc

dianaintruder spune:

Eu stiu ca vrei cu tot dinadinsul sa ma scotzi din sarite Oana 1177, insa nu fi atat de sigura pe ce zici. Ma cunoshti de eshti atat de acida? Stii cu sigurantza ca nu sunt asha cum scrii plina de sarcasm, eshti ferm convinsa ca lucrurile pe care le scrii sunt din postarile mele anterioare.

daca te iau la puricat cu singurantza ca afirmatziile tale nu fac doi bani, dar nu vreau sa te fac de ras, decat daca chiar insishti.

Am o rugaminte, ca si pentru ripley, am mai avut aceasta rugaminte si alta data. Va rog frumos, nu suntetzi capabile decat sa atacatzi pe baza unor lucuri pe care nu le cunoashtetzi bine, nici macar in urma postarilor mele, nici actuale nici anterioare, sau le interpretatzi dupa cum vi se fac voua sinapsele. Am marea rugaminte sa nu mai participatzi la discutziile din topic, pentru ca nu ma ajutazi cu nimik, nu facetzi decat sa ma jignitzi cu afirmatziile pe acre le facetzi. M-atzi ajuta enorm daca mi-etzi parasi topicul. Va multzumesc anticipat pentru intzelegere.

P.S.: In cazul in care orgoliul dumneavostra a fost profund shifont, imi cer scuze, dar nu suntem deloc compatibile din nici un punct de vedere. Daca vretzi explicatzii hai sa ducem acest razboi ar orgoliilor pe privat, sa nu ne balacarim in public. Sper totushi sa fitzi nishte persoane rezonabile.

Apropos, sunt jurist cu diploma, dar nu profesez. lucrez intr-un domeniu care este oarecum tangent cu dreptul in general. Am acces la diferite categorii de informatzii cu caracter juridic,a sha ca va rog nu mai facetzi presupuneri. Nu am avansat in functzie, atzi intzeles perfect eronat. va rog frumos, datzi citatul in care am zis ca am avansat profesional. Am dat un examen si l-am picat, ca asha s-a vrut, ca asha e in romania. M-am mutat de la mine din birou in alt birou, atat. Salariul este acelashi, cu foarte putzin peste indemnizatzia pentru CIC. Sunt dezamagita si din acest punct de vedere ca speram la mai mult, dar asta e o alta problema, nu s-a putut, ok, ma reorientez.

diana

Guestus spune:

Ai scapat de cafteala de dupa concert.....vezi ca se poate

oana1177 spune:

Dragutza mea, chiar te rog sa ma iei la puricat, asa mai schimbi si tu subiectul imaginatiei

dianaintruder spune:

Si da prefer sa aiba fata mea sandalutze si jucarii, atunci cand si le doreshte si revista Scooby Doo, si rochitze cu care sa se maimutzareasca in oglinda si sosetzele si palarioare de toate culorile, ca eu nu am avut si ma uitam cu jund in vitrine la jucarii si la prajituri si mi se spunea ca nu sunt bani. cand ma refeream la confort ma refeream la educatoarea de soacra-mea care este bunica-sa, care nu se compara cu o bona, sau cu o gradinitza full time. Fata mea este mascota gradinitzei, este lasata sa se joace peste tot, merge din clasa in clasa, este privilegiata , pana la urma, si am siguranzta ca este foarte atent monitorizata... este un avantaj. Cand ma refeream la confortul de la sotzul meu, ma refeream la o casa curata, mereu aceeashi, stabilitatea fiind unul dintre punctele forte pentru bunul interes al unui copil.

Este deja foarte mult ca suntem doua cele care o ingrijesc, este deja prea mult pentru ea ca are doua case ca se zic asha, tzara, si apartamentul soacra-mii unde locuiesc.

Intradevar, nu trebuie sa o expun sub nici o forma la violentza verbala sau fizica si este de datoria mea sa o extrag eventual dintr-un mediu perimat, dar nu am resurse. Da pot pleca la un centru de ocrotire a mamei si copilului, dar sotzul meu lucreaza in domeniul sanitar si am avut surpriza sa intre acolo ca la el acasa, il cunoashte toata lumea, si am mai spus asta pe forum, si chiar daca ash pleca, in ultima instantza acolo, nu sunt sigura ca nu gaseshte mijloace sa imi faca viatza mai calvar decat este.

Este capabil de foarte multe. Eu trebuie sa-mi asigur spatele din toate punctele de vedere, atat cat imi permit, atat cat situatzia nu este de-a dreptul neagra, si nu pe premiza ca plec, ca asta e esentzialul sa ma vad o data ieshita din casa aia si vad de acolo ce am de facut. Nu sunt genul care sa se arunce cu capul inainte, deshi am facut-o o data casatorindu-ma cu el si facand un copil si am vazut cat m-a constat asta si ma mai costa, nu pot face asta cu un copil mic, sa vad step by step ce e de facut, pentru ca pe langa greutaztzile de acomodare, si aici eu am marii probleme, ma acomodez greucu situatzie noua, mai intervine si teroarea de singuratate, sa te simtzi al nimanui, intre straini, e senzatzia aia oribila ca ai ajuns sa te ajute nishte straini. trebuie sa fiu capabila sa ma ajut singura,s a razbesc, sa am o situatzie clara, stabila, nu sa mor cu frica de gat ca nu ma voi descurca, asta pe mine ma va omora incet incet, ca ma cunosc prea bine. Cum voi fi eu capabila sa ma lupt cu el prin tribunale, cine stie in ce pragul disperarii ma aduce in aceasta lupa?

El nu este o marioneta sa o invartzi pe degete cum vera muschiul meu. Este un om capabil de foarte mult rau, este razbunator, orgolios si capabil sa incalce regulile pana la extrema, este patimash si cel mai cel...violent.
Credetzi ca voi scapa ushor, ca va fi civilizat.
Dupa ce am plecat in februarie, prin mai, cand am plecat ma suna si ma amenintza ca daca nu fac ca el vine la usha si-mi sparge usha si ne omoara pe totzi in casa, pana vine politzia el e si plecat si face pushcarie si fica-mea ajunge la soacra-mea.

Nu stiu cat a blufat, cat a fost serios, ce l-a oprit sau cat de convingatoare eram in spatele telefomului, dar asha va fi divortzul de el, cu strigaturi si urlete. Eu trebuie sa ma pregatesc psihologic pentru ce e posibil sa fie, nu e floare la ureche, nu plec si ma pierd in multzime si el uita de noi.

Singurul lucru care cred ca l-a potolit atunci a fost fata, ca i-am zis ca nu am facut copil sa-l creasca maica-sa, si nu a adus un copil pe lume sa-l lase orfan din orgoliul ca nu fac eu ca el, ca va trebui sa accepte ca lucrurile se vor schimba si va juca cum zic eu daca nu vrea sa iasa o mare tragedie, si ca-mi invit soacra sa faca o vizita, ca nu o opreshte nimeni sa vina sa o viziteze, dar ca trebuie sa-shi mishte fundul ea la fata, nu sa-i aduc eu copilul de fiecare data cand i se trezeshte dorul, ca nu e maria sa regina lumii sa i se faca poftele, ca de asta luase asha foc, ca vroia mama-sa sa vada copilul, nu el.

diana

andrath spune:

quote:
Originally posted by dianaintruder

Si da prefer sa aiba fata mea sandalutze si jucarii, atunci cand si le doreshte si revista Scooby Doo, si rochitze cu care sa se maimutzareasca in oglinda si sosetzele si palarioare de toate culorile, ca eu nu am avut si ma uitam cu jund in vitrine la jucarii si la prajituri si mi se spunea ca nu sunt bani. cand ma refeream la confort ma refeream la educatoarea de soacra-mea care este bunica-sa, care nu se compara cu o bona, sau cu o gradinitza full time. Fata mea este mascota gradinitzei, este lasata sa se joace peste tot, merge din clasa in clasa, este privilegiata , pana la urma, si am siguranzta ca este foarte atent monitorizata... este un avantaj. Cand ma refeream la confortul de la sotzul meu, ma refeream la o casa curata, mereu aceeashi, stabilitatea fiind unul dintre punctele forte pentru bunul interes al unui copil.

Este deja foarte mult ca suntem doua cele care o ingrijesc, este deja prea mult pentru ea ca are doua case ca se zic asha, tzara, si apartamentul soacra-mii unde locuiesc.

Intradevar, nu trebuie sa o expun sub nici o forma la violentza verbala sau fizica si este de datoria mea sa o extrag eventual dintr-un mediu perimat, dar nu am resurse. Da pot pleca la un centru de ocrotire a mamei si copilului, dar sotzul meu lucreaza in domeniul sanitar si am avut surpriza sa intre acolo ca la el acasa, il cunoashte toata lumea, si am mai spus asta pe forum, si chiar daca ash pleca, in ultima instantza acolo, nu sunt sigura ca nu gaseshte mijloace sa imi faca viatza mai calvar decat este.

Este capabil de foarte multe. Eu trebuie sa-mi asigur spatele din toate punctele de vedere, atat cat imi permit, atat cat situatzia nu este de-a dreptul neagra, si nu pe premiza ca plec, ca asta e esentzialul sa ma vad o data ieshita din casa aia si vad de acolo ce am de facut. Nu sunt genul care sa se arunce cu capul inainte, deshi am facut-o o data casatorindu-ma cu el si facand un copil si am vazut cat m-a constat asta si ma mai costa, nu pot face asta cu un copil mic, sa vad step by step ce e de facut, pentru ca pe langa greutaztzile de acomodare, si aici eu am marii probleme, ma acomodez greucu situatzie noua, mai intervine si teroarea de singuratate, sa te simtzi al nimanui, intre straini, e senzatzia aia oribila ca ai ajuns sa te ajute nishte straini. trebuie sa fiu capabila sa ma ajut singura,s a razbesc, sa am o situatzie clara, stabila, nu sa mor cu frica de gat ca nu ma voi descurca, asta pe mine ma va omora incet incet, ca ma cunosc prea bine. Cum voi fi eu capabila sa ma lupt cu el prin tribunale, cine stie in ce pragul disperarii ma aduce in aceasta lupa?

El nu este o marioneta sa o invartzi pe degete cum vera muschiul meu. Este un om capabil de foarte mult rau, este razbunator, orgolios si capabil sa incalce regulile pana la extrema, este patimash si cel mai cel...violent.
Credetzi ca voi scapa ushor, ca va fi civilizat.
Dupa ce am plecat in februarie, prin mai, cand am plecat ma suna si ma amenintza ca daca nu fac ca el vine la usha si-mi sparge usha si ne omoara pe totzi in casa, pana vine politzia el e si plecat si face pushcarie si fica-mea ajunge la soacra-mea.

Nu stiu cat a blufat, cat a fost serios, ce l-a oprit sau cat de convingatoare eram in spatele telefomului, dar asha va fi divortzul de el, cu strigaturi si urlete. Eu trebuie sa ma pregatesc psihologic pentru ce e posibil sa fie, nu e floare la ureche, nu plec si ma pierd in multzime si el uita de noi.

Singurul lucru care cred ca l-a potolit atunci a fost fata, ca i-am zis ca nu am facut copil sa-l creasca maica-sa, si nu a adus un copil pe lume sa-l lase orfan din orgoliul ca nu fac eu ca el, ca va trebui sa accepte ca lucrurile se vor schimba si va juca cum zic eu daca nu vrea sa iasa o mare tragedie, si ca-mi invit soacra sa faca o vizita, ca nu o opreshte nimeni sa vina sa o viziteze, dar ca trebuie sa-shi mishte fundul ea la fata, nu sa-i aduc eu copilul de fiecare data cand i se trezeshte dorul, ca nu e maria sa regina lumii sa i se faca poftele, ca de asta luase asha foc, ca vroia mama-sa sa vada copilul, nu el.

diana