copil de 2 ani sperios(nesociabil).HELP!

Buna ziua tuturor! Sunt mamica unul baietel de 2 ani care ne face zile fripte cu terorile lui imaginare. Incepand de la 5 luni a prins intr-o vizita la un party de copii mai galagios frica pe tot ce inseamna figuri straine care i se adreseaza lui. Ulterior, frica a ramas doar pt barbatii straini(mai accentuata dupa vizitele la doctor care era barbat la acea vreme). Intre timp, am schimbat doctorul si am apelat la o doctorita pentru el si din aceasta cauza(ca a cam coincis teama cu vizita la doctorita) acum ii e frica si de persoane straine de sex feminin. Nu de toata lumea, dar in general de barbati solizi si de femei care i se adreseaza si in felul asta se simte incomodat. Face un circ de nedescris ori de cate ori intram intr-un loc strain(banca, posta, casa straina) dar in asa hal ca ii tremura barbia, se inroseste tot si se uita lumea la noi ca la urs...Nu stim ce sa-i mai facem sa se simta si el in siguranta, nimeni nu l-a agresat, inclusiv medicii care l-au vazut au fost foarte draguti si blanzi cu el. Insa contactul direct cu pielea l lui, atingerile lor in timpul consultului l-au facut un stresat. Pana cand o mai tine faza asta? ce putem face pentru el? Aveti vreo idee? Multumesc anticipat!

AndraSapt35 cu Horia Andrei siDragos Alexandru

Dragoselu si noi (familie, prieteni, etc)

abbi spune:

andutzi,baietelul tau reactioneaza asa si cand intra in contact cu copii straini? nu stiu solutia potrivita, dar eu am o fetita care luna viitoare implineste 2 ani si stiu sigur ca ma intelege, atunci cand ii vorbesc.uneori chiar imi raspunde(motiveaza, la nivelul ei) micile nazbatii.copii se inteleg cel mai bine unii pe altii si cred ca pt a fi mai prietenos, ar putea sa petreaca mai mult timp cu copii pe care ii agreeaza, un pic mai mari(astia inteleg, cedeaza cand e cazul).

Uite o faza:
diana nu vrea sa intre cu mine sa platesc fix-ul.tavaleala pe jos, lumea, la noi ca la urs, tot tacamul!
o las sa isi faca numarul, apoi ma aplec la nivelul ei si ca si cand cine-stie ce mare secret e, ii zic amuzata ca acolo vedem nu stiu ce poza, lumini, animale etc.ea e curioasa, dar eu nu o intreb dak vrea, ca primesc sigur un NU hotarat, si dupa ce lansez ideea, ii spun”repede, repede, sa vedem elefantul(e o reclama la romtelecom) si o iau de manutza, topasi cu ea si ma bucur.ii zic :hai sa il stigam:elefantule, unde esti? ”ea ma imita, striga cat poate, alearga cu mine si dupa ce vb cu elefantull de pe afis, tzop la casa!

abbi spune:

du-l si la teatru, dak mai ai putere si timp.

ruxij spune:

Nu stiu ce sfat sa iti dau, dar mie mi-au zis ai mei ca eu eram cam asa. Daca venea un om strain la noi in casa ma puneam pe urlat si nu taceam pana nu pleca. Tot asa si in vizite. Si tin minte ca m-au dus odata la un bal mascat, pe la 4 ani si nu s-a putut sta, cand am vazut mastile si lume multa m-am pus pe urlat si a trebuit sa plecam. Singura consolare ar fi sa iti spun ca mie mi-a trecut cu timpul.

andutzy spune:

multumim frumos de raspunsuri!
De copii nu ii este teama deloc si intr-adevar, daca il iau si ii arat un afis, ceva, si el mai uita, dar nu inteleg totusi de unde oroarea asta de oameni si mai ales barbati straini.Si pana cand va dura? Mi-a zis mama ca si eu am avut episoade din astea in copilarie, dar el deja o tine langa de un an si jumatate.
Multumesc inca o data!

AndraSapt35 cu Horia Andrei siDragos Alexandru

Dragoselu si noi (familie, prieteni, etc)

Aldebaran spune:

Andra, eu cred ca e de vina varsta si ca o sa-i treaca mai incolo. Si baiatul meu are aproape doi ani si se teme de multe ciudatenii dar dupa o perioada ii trece. Pentru cateva luni bune se temea de mixer. Nici de blender, nici de aspirator, ci de mixer, acum i-a trecut. Inca se mai teme de masina de spalat, o pun doar cand doarme el. Chestia cea mai noua este teama de frunzele cazute pe jos. Sper sa-i treaca pana la toamna ca altfel am incurcat-o cu plimbarile.
De persoanele straine nu pot sa spun ca ii e teama dar nici bine nu-i este. Acasa, cu noi, ii turuie gura toata ziua, in prezenta cuiva strain nu scoate un cuvant, oricat de dragut si zambitor ar fi ala.

Corina, mama lui Aris(12.08.2005)

simali spune:

Foarte multi copii se tem de straini. Pentru ca uneori adultii nu se pot abtine sa se adreseze direct copilului. Vin intr-o casa cu copil mic, ori se intalnesc cu el pe strada si considera ca este politicos sa-l intrebe ceva pe bb. Ei bine, bb nu stie ce-i aia politete. El vede un nene urat si negru sau o tanti ca o pupaza mare care vrea sa se bage in sufletul lui si cine stie ce sa-i faca, sa-l ia cu ei poate. Si culmea, mami nu zice nimic, ba mai mult incurajeaza "monstrii" sa nu-i dea pace si incepe sa-i spuna chestii gen "zi si tu pui, cum te cheama", "a... ti-a taiat popa limba?".

Locurile aglomerate, desigur, vor parea copilului si mai terifiante.
De la cate locuri de joaca "ultima fita" - pentru care conduceam si cate 100 de km cu gand sa-i fac surpriza copilului - nu am plecat noi in cea mai mare viteza, cu copilul urland ca din gura de sarpe... Ba imi aduc aminte cum de un 1 Iunie la Romexpo nu am reusit nici sa-l bag pe usa, se impana de tocul usii si urla terifiat "nu,nu". Si eu venisem de la Ploiesti, special pentru ca stiam ca sunt acolo fel de fel de tobogane, masinute, nebunii pentru bb... Iar la circ... am luat cele mai tari bilete, la loja, si eu nu am reusit nici sa bag copilul pe usa circului. Cand a vazut lume si a auzit muzica tare, s-a rupt filmul. Imi amintesc cat eram de frustrata. Dar trece dupa varsta de 3 ani. In nici un caz nu forta copilul sa intre unde nu vrea sau sa fie amabil cu cine vrei tu - de fapt nici nu cred ca poti.



alice

ruxij spune:

Mie cred ca mi-a trecut pe la 4-5 ani.