As fi vrut sa nu am dreptate ... finalul
Raspunsuri - Pagina 22
lisaelisa spune:
Buna, Daria
Dupa parerea mea, mult mai traumatizat este un copil care creste alaturi de doi parinti ce se cearta sau se ignora cu dusmanie.
Asta-i viata !
Chiar si noi, cele maritate inca, nu putem sti ce ne rezerva viitorul...
lisaelisa
mami de ingeras dragalas
roxanal spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui mamagiuliei Din pacate, pe cat de convinsa am fost ca totul va fi ok cu Giulia, pe atat de multe dubii au trezit in mine cei care au scris. Oricum, timpul le va rezolva pe toate. Deocamdata merit palmi ca pot fi atat de afectata de "ruperea" unei simple hartii ... Multumesc de gandurile bune  Edit: intr-adevar am reusit ca Giulia sa nu resimta nimic din toate astea, ei i se pare normal sa-l vada pe tatal ei o data la x saptamani sau luni, mai nou am reusit sa organizez sa se vada mai des ... ma rog ... sper. Mi-e teama de intrebari, ma gandesc mereu ca e fata si fetele isi adora tatal blablabla ... prostii citite si in loc sa dau ignore, mi-au ramas pe retina. Asa ca ei ii este bine, nu pare sa sufere ... sper ca asta sa reflecte adevarul adevarat, altfel nu stiu ce ma fac. Daria & felina fioroasa  GIULIA(2004 08 16) |
Draga mea Daria, nu trebuie sa-ti faci griji, iti garantez ca mai multe probleme ar fi avut Giulia crescand fara un element patern consistent, decat in lipsa lui, da..poate fetele isi adora tati, insa numai aia care sunt tati adevarati...copii simt instinctiv, ei n-au ratiune ca noi, ca ceva nu este in regula, iar tu incercand sa-i infirmi ceea ce simte, o s-o destabilizezi, deci arata-i ca trebuie sa aiba incredere in ceea ce simte.ea oricum chiar daca tu nu crezi, intelege alegerea ta, la nivel primar, desigur, iar faptul ca tatal ei nu mai locuieste cu voi o s-o faca mai tarziu sa inteleaga ca ai reparat o greseala si ea o sa-si asume la ranbdul ei curajul tau..copii sunt inca sinceri la varsta asta si cred ca daca te intreaba ar trebui sa-i explici in cuvinte care sa le inteleaga ca tatal ei nu mai locuieste cu voi, dar nu din cauza ei, a Giuliei..eu n-as merge pe varianta ca voi amandoi o iubiti, si asta simt copii, simt cand sunt iubiti...sigur, ca ea o sa fie oarecum destabilizata de lipsa tatalui, insa daca tu vei fi ok, si ea va fi la fel, nu trebuie sa-ti faci griji...important este s anu uiti ca si tu existi pe acolo si nu esti numai mama Giuliei, esti o femeie, cu nevoi, dorinte, sentimente, etc...daca tu esti ok, si ea va fi ok
ai grija de voi
Deianira spune:
Daria, te citesc intotdeauna, esti o super femeie si nu trebuie sa iti faci griji pt. Giulia. Daca ar fi crescut intr-o casa cu un tata mereu absent, exista pericolul sa preia exemplul in viata ei adulta si sa nu astepte nimic de la sotul ei. Asa, in schimb, poti discuta cu ea si ii poti explica situatia 
. Curaj!
conchita spune:
Daria, acum aflu prin ce ai trecut...of, doamne...imi pare asa de rau! dar te regasesc aceeasi femeie puternica si determinata, dispusa sa muti muntii din loc pentru printesa ta scumpa, Giulia!
nu stiu cine te-a suparat cu "handicapul" copiiilor proveniti din familii destramate, deci nu cunosc contextul si ce anume te-a ranit. daca vorbim la general, eu subscriu ca exista un handicap, corect. la fel cum exista handicapul copiiilor care cresc cu parinti care se cearta toata ziua, sau se abuzeaza, se chinuie reciproc. exista handicapul copiiilor de bani gata, al celor de la tzara fatza de cei de la oras, al alora de la oras fatza de cei din patagonia. daca gandim mereu in comparatii fata de capra vecinului, o sa ne inventam la sigur handicapuri pe care altfel nici nu le-am fi avut, ca nu le-am fi gandit. da, fata de o situatie ideala, cu o mama perfecta, un tata martzian, un copil poate creste sub cupola de sticla a utopiei, fara nici un handicap.
dar. DAR! toti avem handicapuri sociale. iar daca ne tinem cu dintii de buturugile astea, considerate circumstante si scuze cand dam de greu in viata, o sa ne ducem la vale. ia sa ne gandim noi cum facem si ce facem sa depasim handicapurile. da, copilasul tau nu creste cu tatal alaturi zilnic. asta, poate fi un handicap in capul vecinei. te intereseaza ce crede vecina? ca pe mine nu. daca adanc in sufletul tau gasesti vorba vecinei adevarata, atunci lucreaza cu tine sa elimini sentimentul vinovatiei si sa-l inlocuiesti cu cel al impacarii de sine. ai facut ce-ai considerat mai bine pentru copila ta. restul, fiecare cu responsabilitatea sa.
IonescuOana spune:
Asa e Daria...mai bine cu un tata de weekend si cu liniste in casa, decat cu parinti care se cearta, isi arunca jigniri sau cine mai stie ce fac...Pentru psihicul copilului linistea e foarte importanta. Curaj!
Laura Ioana spune:
Of, Daria N-am stiut prin ce incercare grea treci!
Sa stii ca te felicit pentru taria de care ai dat dovada si sper, din toata inima, sa iti treaca repede sentimentul de pierdere din suflet! Giulia are mare noroc cu o mama atat de inteleapta si de curajoasa!
Va pup pe amandoua si va doresc o viata frumoasa, linistita si aranjata asa cum vrei tu
Mama fericita de minune si frumusete de Thea Maria
Nasterea minunii Thea Maria (3.01.2008),
Filmulete
Craciun 2008
10 Ian 2009 - Mi-au luat motul
Thea la 1 anisor
szivarvany spune:
Va multumesc pt vorbele frumoase.
Sper ca intr-o buna zi sa nu ma mai simt asa.
Daria & felina fioroasa GIULIA(2004 08 16)
lisaelisa spune:
Daria,
Fruntea sus !
Esti o femeie care stie ce vrea de la viata, chiar daca acum te indoiesti de asta. Fostul tau sot era prea indiferent fata de tine si de fetita. Nici-o sotie nu-si doreste un astfel de sot.
Sa fiti sanatoase si iubite.
lisaelisa
mami de ingeras dragalas
sanziana72 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui mamagiuliei Va multumesc pt vorbele frumoase. Sper ca intr-o buna zi sa nu ma mai simt asa. |
Intr-o buna zi nu vei mai simti asa. Sigur. Doar ca asta s-ar putea sa fie peste 2 luni sau peste 2 ani.
Iar cand Giulia va fi adolescenta s-ar putea sa simti din nou asa, desi nu va avea nici o legatura cu asta, dar vei cauta un motiv pentru razvratirile ei de adolescenta.
Dar pana atunci bucura-te de fetita si de fericirea din viata ta. Copiii invata prin imitatie, iar cum sa fie fericiti invata de la parinti. Invat-o sa fie fericita, departe de framantari si nemultumiri.
Acum acorda-ti timpul sa faci doliul casniciei tale. Chiar daca nu a fost casnicia ideala, a facut parte din viata ta atat timp. E normal sa iti trebuiasca o perioada ca sa te desprinzi de ea.
Cel mai greu e sa te desprinzi de visurile pe care ti le-ai facut despre un anumit eveniment din viata ta. Dar acum esti libera sa iti faci alte visuri si mai frumoase.
"We can do no great things - only small things with great love." ("Nu putem face lucruri mari – doar lucruri mici cu multa dragoste.")Mother Teresa (1910 - 1997)