Am nevoie de un sfat

Va scriu in speranta ca voi gasi intelegere si pentru ca am nevoie sa vorbesc cu cineva impartial.
Sunt casatorita de aproape 3 ani si am un baietel de 7 luni.
Relatia cu sotul meu insa s-a deteriorat in ultimul timp. Existau semne de intrebare chiar de dinainte de casatorie (am fost prieteni 5 ani). Acum, desi e cam tarziu poate, ma intreb ce ar trebui sa fac pentru a fi bine.
Sotul meu e o fire incapatanata (e taur) si are impresia ca el stie cel mai bine orice. Obisnuieste sa incerce sa-si impuna punctul de vedere cu toata lumea si uneori exagereaza. Are accese de furie, cand reactioneaza necontrolat.
Mai nou, la ultima cearta pe care am avut-o, mi-a dat o palma, pentru ca nu am vrut sa mai tac cand mi-a zis el. Era si mama mea la mine si a iesit urat, ea intervenind in discutie si drept urmare el i-a zis ca daca continua sa se amestece intre noi, sa-si faca bagajul si sa plece (ea vine din Italia o data sau de doua ori pe an). Acum, mama nu mai vine la noi.
Mama lui e si ea plecata si amandoua sunt divortate, astfel ca noi suntem singuri in tara, ii avem doar pe fratii nostri care au si ei viata lor si s-au saturat de felul lui de a fi.
Asta poate nu ar fi foarte important, daca noi ne-am intelege. Insa, am inceput sa acumulez energie negativa si nu stiu ce masuri sa iau.
Sotul meu se joaca pe calculator, e ocupatia lui preferata. Ii spuneam sa-si petreaca timpul cu noi, ca si asa ne vedem doar seara, dar numai dupa insistente se intampla, si doar o seara, doua.
De copil nu se ocupa prea mult. Daca il rog sa faca ceva ca sa pot pregati masa, face. Dar nu are rabdare deloc. Cand se enerveaza , injura de cele sfinte, indiferent cine e prin preajma.
Ridica tonul foarte des, ceea ce ma deranjeaza. Trebuie sa dau inapoi de fiecare data ca sa nu-l provoc. Uneori se enerveaza din senin. I-am sugerat sa mearga la doctor, ca sa ne salvam casnicia.
A zis ca se mai gandeste (recunoaste ca are o problema).
M-a uimit sa aflu ca ii poarta resentimente mamei pentru ca nu ne-a dat suficienti bani, cand ne-am mutat impreuna (cu un an inainte de casatorie),desi de-a lungul timpului ne-a ajutat de multe ori. Asta nu mai conteaza se pare. E foarte urat ceea ce se intampla. Si cred ca atitudinea asta vine si de la mama lui, cu care el vorbeste fara sa-mi spuna (inclusiv copilul cred ca mi l-a programat tot ea) .
Aveam in plan sa ne facem o casa (pe un teren de la mama apropo), dar nu stiu daca sa continuu in ritmul asta. Nu as vrea sa cresc copilul intr-o stare de tensiune.

Imi cer scuze daca am scris prea mult.
Va multumesc.

IreneCAM spune:

Buna! Imi pare rau ca te afli intr-o asemenea situatie...este extrem de dificil, mai ales ca, dupa modul in care tu povestesti, tii la sotul tau si te doare comporatamentul sau. Cel mai grav mi se pare faptul ca e violent si mai ales ca te-a lovit. Astfel de lucruri evolueaza de obicei in mai rau...sper sa nu te confrunti cu asta.
E bine ca sotul tau constientizeaza ca are o problema cu agresivitatea si cred ca acest aspect ar trebui "exploatat", in sensul ca un ajutor de specialitate ar putea schimba ceva.
In privinta celorlalte probleme (atitudinea fata de mama ta, faptul ca prefera calculatorul timpului petrecut cu voi,faptul ca este influentat excesiv de mama lui), cred ca in primul rand ar trebui sa discuti deschis cu el si sa ii spui clar ce te deranjeaza. Tu il cunosti bine, asa ca ideal ar fi daca ai putea gasi un mod de a discuta cu el astfel incat sa ii barezi tendinta de a se enerva...spune-i ce este de neacceptat pentru tine...Si, mai ales, nu mai accepta sa fii lovita...chiar daca s-a intamplat doar o data.

Numai bine iti doresc si sper sa ai puterea si intelepciunea de a gasi o solutie pentru problemele tale.

Miramar spune:

Si as adauga nu va apucati de constructia unei case decat dupa ce va rezolvati problemele. A construi o casa este in sine unul din cei mai mari factori de stres. Noi nu aveam problemele voastre cand ne-am apucat de casa - la inceput a fost bine, dar in al doilea an in ultimele luni ne-a nenorocit - este un stres si o alergatura continua atat fizic cat si psihic ne-a epuizat. Bine ca s-a terminat si acum putem sa ne bucuram de rodul muncii noastre, daca am fi avut probleme dinainte insa cu siguranta s-ar fi ajuns la divort.

cl spune:

Raluca, imi pare rau! Incearca sa-ti convingi sotul sa mergeti la terapie. Daca a dat in tine, e mai grav. Se spune ca prima palma e mai greu de dat, apoi... Si e si violent verbal. Copilul va creste si va invata de la el... Insa am sa-mi permit sa-ti niste intrebari (nu e nevoie sa-mi raspunzi mie, ci tie): tu il mai vrei? Cu copilul cum se poarta? Se implica in cresterea lui sau o face numai fortat? Te vezi imbatranind alaturi de el? Stii, copilul creste, pleaca la casa lui, dar tu ramai alaturi de el. Asta vrei? Tu iti cunosti cel mai bine sotul. Daca tu crezi ca merita sa-ti salvezi casnicia, discuta, calm, cu el, spune-i ce te deranjeaza la el, ce asteptari ai tu de la el, convinge-l sa mergeti la un terapeut si lupta pentru salvarea mariajului tau.

marius spune:

Din punctul meu de vedere adevarul este undeva pe la mijloc. Din ceea ce scrii tu eu am sentimentul ca esti cicalitoare, ca te bazezi foarte mult pe mama ta, nu ai o relatie prea stralucita nici cu sotul tau nici cu mama lui. Mama ta se pare ca a intervenit destul de mult in relatia dintre voi doi. Nu stiu ce a facut mama lui de exemplu. Ar fi mai multe de spus.
Intrebare:
1. In afara de aceasta perioada cand din cate vad esti cu copilul, in viata de zi cu zi cu ce te ocupi? Ce faceai inainte?
2. Dar sotul tau? Cu ce se ocupa? Se pare ca este destul de solicitat daca ajungeti sa va vedeti doar seara.

Hai sa vedem si invers. Ce anume iti reproseaza el?


Marius Pernes
www.marius.rdsor.ro
Anul 2006 /Anul 2007 /Serbarea Ioanei
Pagina legislativa

ralu.c spune:

Am inceput serviciul de o luna de zile. Sunt inginer si am un job foarte bun. Am hotarat impreuna momentul intoarcerii mele la munca.
Nu imi dau seama daca sunt cicalitoare. Eu fac aproape totul in casa, el doar plateste facturile si face cumparaturile. Ii solicit implicarea, daca asta inseamna a cicali.
De cand am nascut nu am mai dormit nici o noapte intreaga, pentru ca doar eu ma ocup de copil noaptea (si nu mai alaptez de cand avea copilul 3 luni).
Poate ca adevarul e undeva la mijloc, insa ma simt foarte singura.
Cu mama lui, intr-adevar vorbesc foarte rar. Il suna numai pe el si in conceptia ei, au secrete de familie. Nu am nimic in comun cu ea, decat pe el. Oricum eu cred ca ea e singura vinovata pentru felul in care se comporta el, dar asta e alta discutie, foarte lunga.
O sa fac tot posibilul sa se rezolve situatia.

ralu.c spune:

Am uitat sa mentionez, el e ofiter de politie.

claudela spune:

Intr-adevar, nu e tocmai roza situatia in care te afli.Eu te sfatuiesc sa incerci sa porti o discutie mai serioasa cu sotul tau in care, fiecare dintre voi doi sa spuneti ceea ce va place si ceea ce trebuie schimbat la celalalt. Asta pentru a va pune de acord in privinta asteptarilor fiecaruia de la viata de cuplu in general, pentru ca mai tarziu situatia sa nu degenereze...mai ales ca e si un copilas la mijloc care poate fi foarte afectat de ceea ce vede ca se intampla cu parintii lui. Si multa rabdare caci Dumnezeu va v-a ajuta sa iesiti din situatia aceasta de criza!


http://new.photos.yahoo.com/jidovuclaudia/

marius spune:

Uite ce as face eu. As lua doua foi de hartie. Una pentru mine una pentru el. Pe a mea as scrie ce anume as dfori de la el. Ce imi place ce nu imi place si cum vad eu ca ar fi bine de facut. Fara povesti. Scurt si la obiect. Lui i-as propune sa faca la fel. Scurt si la obiect. Apoi as lua cele doua foi si le-as schimba. Fiecare are obligatia sa mentioneze pe foaia celuilalt ce anume ar putea sa faca si ce anume nu ar putea sa faca. Apoi le-as discuta calm ambele foi impreuna. Concluzia ar trebui sa rezulte singura. E o varianta posibila.


Marius Pernes
www.marius.rdsor.ro
Anul 2006 /Anul 2007 /Serbarea Ioanei
Pagina legislativa

ralu.c spune:

Va multumesc tuturor pentru sfaturi si incurajari. Am speranta ca lucrurile se vor rezolva. Mi-a facut foarte bine faptul ca am vorbit despre asta cu voi.

Toate cele bune!

marius spune:

Tinem pumnii. Succes!

Marius Pernes
www.marius.rdsor.ro
Anul 2006 /Anul 2007 /Serbarea Ioanei
Pagina legislativa