Atacuri de panica si anxietate

Raspunsuri - Pagina 9

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns amy83 spune:

Fratilor,cred ca ar trebui mai mult mediatizat acest subiect.Eu,una am o multime de lucruri de spus despre el si nu-mi vine sa cred ca pot vorbi,in sfarsit ,deschis si fara sa ma judece nimeni,din contra,aici ma intelegeti toti.Ma bucur enorm ca am gasit acest site.Am 24 ani si o fetita de2 ani jumate.Din primavara anul acesta au inceput aceste stari,cand am fost la mormantul bunicii mele.Bine,si inainte mi-era mie frica de morti si nu prea participam la inmormantari.dar nu ma asteptam ca si intr-un cimitir sa-mi fie frica.M-a cuprins o frica atat da mare de credeam ca am sa mor acolo.Am plecat imediat,dar de atunci au urmat clipe de cosmar.Mi-era frica sa mai raman singura acasa cu fetita mea,stateam mai mult pe afara de frica sa nu mi se intample ceva,fugeam la mama la tara,a fost groaznic.Sotul imi punea mereu intrebari,ce am ,de ce plang.noroc lui D-zeu ca m-a intelas si a fost rabdator cu mine.Am trait atunci,poate,cele mai groaznice clipe din viata mea,nu mai dormeam noaptea,ince pusem sa-mi pun intrebari daca mai sunt normala ,pana D-zeu parca m-a indemnat sa citesc o carte care m-a ajutat foarte mult 'Veronica se hotaraste sa moara'de Pablo Coelho,in care se precizeaza si despre acesta stari ,astfel m-am linistit .stiam ca aceste stari o sa treaca si nu am sa mor.O perioada au disparut complet aceste stari,acm am descoperit ca ele se manifesta altfel;cand am emotii ,simt ca mi se pune ceva in gat si ma sufoc,cu greu mai pot vorbi.Nu stiu ce sa fac ,pentru ca nici nu-mi permit sa merg la psihoterapeut.Inca nu am invatat cum sa controlez acesta stari,poate acesta este si secretul,sa fiu stapana pe situatie.Oricum,acm am gasit prieteni in voi si,poate,impreuna vom gasi rezolvarea intr-un fel sau altul.Cat ma regasesc in ceea ce spunti voi!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns giulia71 spune:

amy83, bine ai venit in club!!!
Starile de anxietate pot fi de intensitate medie sau accentuata!
Cele medii pot fi gestionate cu mai multa usurinta de persoana in cauza, iar cele accentuate se depasesc de regula cu ajutorul unui psihoterapeut cu o buna experienta.
Acesta te va invata ceva tehnici de relaxare si comutare a gandurilor cu caracter anxiogen cu care sa faci fata cat mai bine cu putinta astrilor de panica.
In situatiile mai grave , se poate adauga si ceva medicatie psihotropa de catre medicul psihiatru, in mod controlat si pe o perioada limitata, deoarece medicatia cu caracter anti-anxios produce dependenta!
Sunt insa multe medicamente naturiste cu caracter calmant si hipnotic si nu stnt asa "nocive" precum medicatia psihotropa: valeriana, paducelul, hameiul , pasiflora, talpa gastei.
Poti gasi la plafar si combinatie ale acestora care substituie cu succes xanacul sau alte benzodiazepine.
Dar , repet numai in cazurile de anxietate redusa spre medie.
Terapia, e intradevar scumpa pentru multe din buzunarele noastre si ne-decontata de catre casele de asigurari asa cum este in afara...
din pacate.
Dar sunt multe carti de self-help, le gasesti pe net, care te pot invata aceste tehnici de respiratie si relaxare .
Multi dintre anxiosi le gasesc extrem de utile.
Ele nu substituie experienta unui terapeut bun, dar in loc de nimic merge si cu acestea.
Cam atat...
Sper sa fii ok si sa depasesti cu succes aceste stari, ah si nu uita, "it's only anxiety"!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns teocezi spune:

Salut panicatelor!

Nu v-am uitat dar nu prea mai am timp.
De la 01 oct. am un job fff bun si cu mare responsabilitate, si tot de atunci sunt soferita. Din zi in zi ma simt tot mai bine. Saptamanal imi fac putin timp si pentru voi, macar ca va citesc.

Important este sa nu va pierdeti increderea in voi si sa luptati cu voi pentru voi. Eu am reusit desi acum un an de zile nu credeam ca voi putea trece peste acele atacuri de panica. Pot spune insa ca acea perioada m-a intarit si a facut din mine un alt om: mai increzatoare, mai curajoasa, mai puternica.

Merita sa incercati si voi. Ce aveti de pierdut?

Multa sanatate si sa ne auzim cu bine!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ellinia spune:

Val, eu am mers in Iasi, acum sase ani parca. Era un doctor psihiatru foarte bun, daca a reusit sa ma scape de toate, iti dai seama. Fara nici un fel de medicatie, numai prin discutii. Am fost cateva luni la el, mergeam o data pe saptamana parca. La mine a fost tot asa un factor decalnsator. Mergeam intr-o zi la un interviu si pe o strada f aproape de centrul Iasului a aparut de nicaieri un tip care mi-a smuls lantisorul de la gat. Chestia asta a starnit o adevarata furtuna. A inceput sa-mi fie frica sa merg pe strada, cand suna la usa, sa merg cu mijloace de transport in comun, vedeam in toti oamenii de pe strada potentiali agresori. El, doctorul, a stiut unde sa caute cauza efectiva a anxietatii mele si acum sunt foarte bine. Ce mi-a recomndat el insistent a fost terapia prin expunere. Imi era frica sa merg noaptea pe strada sa merg noaptea. Sau mai aveam eu un fix, imi era frica sa merg in spatele blocului, mi-a zis sa ies in fiecare seara in spatele blocului pana cand am sa ma conving ca nu este, de fapt, nici un pericol real care ma pandeste, totul este doar in imaginatia mea. Si la mine a functionat foarte bine.

Cristina si Stefan Costin (25.02.2005)

http://www.shutterfly.com/view/pictures.jsp
http://community.webshots.com/user/ellinia_c

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Val_ spune:

Ellinia terapia prin expunere este foarte buna cu conditia sa poti sa o faci. In cazul meu nu prea merge pentru ca fac atacuri de panica atat de intense incat renunt la expunere.

Tu cum ai reusit totusi? Explica-mi un pic cum decurgea procesul, te rog.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ellinia spune:

Val, atacuri de panica, efectiv, nu cred ca am facut vreodata, in schimb anxietatea si fobiile mele erau acute. Mai precis imi era o frica groaznica ca ar putea oricand sa a atace cineva, imi era frica cand simteam pe cineva mergand in patele meu, cand ma suiam in lift, cand suna la usa, etc. Dr. imi spunea mereu sa ma relaxez, sa respir adanc si sa ma calmez. Ce sa zic, autocontrolul a functionat la mine si am reust in cele din urma sa ma stapanesc. Mai am si acum momente cand mi se mai face frica, dar e frica obosnuita, pe care ar simti-o orice om, nu mai e o frica exagerata, care sa ma domine. Iar, in ceea ce priveste terapia prin expunere mereu imi spunea sa fac exact chestiile de care imi era frica. In afara de faptul ca imi era frica sa merg seara, noaptea in spatele blocului alt exemplu nu-mi mai vine acum. Am fost de atatea ori in spatele blocului, ca nici nu mai tin minte cat a durat. Frica se atenua pe masura ce ieseam din ce in ce mai des. Stapanirea de sine e cea mai importanta, poate in timp ai sa reusesti sa te expui fara sa fie atacurile asa intense. Prima data poate ca o sa fie mai rau, a doua oara deja ai sa sesizezi o cat de mica imbunatarire. Succes!

Cristina si Stefan Costin (25.02.2005)

http://www.shutterfly.com/view/pictures.jsp
http://community.webshots.com/user/ellinia_c

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Val_ spune:

Cristina multumesc mult pentru raspuns si pentru incurajari.

Intr-adevar daca simteai "doar" anxietate atunci cand iti infruntai fobiile expunerea era mai usoara. Eu fac atacuri de panica intense si care dureaza destul de mult ca sa ma descurajeze in incercarile mele. Daca o sa ma autoconving ca nu pot pati nimic in timpul acelor atacuri de panica imi va fi probabil mai usor.

Pupici

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns amy83 spune:

Buna tuturor!giulia 71,mersi mult pt. sfaturi si primirea calda pe care mi-ai facut-o.Intra-adevar,este ffff greu cand nu iti permiti sa mergi la psihoterapeut;cu timpul sper sa imi permit,acm imi caut un serv.,si imi este asa de frica,deoarece eu nu am mai lucrat,am stat cu fetita mea acasa si pot spune ca fac atacuri de panica si cand ma gandesc la un interviu.Sincer,nu stiu cum voi trece peste atacuri pana o sa-mi permit un psihoterapeut.Sotului meu nui pot spune,de altfel cu nimeni nu pot vb. despre asta,eu sunt o fire fff orgolioasa si perfectionista si imi este frica de un repros mai tarziu.Nu cred ca ar intelege.Posibil ca aceste stari ale mele sa se traga din copilarie,deoarece tatal meu a fost mai sever cu mine,tin minte ca tremuram cand auzeam ca vine.Probabil am fost mai sensibila si m-a traumatizat chestia asta.Oricare ar fi cauza,trebuie tratata,iar eu nu imi permit deopcamdata.Ma gandeam pana atunci sa iau xanax,am auzit ca ar fi bun.Nu stiu ce sa fac,caci eu am nevoie de el acum.Cat despre intensitatea atacurilor,pot spune ca e fff mare.Mersi ca existati.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Val_ spune:

Amy cu Xanaxul este o problema daca il iei de capul tau. Da dependenta foarte repede chiar si la doze mici.

Desi Lexotanul este tot o benzodiazepina mie mi se pare ca este mai putin addicted dar este doar o parere personala.

Pe de alta parte daca sunt asa de intense atacurile de panica ai intr-adevar nevoie de medicatie si neaparat de un terapeut.

Citeste postarile lui Teocezi. Parca ea spunea de un terapeut de la policlinica, nu am inteles daca il platea sau nu. Poti sa suni si sa intrebi, oricum.

Sa stii ca mai devreme sau mai tarziu sotul tau tot va afla pentru ca atacurile de panica vor deveni si mai severe, in conditiile in care vei incerca sa nu le faci ca sa nu afle el ca ai o problema.

Si crede-ma chiar nu conteaza deloc ce va crede el sau, mai ales, daca iti va reprosa ceva mai tarziu. Important este sa te faci bine.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns giulia71 spune:

Buna.
La fel zic si eu, nu lua medicatie de capul tau sau doar asa ca ai auzit ca sunt bune.
Uite ce te sfatuiesc, mergi la un psihiatru la tine in oras, cauta unu bun, spune-i tot ce simti si o sa-ti dea el tratament, eventual xanax sau alta benzo cu adictie mai mica.
Nu sta asa, nu are sens sa te chinui cu starile astea de iad doar pentru ca ai auzit ca medicatia psihotropa e daunatoare!
Recomandata de un specialist poate face foarte mult bine si il aduce pe pacient "functionabil", adica isi poate vedea linistit de familie, de job, etc
Vei vedea ca dupa cateva saptamani bune atacurile de panica se vor rari sau chiar vor disparea in totalitate.
Atunci este probabil momentul sa incepi terapia de expunere la stimulii anxiosi.
E vorba de multa munca si cooperare cu un spcialist, dar cu siguranta rezultate eficiente nu vor inceta sa apara!
Sper sa te ajute sfaturile noastre si sa vii cu vesti bune!
Santate maxima iti doresc!


Nu are

quote:
Originally posted by amy83

Buna tuturor!giulia 71,mersi mult pt. sfaturi si primirea calda pe care mi-ai facut-o.Intra-adevar,este ffff greu cand nu iti permiti sa mergi la psihoterapeut;cu timpul sper sa imi permit,acm imi caut un serv.,si imi este asa de frica,deoarece eu nu am mai lucrat,am stat cu fetita mea acasa si pot spune ca fac atacuri de panica si cand ma gandesc la un interviu.Sincer,nu stiu cum voi trece peste atacuri pana o sa-mi permit un psihoterapeut.Sotului meu nui pot spune,de altfel cu nimeni nu pot vb. despre asta,eu sunt o fire fff orgolioasa si perfectionista si imi este frica de un repros mai tarziu.Nu cred ca ar intelege.Posibil ca aceste stari ale mele sa se traga din copilarie,deoarece tatal meu a fost mai sever cu mine,tin minte ca tremuram cand auzeam ca vine.Probabil am fost mai sensibila si m-a traumatizat chestia asta.Oricare ar fi cauza,trebuie tratata,iar eu nu imi permit deopcamdata.Ma gandeam pana atunci sa iau xanax,am auzit ca ar fi bun.Nu stiu ce sa fac,caci eu am nevoie de el acum.Cat despre intensitatea atacurilor,pot spune ca e fff mare.Mersi ca existati.

Mergi la inceput