Atacuri de panica si anxietate

Atacuri de panica si anxietate | Autor: teocezi

Link direct la acest mesaj

Salut tuturor! Este cineva pe acest forum care sufera de atacuri de panica si stari de anxietate??? Eu anul trecut in vara am suferit primul atac de panica si de atunci nu prea mai sunt om. Din septembrie fac psihoterapie (martie-iunie pauza)si imi e un pic mai bine, dar stau bine cu teoria dar mai rau cu practica. In acele momente de cosmar uit ca trebuie sa-mi controlez respiratia, uit sa ma autosugestionez ca sunt bine n-am nimic, uit sa incerc sa ma linistesc. As dori sa mai discut si cu alte persoane despre acest subiect. Sunt cateva luni bune de cand nu am mai facut un atac de panica dar au fost cateva dati cand am reusit sa ma controlez. Deci se poate dar e asa de greu in acele clipe..... e cine amator de astfel de subiect?? Multa sanatate tuturor!

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns ADRIANNA spune:

Da,eu am atacuri de panica.in ultimul timp din ce in ce mai dese,mai ales seara la culcare.La mine sint din cauza stresului si a nervilor.De vre-o 3 ani a inceput totul.Am fost la dr si mi-a dat distonocalme.Nu m-au ajutat deloc.Mi-a mai dat ceva pe baza de opium dar le-am lasat ca ma blegisem de la ele.Autosugestia nu merge nici la mine.Adorm foarte tirziu ,mi-e frica ca nu ma mai trezesc.Am fost de nenumarate ori la urgente ,am chemat si salvarea acasa ca am facut infarct(asa credeam eu).Mi-am facut zeci de analize toate ies ok mereu ,dar eu tot stau cu frica ca-s pe moarte si doctorii nu au descoperit nimic .
No,cam astea sunt simptomele la mine ,in mare..

Sanatate multa

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns betiana spune:

In atacul de panica senzatiile de sufocare si moarte iminenta sunt frecvente.In primul rand ar trebui sa faceti psihoterapie cognitiv-comportamentala pentru a intelege factorii care le pot declansa.Incercati sa va faceti un jurnal in care sa scrieti momentul in care a intervenit, ce emotie ati trait (de neputinta sau furie,de anxietate), sa va evaluati emotia pe o scala de la 1 la 10, sa scrieti ce ganduri v-au trecut prin minte si sa le evaluati tot pe o scala de la 1 la 10.Factorii stresori trebuie diminuati.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Adria_ spune:

Am constatat ca fac atac de panica si daca ma uit la un film despre boli, doctori. In momentul ala simt cum mor...Eu trebuie sa-mi repet ca torul e in regula, ca sunt din ce in ce mai bine, si ma linistesc intr-un final. Si eu am ajuns o data la urgenta, si asa am aflat ca ceea ce patisem eu era atac de panica. Credeam atunci ca voi muri, dar cand am aflat ca e atac de panica, nu mai disper, nu mai ajung la starea aia de frica...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ADRIANNA spune:

quote:
Originally posted by Adria_

Am constatat ca fac atac de panica si daca ma uit la un film despre boli, doctori. In momentul ala simt cum mor...





Da asta se intimpla frecvent la mine,nici la stiri nu ma pot uita,cind aud cuvintul moarte ma apuca panica.
As vrea sa ma duc la un psihoterapeut dar nu am gasit inca unul vorbitor de limba romana.Cind ma duceam la spital stiam ca e doar atac de panica dar vroiam sa-mi faca EKG-ul sa stau linistita macar o luna.

Betiana e buna ideea cu jurnalul,o sa o pun in practica .Nu stiu niciodata de la ce incepe.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns MissParker spune:

Terapia e cea mai buna. Si eu am trecut prin asa ceva, fac terapie de 3 ani si jumatate si atacurile de panica au incetat. Am facut descoperiri majore (printre altele ca am fost maltratata fizic si emotional de parinti si abuzata sexual de un bunic si de cel putin 2 unchi in copilarie), am retrait experiente pe care psihicul le reprimase in copilarie si care - cu vehementa atacurilor de panica - se cereau constientizate si prelucrate emotional.

Ganditi-va asa: atacurile de panica sunt momentul de criza in care corpul incearca sa-i transmita psihicului ca ceva nu e in ordine, ca exista ceva in subconstient care se cere luat in seama. Incercati sa vedeti chestia asta ca pe ceva pozitiv: corpul va da un avertisment ca niste adevaruri din trecut se cer scoase la iveala, niste adevaruri reprimate si refulate.

Autohipnotizarea nu merge, fiindca aceste atacuri de panica vin din strafundul subconstientului si corpul nu asculta de comenzile creierului, din pacate. Numai fiindca ne dorim sau ne spunem ca nu avem nimic nu inseamna ca ar fi adevarat. Corpul nu accepta minciuni sau iluzii din astea la nivel cognitiv. Trebuie lucrat mai in profunzime.

Cu medicamentele se "trateaza" doar efectul, se acopera doar simptomele, iar cauza ramane aceeasi si va lovi din nou din clipa cand nu mai sunteti pe medicatie. Daca aveti o situatie familiala si financiara stabila, mergeti la terapie si dezgropati acele lucruri din trecut pe care acum le simtiti doar ca simptome sub forma atacurilor de panica. De indata ce corpul (care stocheaza toate amintirile independent de psihic!) va simti ca va ocupati de el si il luati in serios, presiunea asupra psihicului va slabi.

Incercati, ce va costa? Banii sunt un pret mic, comparabil cu sanatatea, nu? Si e mai bine decat sa va amortiti simturile cu medicamente.

pe toate si aveti grija de voi!

Edit: Doua reguli de aur ale terapiei si ale examinarii trecutului, care mie mi-au luat toate temerile pe care le avusesem inainte:

  • Nu se mai poate intampla nimic din ce nu s-a intamplat deja

  • Adultul suporta


Curaj si putere de introspectie va doresc! Mie terapia mi-a schimbat la 180° viata in bine.

Felicia
Poze cu noi si vacantele noastre

*****************************
Adevar > Autonomie > Identitate

Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !!!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Adria_ spune:

Am facut si eu terapie o vreme. Nu neaparat din cauza atacurilor de panica ci pentru ca simteam ca ajunsesem la un drum infundat, nu-mi mai doream nimic, nu mai stiam ce sa fac, daca fac bine sau nu putinul pe care il faceam, daca sunt normala sau nebuna... Am facut 6-7 luni de terapie, mi-am descoperit foarte multe calitati de care nu eram constienta ca le am, am descoperit si ce m-ar face sa ma simt mai bine cu mine, in concluzie m-a ajutat foarte mult sa stau fata in fata cu mine si cu o mica parte din temerile mele. Am intrerupt fiindca am simtit ca pe langa terapie ar trebui sa actionez si altfel, sa pun in practica ceea ce am descoperit ca vreau. Stiu ca voi mai face terapie, dar deocamdata fac o pauza. Vreau sa ma accept asa cum sunt, sa ma iert si sa ma iubesc.

ADRIANNA, si pe mine tot seara la culcare ma apuca atacurile, si mie mi-e frica ca nu ma mai trezesc dimineata, mi-e frica de moarte pana la urma, de momentul ala cand treci dincolo singur, asa cum ai venit.
Uite, am facut atac de panica si cand am citit in 7 pasi spre shamadi-Osho partea in care cei iluminati accepta trecerea "dincolo", in alta stare, atat de firesc si sunt atat de constienti de starea aia, de faptul ca vor trebui sa moara. Pare atat de simplu un lucru atat de greu pentru mine...In sfarsit, si Osho m-a ajutat in procesul meu de cunoastere.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns nosugar spune:

Ma bucur ca a inceput cineva subiectul asta. Eu am fost diagnosticata de curand cu anxietate generalizata aparent. De curand insemanand cateva saptamani care mie mi se pare ca au trecut in 5 ani. Simptomele au inceput cu cateva atacuri de panica, care s-au extins la o stare permanenta. Adica am avut zile intregi in care tremuram incontrolabil, in care pulsul imi era accelerat si bineinteles ca eram convinsa ca fie mor, fie innebunesc. Insa cele mai cumplite simptome sunt insomnia si lipsa poftei de mancare (am slabit 7 kg in 3 sapt, kg care nu ar fi trebuit date jos), care practic agraveaza toata aceasta stare. Am refuzat tratament medicamentos, fac doar psihoterapie. Sper din toata inima sa aiba efect.
Si bineinteles ca urmeaza si o intrebare: a mai experimentat cineva asa ceva? ca as avea nevoie sa stiu ca e chiar tratabila, si ca se iese din astfel de situatii:(.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns andriushca spune:

quote:
Originally posted by ADRIANNA

Da,eu am atacuri de panica.in ultimul timp din ce in ce mai dese,mai ales seara la culcare.La mine sint din cauza stresului si a nervilor.De vre-o 3 ani a inceput totul.Am fost la dr si mi-a dat distonocalme.Nu m-au ajutat deloc.Mi-a mai dat ceva pe baza de opium dar le-am lasat ca ma blegisem de la ele.Autosugestia nu merge nici la mine.Adorm foarte tirziu ,mi-e frica ca nu ma mai trezesc.Am fost de nenumarate ori la urgente ,am chemat si salvarea acasa ca am facut infarct(asa credeam eu).Mi-am facut zeci de analize toate ies ok mereu ,dar eu tot stau cu frica ca-s pe moarte si doctorii nu au descoperit nimic .
No,cam astea sunt simptomele la mine ,in mare..


Sanatate multa



cat de bine ma recunosc in ceea ce ai scris! "si daca totusi sunt pe moarte?"
eu am zile in care sunt ok si atunci zambesc gandindu-ma la "crizele mele" si stiu ca totul e doar in capul meu si vreau sa fie si sa imi fie bine.
dar cand incep crizele, care uneori tin permanent, zile in sir, sunt convinsa ca am o boala grava de inima sau ca am ceva la plamani, cancer sau cam asa ceva, pt. care dau vina pe fumat, ma caiesc, ma las de fumat si o iau de la cap cand ma simt bine.
noaptea ma simt cel mai rau. ma intorc pe toate partile ore in sir pana ajunge sa ma doara tot corpul, in final obosesc si adorm, dimineata sunt ok si spre seara o iau de la cap. ieri spre exemplu, am iesit pe strada pe la pranz, era f. cald iar eu ma sufocam, ameteam si mi se infundasera urechile. simteam cum parca urma sa-mi pierd cunostinta, sa cad pe jos si totusi eram lucida si nu s-a intamplat nimic. am supravietuit inca unei nopti si iata-ma!
ai mei spun ca sunt ipohondra si ca ajung sa ma imbolnavesc analizandu-ma. oare unde e granita intre ipohondrie si atac de panica, exista granita? mie nu mi-a pus nimeni un diagnostic concret pana acum. si eu am ajuns la urgenta cerand ekg, spunandu-i doctoritei ca "imi simt inima batand". si ea a zambit si a zis ca e normal. dar eu o simteam batand altfel, parca ii simteam conturul...
si peste toate astea,dorinta de a avea un bb, alternand cu momente in care-mi spun ca nu voi fi in stare niciodata sa duc o sarcina la capat daca eu sunt asa si probabil cineva stie asta mai bine ca mine de nu mi-l trimite...
va pup si multa sanatate!

andreea

...daca viata ti-a dat lamai... fa limonada!...

http://tt.lilypie.com/JUibm7.png

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns principe spune:

cat de bine ma recunosc in ceea ce ai scris! "si daca totusi sunt pe moarte?"
eu am zile in care sunt ok si atunci zambesc gandindu-ma la "crizele mele" si stiu ca totul e doar in capul meu si vreau sa fie si sa imi fie bine.
dar cand incep crizele, care uneori tin permanent, zile in sir, sunt convinsa ca am o boala grava de inima sau ca am ceva la plamani, cancer sau cam asa ceva, pt. care dau vina pe fumat, ma caiesc, ma las de fumat si o iau de la cap cand ma simt bine.
noaptea ma simt cel mai rau. ma intorc pe toate partile ore in sir pana ajunge sa ma doara tot corpul, in final obosesc si adorm, dimineata sunt ok si spre seara o iau de la cap. ieri spre exemplu, am iesit pe strada pe la pranz, era f. cald iar eu ma sufocam, ameteam si mi se infundasera urechile. simteam cum parca urma sa-mi pierd cunostinta, sa cad pe jos si totusi eram lucida si nu s-a intamplat nimic. am supravietuit inca unei nopti si iata-ma!
ai mei spun ca sunt ipohondra si ca ajung sa ma imbolnavesc analizandu-ma. oare unde e granita intre ipohondrie si atac de panica, exista granita? mie nu mi-a pus nimeni un diagnostic concret pana acum. si eu am ajuns la urgenta cerand ekg, spunandu-i doctoritei ca "imi simt inima batand". si ea a zambit si a zis ca e normal. dar eu o simteam batand altfel, parca ii simteam conturul...
si peste toate astea,dorinta de a avea un bb, alternand cu momente in care-mi spun ca nu voi fi in stare niciodata sa duc o sarcina la capat daca eu sunt asa si probabil cineva stie asta mai bine ca mine de nu mi-l trimite...
va pup si multa sanatate!

andreea

...daca viata ti-a dat lamai... fa limonada!...



andriushca,


eu am trecut prin ce treci tu acum.
am avut o pierdere de sarcina ,in urma acesteia cam la 1 saptamina am avut un atac de panica ,eu nu puteamm inchide ochii noaptea, aveam cosmaruri cu broaste ,in gradina aveam printr-e alte animalutze decorative ,o broasca ,sotzul meu a trebuit sa o ascunda,nu o puteam vedea.in noaptea atacului ,nu am mai putut respira horcaiam ,sotul meu si-a dat seama ca este un atac de panica ,si m-a luat in brate si-mi spunea incet la ureche sa ma linistesc sa respir rar si profund,eu am multa incredere in el ,si m-am linistit .am fost oricum a doua zi la medeic ,ca sa descartam orice eventauala afectiune .diagnosticul atac de panica ,cauza ,neputiinta in fata pierderii bb-eului.am fost la un terapeut ,nu aveam nici o alta problema ,mi-a zis sa incerc sa ma detasez sa nu mai gindesc la sarcina ,ca asa am sa ramin iar insarcinata .asa a fost ,am mai avut o pierdere dar nu mai ma afectat psihic ,am suferit ,dar nu am ami avut atacuri.acum am un bb dulce ,are un an ,si nu mai stiu ce este un gind negru ,sau o noapte nedormita ,sau mai rau un atac de panica.
incearca sa te detasezi ,fa terapie ,o sa te ajute sa ramii insarcinata ,minte poate sa blocheze sau sa deblocheze tot organismul.nu-ti fa probleme ptru sarcina,cind ai sa ramii insarcinata nu o sa mai ai nici un fel de atacuri ,teama ca nu poti procreea iti da atacurile acestea.

bafta !sa aaud ca esti bortzoshica,

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns andriushca spune:

principe, sper sa fie asa cum spui! sa dea Domnul sa fie asa!
felicitari pt mica minune, sa-ti traiasca, sa fiti sanatosi! te pup

andreea

...daca viata ti-a dat lamai... fa limonada!...

http://tt.lilypie.com/JUibm7.png

Mergi la inceput