Am ajuns si aici...in doi mergem mai departe!
Raspunsuri - Pagina 2
A_Iulia spune:
Eu imi amintesc de la subiectul trecut ca parca ai zis ca si mama isi iubeste mult fetita si chiar vroia s-o ia in Anglia cu ea.
In fine.
Cel mai bine vorbeste cu un avocat sa vezi ce sanse reale ai. Ar trebui sa fii sufleteste pregatit pentru orice varianta ar decide judecatorul.
Insa parerea mea este ca solutia optima pentru toata lumea e cea pe care a spus-o Rufus: indiferent cine are custodia copilului, voi ca parinti trebuie sa va intelegeti si sa nu limitati niciodata celuilalt contactul cu fetitza.
De multe ori logica asta e perturbata de frustrari, orgolii, rani sufletesti si e pacat, intrucat cel ce sufera cel mai mult e copilul.
Oricat ar fi de greu, toate astea trebuiesc lasate la o parte cand e vorba de un copil.
Am trecut si eu prin asa ceva insa nu s-a pus problema sa nu ne intelegem referitor la copil - nu am stat sa ne scoatem ochii prin tribunale aiurea - si amandoi am avut numai de castigat din asta - desi am eu custodia, el poate s-o viziteze/s-o ia/whatever si de 5 ori pe zi daca pofteste.
Sper sa treci cu bine de divort. Urmeaza o perioada foarte grea pentru tine, dar sunt convinsa ca in viitor ai sa poti fi si tu cu adevarat fericit.
Adina + 
Olivia 04.03.2004
Fania spune:
Cred sincer ca in varianta in care fetita va ramane cu tine nu va avea o familie destramata ci te va avea pe tine. Scuza-ma dar din ceea ce ai scris nu reiese ca pana acum ar fi avut o "familie"....Cred ca este mai importanta de cele mai multe ori dragostea pe care o oferim copiilor nostrii decat un simulacru de familie.
In cealalta varianta in care sotia ta va castiga custodia atunci probabil ca va avea familia oferita de catre bunici ceea ce nu este totusi prea rau (in comparatie cu o bona) si te va avea in continuare pe tine.
In ceea ce te priveste sigur exista undeva o femeie care este sufletul tau pereche.
Undeva, candva, o vei intalni, trebuie doar sa ai incredere...
poze
Happy_in_TO spune:
http://forum.desprecopii.com/forum//topic.asp?ARCHIVE=true&TOPIC_ID=57737
Ca femeie mi-ar fi greu sa mai am respect pentru barbatul de linga mine daca acesta nu ar face altceva decit mi-ar vedea numai greselile, m-ar acuza, m-ar insela, m-ar desconsidera ca femeie si ca mama, ar folosi orice cai de manipulare in a-mi intoarce propria familie si chiar si propriul copil impotriva mea.
Inteleg ca iti iubesti copilul, dar nu mai folosi orice mijloace posibile sa o indepartezi pe mama ei de ea. Nu faci decit sa o ranesti grav si este pacat.
Da-i mamei ei o sansa sa fie mama. Da-i sansa la fericire si la o viata normala.
Ceea ce faci tu acum este sa creezi celor de linga tine o dependenta de tine. Te intereseaza cel mai mult ceea ce simti TU, cu orice pret si fara a vedea si alte unghiuri.
Nu este chiar barbatesc ceea ce faci, faptul ca iti vorbesti de rau nevasta si in acelasi timp te plingi tuturor punind-o intr-o lumina nefavorabila pe ea si cerind compasiune si mila...
Incheiati capitolul "Simulacru" cu demnitate si mergeti mai departe in viata.
Aveti grija de fetita si feriti-o cit se poate. Este fragila si nu are nici o vina.
Porumbita spune:
happy in TO daca tot te-ai apucat sa scormonesti, fa-o mai temeinic si cauta si ce a postat inainte de trendul ala... nu stiu zau cati ar fi avut atata tragere de inima sa traga de o relatie moarta...
espirtu chiar dc fetita ramane la mama dc aveti custodie comuna nu e chiar asa rau.. si e ff imp sa fiti in relatii decente voi adultii pt ca altfel copilul va fi ruot in doua, doar va iubeste pe amandoi...
rilbuc1 spune:
espiritu,
nu mai au rost procesele de constinta. Faptul e consumat si totusi mai trebuie amintit ca dragoste cu forta nu se poate.
Am fost si io intr-o postura cam ca a ta. In momentul ala si mie mi-a picat naspa, nici eu nu o intelegeam.
Insa dupa divort, mintea s-a mai limpezit, gandurile s-au mai adunat, si acum nu pot decat sa spun ca a luat o decizie inteleapta. Decat sa stam intr-o atmosfera deprimanta, mai bine fiecare pe drumul lui.
Cu copilul, am negociat sa ramana cu mine. Si a fost ok.
principe spune:
eu cred ca un copil are nevoie in egala masura de mama si tata ,daca nu-i are pe amindoi atunci macar unul din ei ,cel care este mai disponibil sufletesc ,monetar etc
bunicii sunt bunici ,nu sunt parinti,daca doamne fereset ceva s-ar intimpla in familia mea prefer ca copilul meu sa stea cu tatal decit cu bunicii ,nu conteaza ca are grija bona ziua de el ,seara sigur stie ca vine tatii si o sa-l imbratiseze si o sa-l spele si o sa-i dea sa manince ,si o sa-i citeasca povesti.
una easte sa ai un parinte de sf, de saptamina si altul este sa ai parinti doar la sf de saptamina.
buggy spune:
Espiritu si eu stiu povestea ta si iti tin pumnii...sa ne ti la curent
"Mi s-a spus si am uitat, am vazut si am inteles, am facut si am invatat" - Confucius
www.funscience.ro
espiritu spune:
una la mana in Romania nu exista custodie comuna.doi:mi-am discutat sansele cu avocatul si ele exista.am sustinerea neconditionata a cumnatei(care nu o intereseaza de mine sau de sora ei ci doar soarta copilului).divortul va fi din culpa comuna dar pentru custodie voi fi fiara.nu accept in ruptul capului sa renunt la gargarita mea pe care am crescut-o de cand a venit din maternitate.
dupa spusele avocatului se pare ca acum parintii pleaca oarecum cu sanse egale in procesul de custodie.cumnata mea va fi o piesa grea la proces.DE RETINUT ca nu am cerut nimanui sa spuna altceva decat adevarul acolo in fata instantei.atat doar adevarul.
din nou vreau sa retineti ca nu vreau sa rup copilul de viata cu care este obisnuit vreau doar sa nu ii las mana libera sotiei sa faca ce o taie capul cu copilul.socrii mei nu vor ca eu sa plec din casa dar asta va trebui sa se intample la un moment dat.sotia mea a vrut sa ma dea afara intr-o seara incepand sa imi impacheteze lucrurile dar dupa interventia soacrei mele s-a potolit.
si multe multe altele de care v-am mai povestit.
stiu ca daca voi pierde custodia voi avea parte numai de mizerii din partea sotiei.acum cand inca ar trebui sa hoataram amandoi in privinta fetitei ma trezesc ca ma pune in fata unor fapte implinite fara sa imi ceara nici cea mai mica parere,asa ca inchipuiti-va ce ar fi daca ar avea control total.
vroiam o familie normala,o viata normala de familie.nu cred ca am vrut imposibilul.sunt linistit dintr-un singur punct de vedere : nu am gresit cu nimic.cel putin nimic major.doar chestii absolut obisnuite intr-o casnicie.sunt multumit ca pot privi pe oricine in ochi si pot spune ca nu am gresit.dar asta nu ajuta cu nimic fetita mea.poate mai tarziu cand va mai creste.acum are 5 ani.e un inger.e parte din mine.
espiritu
dulcetica spune:
Am intrebat-o care sunt motivele ei pentru divort,cu ce am gresit fiindca sunt un tata bun,un sot bun.Raspunsul?Ilar cel mult :nu imi impaturesc ciorapii,nu imi strang hainele si de vreo cateva ori mi-au mirosit picioarele.
Cred ca a vrut sa te menajeze ! Categoric sint probleme mai profunde decit ciorapii ,dar mai are vreo relevanta sa va scoateti ochii inutil?Eu cred ca la faza asta a fost fina!
Deci nu conteaza ca eu ma scol de dimineta si duc copilul la gradinita zilnic,ca il iau de la gradinita zilnic,ca o hranesc,ca seara de seara ii fac baie,ca eu ies cu ea in parc,ca nu am inselat-o,ca muncesc si aduc banii toti acasa,nu beau,nu o bat.Nimic din astea nu a contat.A contat ca ea a gasit o noua iubire si trebuie sa devina femeie libera cu orice pret chiar si cu suferinta propriului copil.
Uneori trebuie sa acceptam faptul ca nu mai putem trai impreuna si, poate ca divortul e o solutie de bun simt.Nu sint foarte convinsa ca de dragul unui copil adultii trebuie sa se suporte reciproc, la plus infinit....Oricit te-ai stradui nici nu-ti prea iese, daca nu simti efectiv ceva.
Eu ii doresc fetei voastre numai bine si aveti grija ca ea e cea afectata, nu orgoliile voastre.
A_Iulia spune:
Ai grija cu cumnata ta. Este posibil ca intre timp sa renunte la ideea de a depune marturie impotriva surorii ei. Fii pregatit de asta.
Adina + Olivia 04.03.2004