Ati trecut vreodata pe langa moarte?

ile77 spune:

quote:

---

Originally posted by flower-power

Da ,am trecut pe langa moarte ,mai greu insa decat daca ar fi fost propria mea moarte .Mi s-a intamplat si mie in copilarie cand la mare fiind ,in apa cu mingea ,nu am mai atins cu picioarele fundul si imi amintasc cc c-am intrat in panica dar m-a prins un nene de par si n-am avut timp sa vad negrul ,imi amintesc doar spaima ...

Desi au trecut ani inca imi e rau fizic cc cand ma gandesc la asta .Fiul meu s-a nascut cu o malformatie cardiaca ,a fost operat la varsta de 3ani si cateva luni .Pe atunci nu exista chirurgie cardiovasculara specializata pt copii ,intre timp profesorul care l-a operat pe el a facut ca acest lucru sa existe ,motiv pt care ii multumesc si pe aceasta cale ,chiar daca al meu copil n-a putut beneficia ...sunt atat de multi copii care sufera ,nici nu mi-as fi imaginat pana nu am vazut-o cu ochii mei ...Stiam ca operatia e grea ,a intrat in sala ,9 ore am asteptat rugandu-ne sa fie bine ,nu au putut sa ma dezlipeasca din holul blocului operator care dadea in ATI,cand a iesit profesorul mi-a spus ca a fost greu dar e bine ...urmau sa inchida ceilalti care l-au asistat ,si apoi deodata am simtit dupa agitatia din jurul meu ca ...ceva nu mai e bine .Asteptam sa-l aduca cu patul in terapie ...Aparuse o complicatie si cordul se edematiase ...S-a intors profesorul ...l-au adus in terapie ...oamenii aia care statusera atatea ore in sala au stat langa copilul meu in special anestezistul si au facut totul .iar eu eram acolo cu un sentiment teribil de frustrant ca nu pot face nimic sa-mi ajut copilul.Tarziu in noapte ,l-au chemat pe profesor de acasa ,i-au montat un cateter ,luptau pt viata,pe mine au reusit sa ma indeparteze nu aveam voie sa asist la asemenea manevre ,desi ...A doua zi au discutat cazul chiar in terapie in prezenta mea (asta mi-a dat si multa incredere )si au decis sa reintre cu el in sala ,chiar si pt un neavenit ca mine urmarind fisa lui se vedea clar curba descendenta .Au reintrat cu el in sala cu o alta echipa ,odihnita ,doar profesorul a reintrat ,si cand au iesit dupa alte 7 ore sternul lui era lasat deschis pt ca nu putea fi inchis ...Cordul se marise atat de mult incat nu-si msai putea face cursa cu sternul inchis ...A stat asa 7 zile suspendat intre viata si moarte(acum realizez asdta ,atunci nici nu voiam sa concep ), iar mie mi-a fost frica sa intreb asistentele din terapie ce s-a intamplat cu celelalte doua cazuri care au ramas cu sternul deschis ...Momentul cand am simtit cu adevarat mirosul mortii a fost atunci cand incercand sa-l detubeze nu putea sa respire singur .A fost cumplit ...Asta chiar nu sunt in stare sa descriu in cuvinte. Nu exista cuvinte sa poata descrie asta ...L-au reintubat si apoi au reintrat cu el in sala sa-i practice traheostomie pt a putea totusi sa se alimenteze ...Deci ,de patru ori in sala ,luand in calcul si inchiderea sternului ,plus nici eu nu-mi mai amintesc cate linii venoase ...intr-o luna de ATI,si ...restul .Atunci am trecut cu adevarat pe langa moarte nu numai copilul meu dar si eu ...Am vazut intr-o luna de terapie cum sa vrei sa mori si nu te lasa(niste oameni de exceptie aici ),am vazut monitorul cu linia dreapta si piuind la o batranica ,pe care s-au suit la propriu si au readus-o la viata ,cand si-a revenit nici macar nu am gasit cu cale sa-i spun .I-au rupt o coasta parca ,dar i-au salvat viata ...Acum suntem bine ,alearga ,joaca fotbal ,merge cu bicicleta ,role ,skate...si este copilul pe care si l-ar dori cred,orice parinte .Si cred ca am invatat care sunt lucrurile cu adevarat importante in viata ,ne-am regandit prioritatile .Mergem din cand in cand la control si mergem sa-l vada toti cei care s-au luptat pt el ,asta in mod sigur le da motivatia sa mearga mai departe si stiu sigur ca le da un sentiment de implinire .

---

The most beautiful thing in life is LIFE itself

Mara mami de Tibi-Mares

---

Ile, mami de Vivian (07.03.2006)


http://good-times.webshots.com/photo/2040193270101233639hAhBhR

kariguld spune:

cu multi ani in urma am avut un accident de masina, in Canada, langa Vancover. era noapte tarziu si calatoream spre casa bunicii, singura in masina. nu stiu cum s-a intamplat, deodata am auzit o bufnitura cumplita iar in secundele urmatoare am intrat sub o masina mare, un troc(un fel de tir) si masina mea s-a facut zob. airbagul ma izbit in fata cu putere. rezervorul acelei masini s-a spart si curgea benzina pe mine, pe masina mea, eram intr-un pericol real de explozie... cineva striga, intreba daca sunt in viata, ma ruga sa raspund, dar in socul acela imi pierise vocea. nu simteam nici o durere, parca eram amortita si pluteam... salvarea a venit imediat si auzeam voci care spuneau, "e cineva in masina dar nu mai traieste, aduceti sacul pentru mort!"am fost scoasa de acolo... paramedicul a fost socat cand m-a vazut, ca ma uit la el cu ochii mari si a inceput sa strige:"she is a live! she is a live!!"
am fost dusa la spital si, in mod miraculos nu aveam rani grave, doar fracturi usoare la picior si la mana.
ingrijirile primite in spital, de-a lungul a cateva zile, au fost la superlativ!!
a doua oara, acum trei ani, m-am inecat in Marea Mediterana, eram in vacanta. stiu sa inot, dar nu foarte bine, nici nu-mi place apa foarte tare, asa ca, innotand, nu mi-am dat seama ca sunt dusa de val in larg... la un momendat am simtit ca sunt trasa in jos, in apa si m-am gandit:"aici voi muri" si s-a taiat firul...
cand am deschis ochii, am vazut cerul albastru, intens de albastru cu cativa nori albi pe el!
cineva m-a vazut ca am intrat sub apa si nu mai ieseam asa ca au strigat la salvamar, care m-a scos de acolo, fara viata, mi s-au acordat ingrijiri si mi-am revenit! DD nu a vrut sa mor atunci, ma lasat familiei mele!

inca imi este teama cand ma urc la volan, conduc mai rar in ultima vreme, atunci dupa accident nu am condus cateva luni.
iar la mare merg, dar in apa nu mai intru decat cu sotul.


Kari

Mercedes spune:

Si mie mi s-a intamplat anul trecut cand am intrat intr-o piscina renovata cu fiica mea de 2 ani in brate. Piscina avea trepte abrupte iar ultima era foarte joasa nu mai atingeam fundul apei. Desi stiam sa inot atat de socata am fost vazand-o si pe bia ca ia apa incat am urlat la soacra mea ... ea saraca in loc sa ne scoata am tras o eu si pe ea in apa. Probabil vazand ca n avem scapare am urlat, strigat la lumea gura casca de pe marginea piscinei si m am uitat tinta la un domn. A venit ne-a tras afara si nu l am mai vazut de atunci.
N am reusit nici macar sa i multumesc.Inca sunt cu gandul acolo desi a trecut aproape un an deja....

pearl84 spune:

Eram in liceu si tocmai iesisem de la cursuri, impreuna cu colega mea de banca...ca sa ajungem in alt cartier, aveam 2 posibilitati:1.pe langa cladirea inspectoratului scolar, unde era un trotuar ingust si 2. pe o carare langa catedrala catolica ce era(si inca mai este si azi) in constructie. Cele 2 sunt paralele, iar la mijloc e o stradutza. De obicei mergeam pe langa cladirea inspectoratului, dar atunci i-am zis Dianei "hai pe dincolo" si bine am facut, ca la 2 minute dupa ce ne porniseram, la mai putin de 1 m in spatele nostru o trecut un camion incarcat cu cateva tone de caramida(era ploaie, si camionul a trecut prin curtea bisericii,pe langa noi, peste straduta), care s-a oprit exact in cladirea inspectoratului, in locul unde trebuia sa fim noi daca am fi mers pe acolo. Toata ziua am fost socate amandoua...

Pearl