"Daca te bate da-i si tu una"
Raspunsuri - Pagina 23
sinzi_ana spune:
Si pentru mine a fost tare ciudat la inceput sa vad si sa invat ca vorba buna mult aduce si sa empatizez cu copii agresivi, sa imi dau seama ca problema este a parintilor si nu a lor...sa le raspund cu blandete si sa ii indragesc suficient de mult ca sa pot raspunde la o agresiune cu dragoste si bunatate...iar apoi sa imi educ copilul sa faca la fel...
Poate ca mi-ar fi fost mai greu sa inteleg un copil de 14 ani agresiv, fata de cei mici de 3-7 ani...
Poate ca in Ro mi-ar fi trebuit mult mai mult timp sa imi dau seama de asta, sau poate nu mi-as fi dat seama niciodata...
Acum insa, sunt foarte recunoscatoare colegelor mele din US, (niste educatoare cu MULT suflet, pline de dragoste si calm) de la care am avut enorm de invatat, care mi-au aratat nu numai ca se poate si fara violenta, dar de fapt numai asa poti cladi o persolanitate puternica, un intelect deosebit, un echilibru exceptional...
Sincera sa fiu, nu stiu cum va fi in scoala, in clasa 8-a cand poate va avea un coleg care il va provoca la agresivitate, dar sunt sigura si sper ca pana atunci sa pot gasi cea mai buna solutie ca sa il pot ajuta si sa trecem peste fara sa fie nevoie sa apeleze la violenta...
Deocamdata la gradinita, ne descurcam...
In rest...vom invata sa facem fata din mers...
It is not giving children more that spoils them; it is giving them more to avoid confrontation
Sinzi, Radu si David
bomba pisaloaga
: varsta, poze, D-ale lui David
MissParker spune:
Fetelor, simali, speed, sinzi_ana, Andrada, va iubesc pe toate, sunteti niste mame deosebite si abia astept sa va citesc pana cand voi avea si eu "o bomba pisaloaga" a mea 
(vorba sinzi_anei).
Felicia
Poze cu noi si vacantele noastre
*****************************
Adevar > Autonomie > Identitate
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !!!
flaviutza spune:
Miss Parker...te intreb si eu ceva.si crede-ma e fara urma de rautate.
Sustii ca un copil (de 3-4 ani ,ca aia mai mari inteleg altfel problema)care,pentru cateva secunde simte ura si ranchiuna impotriva agresorului si in consecinta aplica si ei palma/sutul primit trebuie educat sa-si infraneze pornirile...ok pana aici?
Si atunci cum Dumnezeu adultii abuzati fizic in copilarie(cazul tau) au voie sa simta ura si ranchiuna toata viata impotriva propriilor parinti?ca si ei sunt doar oameni la urma urmei? mai pe scurt,NORMALITATEA REFUZULUI IERTARII PARINTELUI ABUZATOR.ca asta predica Alice Miller.
fa-ma si pe mine sa pricep cum pot sa coexiste aceste doua teorii in mintea ta.
Alexia 02.05.2004(filmulete)
mami si Ale
flaviutza spune:
Simali tie iti recomand cu caldura cartea "Cresterea si ingrijirea copilului supradotat" de Iolanda Benito. iti mai recomand si o testare a copilului,ca sa sti exact cu ce ai de a face si care e procentul lui de adaptabilitate. nu o spun la fel,cu reavointa,din contra.asta pentru ca am vazut in taspe mii de postari ale tale ca esti oarecum necajita de anumite comportamente ale copilului (cu innotul,skiul ,oarecare neadaptare la gradi si altele, nu le retin pe toate)
daca apuci sa citesti cartea aia, o sa vezi ca:
-acei copii cu un 'telect cat de cat apropiat de normalitate ,adica pana pe la 135-140 functioneaza excelent in societate. sunt genul de lideri,genul adaptabil la orice conjunctura,descurcareti,cu lipici etc.
de la 140 in sus(p-acilea il banui eu pe fiu-tu si as fi curioasa sa-mi confirmi daca te hotarasti vreodata) incepe inadaptarea sociala.care e cu atat mai mare cu cat IQ e mai mare. la un moment dat, e o granita foarte invizibila intre autism Asperger si Supradotare. de fapt se intrepatrund. singura diferenta e ca Asperger nu inteleg contextele sociale(glumele,emotiile fetei ,expresiile cu talc si altele). in rest merg mana in mana si nu sti care-i una si care-i alta.
Trebuie mult tact si diplomatie sa lucrezi cu un copil ca al tau(lasa-ma sa ghicesc,un mare sensibil si cu un simt al dreptatii si eticii iesit din comun,de aici mirarea de pe fata cand ii spui "da si tu"
Problema majora consta in discrepanta intre varsta emotionala (normal cu cronologicul) si varsta intelectuala. de aici instabilitate emotionala si multe alte problemsuri de adaptare.
Incearca tu sa te integrezi intr-un grup de adolescenti cu varsta mentala de 18 ani sa vad daca poti!!
te-am pupat !
Alexia 02.05.2004(filmulete)
mami si Ale
speed spune:
quote:
Originally posted by flaviutza
Miss Parker...te intreb si eu ceva.si crede-ma e fara urma de rautate.
Sustii ca un copil (de 3-4 ani ,ca aia mai mari inteleg altfel problema)care,pentru cateva secunde simte ura si ranchiuna impotriva agresorului si in consecinta aplica si ei palma/sutul primit trebuie educat sa-si infraneze pornirile...ok pana aici?
Si atunci cum Dumnezeu adultii abuzati fizic in copilarie(cazul tau) au voie sa simta ura si ranchiuna toata viata impotriva propriilor parinti?ca si ei sunt doar oameni la urma urmei? mai pe scurt,NORMALITATEA REFUZULUI IERTARII PARINTELUI ABUZATOR.ca asta predica Alice Miller.
fa-ma si pe mine sa pricep cum pot sa coexiste aceste doua teorii in mintea ta.
Alexia 02.05.2004(filmulete)
mami si Ale
parca ziceai ca te-ai retras...
nu stiu cum poti sa amesteci cele 2 aspecte...nu am vazut nicaieri ca miss parker sa sugereze ca e ok sa-i tragi un picior in cap parintelui abuzator oricita ura si frustare ai fi acumulat...dimpotriva.si asta de fapt ai demonstrat si tu,dar fara sa vrei,bineinteles...trebuie sa ierti,oricit de abuzat esti...
puppe spune:
Foarte interesant subiectul!
Fiica-mea (4 ani peste 10 zile) a patit-o la gradi la putin timp dupa ce am dus-o: a vrut sa-i ia cartea de colorat unui baietel si el a muscat-o de obraz. Destul de nasoala muscatura, s-au vazut urmele dintilor vreo saptamana pe falca ei. Cum era prima oara cand mi se intampla sa ceva, l-am asteptat pe tatal baietelului cand a venit sa-l ia de la gradi si multam Doamne ca m-am stapanit si nu am facut scandal, cum aveam initial de gand. I-am aratat doar falca fie-mii si i-am zis ca nu inteleg ce s-a intamplat de a iesit asa urat. Ssaracul om, nu mai stia cum sa se scuze, cum sa-mi explice ca baiatul nu a mai facut niciodata asa ceva... A trecut incidentul, m-a surprins faptul ca fiica-mea ii explica sfatoasa baiatului respectiv " nu e voie sa musti, ca se supara mama ta", desi eu niciodata n-am vorbit cu ea despre asa ceva! In fine, mai trec cateva luni, vine fiica-mea de la gradi si plange ca ea nu mai merge, azi asa, maine iar, intru la idei si o intreb pe educatoare ce s-a intamplat, fiindca puiul meu nu-mi spunea decat ca " a batut-o Raul" (alt baietel...) Educatoarea mi-a zis ca intr-adevar Raul e un pic mai "rautz", ca imbranceste copiii, dar nu a batut-o. Absolut din intamplare, ma intalnesc cu copilul cu taica-su si-i zic, mai in gluma, mai in serios, "Mai, Raul, pai tu bati fetele in loc sa le pupi??". Cand am vazut ce urat s-a uitat taica-su la copil, mi-a venit sa-mi trag palme ce idioata sunt. Am dat-o pe gluma, am plecat rapid, si am avut mustrari de constiinta toata ziua ca i-am facut rau copilului fara sa vreau.
Pe Andrada mea am invatat-o asa: nu e voie sa dai tu prima in cineva, dar daca te loveste vreun copil, nu sta ca o mamaliga. Am gresit...nu stiu. Cert e ca acum o luna mi-a zis educatoarea ca fiica-mea cea cuminte a lovit-o cu capul in gura pe o colega fiindca a calcat-o pe picior!!!Si, in plus, le-a dat doi pumni si altor doi baietei care radeau!! Mi-a venit sa intru in pamant. I-am asteptat pe parintii copiilor si mi-am cerut scuze, fiindca stiam ce-a fost in sufletul meu cand am aflat ca fiica-mea a luat bataie si nu vroiam sa simta si ei la fel din cauza mea- indirect sau poate chiar direct. Dupa ce am intrebat-o pe fiica-mea ce-a apucat-o sa sara la bataie, mi-a zis sec: "Cristina m-a calcat pe picior si Dragos si Adi au ras!". Am incercat eu sa-i explic ca nu are voie sa faca asa ceva, i-am reamintit ca nu trebuie ea sa dea prima in cineva, dar se pare ca a avut memorie selectiva si a retinut doar partea ca nu trebuie sa stea ca o mamaliga. Pentru prostiile din ziua aia, am pedepsit-o cu stat in camera ei, singura, fara Cartoon Network si fara jucarii, iar ziua urmatoare am pus-o sa le ceara scuze copiilor. Nu stiu in ce masura a priceput, dar de atunci nu a mai agresat pe nimeni, e drept ca nici nu a mai fost agresata de nici un coleg.
Dar eu am ramas cu marele semn de intrebare: am facut bine sau nu spunandu-i sa riposteze cand e batuta de alti copii??...
Chiar sunt in ceata...
speed spune:
puppe,daca ai reciti ceea ce ai scris,impreuna cu reactia ta la violenta micutei tale,vei afla raspunsul direct de la sursa... ai incredere in instinctele tale (care te-au facut sa o pedepsesti cind a ripostat violent si sa te simti jenata fata de ceilalti parinti) si incearca sa treci peste ceea ce nu-ti sta in caracter,tie si copilului tau,chiar daca e la moda sa fii bataios ...
flaviutza spune:
quote:
Originally posted by speedquote:
Originally posted by flaviutza
Miss Parker...te intreb si eu ceva.si crede-ma e fara urma de rautate.
Sustii ca un copil (de 3-4 ani ,ca aia mai mari inteleg altfel problema)care,pentru cateva secunde simte ura si ranchiuna impotriva agresorului si in consecinta aplica si ei palma/sutul primit trebuie educat sa-si infraneze pornirile...ok pana aici?
Si atunci cum Dumnezeu adultii abuzati fizic in copilarie(cazul tau) au voie sa simta ura si ranchiuna toata viata impotriva propriilor parinti?ca si ei sunt doar oameni la urma urmei? mai pe scurt,NORMALITATEA REFUZULUI IERTARII PARINTELUI ABUZATOR.ca asta predica Alice Miller.
fa-ma si pe mine sa pricep cum pot sa coexiste aceste doua teorii in mintea ta.
Alexia 02.05.2004(filmulete)
mami si Ale
parca ziceai ca te-ai retras...
nu stiu cum poti sa amesteci cele 2 aspecte...nu am vazut nicaieri ca miss parker sa sugereze ca e ok sa-i tragi un picior in cap parintelui abuzator oricita ura si frustare ai fi acumulat...dimpotriva.si asta de fapt ai demonstrat si tu,dar fara sa vrei,bineinteles...trebuie sa ierti,oricit de abuzat esti...
Vezi tu Speed n-am reusit sa ma abtin.si chiar nu am spus-o cu rautate,ci vreau sa inteleg fenomenul.
ambele situatii presupun dorinta de razbunare, sentimente de furie,ura. corect?
Copilul de4 ani trebuie sa inghita in sec,sa ierte ,sa-si innabuse pornirile iar adultul are dreptul sa urasca bine mersi o viata intreaga? pai cum vine asta? Cam asta sustine Alice Miller si Miss Parker (cu care imi place duelul, ca vine cu argumente), nu?
Alexia 02.05.2004(filmulete)
mami si Ale
denizel spune:
Ma intreb si eu: cum am putea sa punem echivalenta intre un mucos mic de 3 ani care ii da un sut in fund unui alt mucos mic de trei ani si un parinte, adult, care isi abuzeaza sistematic si metodic propriul copil? Oare chiar sunt comparabile cele doua situatii?
Ca adult, in momentul in care alt adult te raneste (nu fizic) te cam doare-n cot atata timp cat adultul ala nu reprezinta nimic pentru tine.
Poate ca atunci cand esti copil, mai putin iti dai seama de abuzul la care esti supus.
Cand devii adult insa, presupun ca vezi cu alti ochi copilaria ta si cantaresti altfel ceea ce ar fi trebuit sa insemne rolul parintelui in viata ta si ce a insemnat de fapt.
Si probabil ca da, ai tot dreptul din lume sa porti ranchiuna, sa urasti si abia apoi sa te vindeci.
Cum poate sa existe echivalenta intre ce simte un copil abuzat de parinte, parinte care ar trebui sa insemne pentru el stabilitate, incredere si dragoste si ce simte acelasi copil cand un copil strain din parc ii smulge din mana lopatica?
-------------------------
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil ! ! !
-------------------------
Maamiii, îmi place pielea ta. E ca de câltitză" :-)) - din jurnalul unei mămici de băietzel.
simali spune:
Alice Miller si nu numai ea nu sustine ca trebuie sa-ti URASTI parintii ci ca trebuie sa incetezi sa le mai gasesti scuze de tipul "m-au abuzat pentru ca am meritat". Ca adult trebuie sa constientizezi ca ceea ce ti s-a facut tie in copilarie nu a fost bine. Numai asa poti rupe cercul violentei si ai sanse sa nu perpetuezi mai departe catre copii tai violenta.
Odata aspectul asta lamurit, depinde de fiecare adult ce relatii doreste sa aiba in continuare cu parintii sai. Dar daca parintii continua sa te abuzeze este perfect normal sa intrerupi relatiile cu ei. Asta nu este ura. Ci instinct de conservare.
Pe de alta parte noi dicutam aici despre educatie. Nu da nimeni cu pietre intr-un copil mic pentru ca si-a muscat colegul de gradinita. Nici daca s-a aparat din instict. Ideea nu a fost sa punem copiii in colt pentru ca fac ceea ce au fost inzestrati de natura sa faca. Ci sa discutam despre cum noi, parintii putem sa-i indrumam, astfel incat sa obtinem atat rezultate pe termen scurt (incetarea imediata a agresiunii) cat si rezultate pe termen lung (o societate mai putin violenta). Sa gasesti "numarul de aur" intre cele doua deziderate nu este simplu, dar ideile impartasite in acest topic dovedesc ca este posibil.
alice