copilaria mea la varsta maturitatii
Raspunsuri - Pagina 2
monalac spune:
//trecut au anii ca norii lungi pe sesuri//versul asta din eminescu mi a venit in minte dupa ce am citit tot ce s a scris aici....copilaria mea a fost una cu bune si cu rele si mi le aduc aminte pe toate....insa nu stiu daca mai pastrez ceva de atunci....poate impulsivitatea,care dateaza din copilarie,pt ca am fost de atatea ori nedreptatita....pana in clasa a 8 a pe mine si pe fratele meu ne a crescut bunica din partea tatalui,care n avea barbat si care il iubea atat de mult pe fratele meu,incat ma ura pe mine....intotdeauna lui i se cuvenea portia mai mare,daca el avea o guma si eu una si eu o mancam pe a mea,bunica ii mai dadea lui inca una,pe motiv ca el si a pastrat o pe a lui,daca el si o manca si eu o pastram,pt ca suferisem prima data ca mie nu mi mai daduse inca o guma,tot fratele meu primea inca una,pe motiv ca el nu mai are.....ma lasa sg in casa,cu lacrimile siroind,pt ca mi era frica sa raman sg in casa,iar pe el il lua la plimbare si l mai punea sa mi faca si cu mana,atunci cand eu,disperata,ii priveam de la geam....iar cand se intorceau fratele meu imi povestea ce buna a fost prajitura de la cofetarie si ce indieni frumosi i a cumparat bunica....eu aveam vreo 5 ani....
ladyJ spune:
p.s. Si mie imi place sa stau in pat cu picioarele pe pereti, nu stiu cum dar ma relaxez fantastic.
--------------------
Andra
Andra draga,
ladyJ
ladyJ spune:
quote:
Originally posted by monalac
//trecut au anii ca norii lungi pe sesuri//versul asta din eminescu mi a venit in minte dupa ce am citit tot ce s a scris aici....copilaria mea a fost una cu bune si cu rele si mi le aduc aminte pe toate....insa nu stiu daca mai pastrez ceva de atunci....poate impulsivitatea,care dateaza din copilarie,pt ca am fost de atatea ori nedreptatita....pana in clasa a 8 a pe mine si pe fratele meu ne a crescut bunica din partea tatalui,care n avea barbat si care il iubea atat de mult pe fratele meu,incat ma ura pe mine....intotdeauna lui i se cuvenea portia mai mare,daca el avea o guma si eu una si eu o mancam pe a mea,bunica ii mai dadea lui inca una,pe motiv ca el si a pastrat o pe a lui,daca el si o manca si eu o pastram,pt ca suferisem prima data ca mie nu mi mai daduse inca o guma,tot fratele meu primea inca una,pe motiv ca el nu mai are.....ma lasa sg in casa,cu lacrimile siroind,pt ca mi era frica sa raman sg in casa,iar pe el il lua la plimbare si l mai punea sa mi faca si cu mana,atunci cand eu,disperata,ii priveam de la geam....iar cand se intorceau fratele meu imi povestea ce buna a fost prajitura de la cofetarie si ce indieni frumosi i a cumparat bunica....eu aveam vreo 5 ani....
monalac,nu te intrista
cred ca toti care am avut fratiori-suriori mai mici,am fost putin...uitate.
monalac spune:
lady j,fratele meu era de o seama cu mine,pt ca suntem gemeni....iar ceea ce a facut bunica mea//eu am povestit doar o mica parte aici//,tine de domeniul patologicului.
ladyJ spune:
Rog moderatorii sa inchida subiectul ca de multisor nu a mai aparut cineva care sa fie interesat de acest subiect.
Merci,LadyJ
akella spune:
Of, imi pare rau ca am descoperit subiectul acesta abia la spartul targului! Ma grabesc totusi sa scriu cateva randuri inainte de a se stinge lumina...
Pot spune ca am avut o copilarie plina cu de toate, si bune si rele... Multe m-au influentat si ma surprind si azi gandind ca un copil...
As incepe cu relele, ca sa ramana gustul dulce la urma... Tata venea destul de des baut, iar mama sarea imediat cu gura pe el... Se iscau certuri si la 1 noaptea... Acum, la distanta peste ani, daca un barbat (chiar si al meu) miroase a bautura... Ma trece un fior rece pe sira spinarii, devin nervoasa, intoleranta... Mama venea cateodata obosita si nervoasa de la servici. Cum rareori avea motiv sa-si descarce nervii pe mine, a gasit o metoda ingenioasa: intra in camera mea, deschidea sifonierul si-l inspecta. Normal ca era harababura, asa ca, in doi timpi si trei miscari, golea continutul acestuia in mijlocul camerei, spunandu-mi ca nu ies la joaca pana nu e ordine in sifonier ca la armata; totul asezat pe categorii, culori etc. Singurul sifonier din casa in care e harababura e, bineinteles, al meu. Al sotului si al copilei sunt ordonate (de mine 
).
Jocurile cu prietenii din copilarie... corturile din paturi, hainele papusilor... unele amintiri parca prind viata cand le povestesc cuiva; parca si simt gustul inghetatei la vafa, al corcoduselor din pomul bunicilor, al ciupercilor culese de mine din padure si prajite pe plita
ramlore spune:
eu m-am lipit in copilarie de o familie din vecini si toata ziua eram pe capul lor.erau 3 surori. eu eram a patra...
in scoala generala m-am lipit de alta vecina, in liceu alta prietena , la facultate o a;lta.inca sunt prietena cu toate si ma bucur atunci cand ne povestim toate prostioarele pe care le faceam.
am o familie si observ ca inca continui sa ma lipesc de cineva...
ela03 spune:
Eu am avut o copilarie nefericita, cu abuzuri, insa am reusit sa ma descurc singura. Acum incerc prin terapie sa scap de anumite stari din trecut care imi revin cu diferite ocazii. Am scapat de teama de oameni (imi era teama de parintii mei), de nevoia de-a fi iubita de toata lumea din jur, mai trebuie sa scap de timiditate, de teama de a privi pe cineva in ochi.
Felicia, eu am inteles de la terapeutul meu ca e nevoie de 2 ani ca sa-mi rezolv problemele din copilarie. Acum dupa 1 an ma simt mai bine, insa mai e de lucru la mine. E posibil sa fie nevoie de mai multi ani de terapie?
Fac tot posibilul sa-i las baiatului meu cat mai multe amintiri placute. Sper sa reusesc.
ladyJ spune:
quote:
Originally posted by ela03
Eu am avut o copilarie nefericita, cu abuzuri, insa am reusit sa ma descurc singura. Acum incerc prin terapie sa scap de anumite stari din trecut care imi revin cu diferite ocazii. Am scapat de teama de oameni (imi era teama de parintii mei), de nevoia de-a fi iubita de toata lumea din jur, mai trebuie sa scap de timiditate, de teama de a privi pe cineva in ochi.
Felicia, eu am inteles de la terapeutul meu ca e nevoie de 2 ani ca sa-mi rezolv problemele din copilarie. Acum dupa 1 an ma simt mai bine, insa mai e de lucru la mine. E posibil sa fie nevoie de mai multi ani de terapie?
Fac tot posibilul sa-i las baiatului meu cat mai multe amintiri placute. Sper sa reusesc.
Ela ,imi pare rau ca tu esti nevoita sa te gandesti la copilarie ca la o perioada plina de probleme.
Tu stii greselile care le-au facut parintii tai cu tine si cu siguranta tu nu le vei face cu copii tai.Si peste multi ani,cand copilul tau va creste isi va aminti cu placere de perioada copilariei lui.
Incet te vei vindeca de starile care-ti fac rau si vei privi in urma cu ingaduinta.Eu asa cred,e o parere personala.
Iti doresc multa putere!
ladyJ
ela03 spune:
Da stiu, ladyJ, insa mi-e greu cu terapia... acum un an terapeutul mi-a spus ca va trebui "sa deschida Cutia Pandorei", adica scoate la iveala toate trairile negative oe care le-am avut in trecut, pentru a ma vindeca... si crede-ma ca nu mi-e usor... uneori nu-mi dau seama daca anumite stari sunt provocate intentionat la terapie sau vin ele singure.
Si mi se pare asa de mult, inca un an... cei apropiati mi-au spus ca rezultatele sunt foarte vizibile deja (unii mi-au spus ca m-am schimbat fara sa stie de terapie), dar uneori simt ca nu mai pot! Parca mi s-ar scoate o masea fara anestezie...
Cand aud alte persoane cum povestesc despre amintiri placute din copilarie imi par venite de pe alta planeta. As vrea sa am si eu asemenea amintiri.