Cum afecteaza infertilitatea viata de cuplu

MissParker spune:

Noi incercam din ianuarie 2007 (si eu in noiembrie implinesc 40 de ani), trec probabil prin aceleasi clipe de dezamagire ca si tine cand apar "rusii", dar am luat cu sotul meu in calcul si posibilitatea ca poate nu ne va fi dat sa avem copii. Ne va parea rau, cu siguranta, dar asta nu ne va strica relatia in nici un caz. Noi ramanem noi si iubirea noastra este neconditionata.

In orice caz, stai cuminte, ca mai avem timp destul

Felicia

Poze cu noi si vacantele noastre

*****************************
Adevar > Autonomie > Identitate

Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !!!

numeioana spune:

Ce povesti frumoase mi-e dat sa citesc aici! Va felicit pentru puterea cu care mergeti inainte! Inca nu am intrat in panica, v-am spus. Stiu ca sunt tanara si mai am timp de asteptat...dar cateodata simt ca nu mai suport. Pana acum n-am avut conflicte cu sotul, totul merge bine si sper sa vina bebe cat mai repede.

In niciun caz nu pot sa accept gandul ca nu ne e dat sa avem copii... Ar fi ingrozitor, asa ca mai bine sper si astept...

Ioana

bebe?! - decembrie 2006

---

Mergi cu incredere in directia visurilor tale. Traieste viata pe care ti-ai imaginat-o.

Monica-Elena spune:

Intr-adevar un cuplu cu probleme de fertilitate trece prin multe chiar f multe puncte critice. Am trecut si noi, dar am sperat undeva in fundul sufletului meu ca vom avea copilul nostru. Aproape ca ma incapatanam sa cred ca voi fi mama eram mai capoasa decat un catar. Si pana la urma a fost sa fie primul FIV si reusit din prima, iar acum minunea mea se numeste Mihnea Gabriel si este lumina ochilor nostri si viata noastra. Am avut noroc sa am langa mine un OM minunat - sotul meu- care m-a inteles si m-a sustinut in absolut toate nebuniile mele si mereu el a fost cel mai optimist si cel care de fiecare data m-a ajutat sa ma ridic. Am discutat intotdeauna absolut toate problemele si l-am carat dupa mine la toate analizele si tratamentele. Momentul cel mai frumos a fost la FIV cand am vazut ptr prima data embrionii si eu si el si am ramas electrizati parca. Iar apoi la nastere cand am vazut cel mai fericit tatic de pe pamant care plangea de fericire. Acum spun ca au meritat toti anii astia de suferinta cand ma uit la Mihnea. Dar cine nu trece prin asta nu intelege..........
Iti trebuie multa IUBIRE(in primul rand) si Intelegere ca sa treci peste toate.

bulinanico79 spune:

si noi trecem prin momente dificile in asteptarea bebelusului .....de cinci ani. Eu si sotul meu avem o relatie foarte buna as zice eu insa NU discutam despre asta...niciodata. Inainte de a stii exact unde este problema (desi banuiam...sotul a avut oreion in adolescenta, de unde si problemele cu nr. redus de "gigei") mai vorbem...imi ieseam din fire eu de frustrare cand mai aflam ca o prietena e gravida, si eu nimic nimic, etc. Banuiesc ca va suna cunoscut...Dar de cand stim ca el e problema...nu mai discutam. In ultimele luni nici nu prea am mai incercat sa facem bebelusi ...ca sa zic asa. Din punct de vedere fizic sotul meu are o problema...din punct de vedere psihic EU am o problema. Si nu e cinstit fata de el ...dar, nici nu mai vreau sa avem relatii sexuale ca sa nu am motiv sa sper...sunt bolnava nu?


nico

http://tt.lilypie.com/bJhJp3.png
asteptam bebe din februarie 2005

anya spune:

Curaj, Nico, exista solutii pt situatia voastra. Nu conteaza ca sunt putini, conteaza ca exista! Se poate face inseminare dupa ce "gigeii" trec printr-un proces de concentrare sau chiar FIV unde nu e nevoie decat de cativa "gigei". Iar obtinerea "gigeilor" daca nu se poate face in mod obisnuit, poate fi facuta si prin punctie. Tot ce ti-am povestit se face in spital de stat, deci cu costuri..moderate. E pacat sa nu treaca barza pe la voi doar pt ca nu ati incercat.... sa vorbiti.

olguttza spune:

Tizo, voiam sa-ti spun ca in orice relatie exista momente de cumpana legate de posibilitatea sau imposibilitatea de a avea copii. intr-adevar, la mine nu s-a pus problema infertilitatii (Doamne ajuta!), insa dupa ce am pierdut sarcina anul trecut (si, mai ales, complicatiile care au decurs din asta) au fost niste luni "turbate" la propriu. este groaznic atunci cand nu poti sau nu ai pe cine/pe ce sa dai vina, si-ti pui intrebarea fireasca "de ce mi se intampla mie toate astea?" au fost momente grele in relatia noastra, pt. ca sentimentul de vinovatie era coplesitor...de ambele parti.
intotdeauna insa este important sa vrei sa treci peste tot si toate pt. cel de langa tine; pana la urma, asta e cel mai important. pt. copii, exista solutii; pt. viata de cuplu insa, odata pierduta, inseamna sfarsitul (parerea mea!).

va tin pumnii si fac galerie pt. bebelush!


www.youtube.com/watch?v=wsTVfwWlfy4" target="_blank">34+ www.youtube.com/watch?v=9vNE-mRdkBk" target="_blank">

Daca ar fi sa am doua vieti, as trai o singura data.

De la nunta...

marci spune:

Eu cred ca apar probleme in cuplu datorate infertilitatii in momentul cand una din parti nu isi imagineaza viata fara proprii copii.
Si noi avem probleme de infertilitate (problemele sunt la mine), dar am discutat f deschis despre aceast lucru.
Niciodata nu am avut sentimentul vinovatiei, niciodata nu am luat-o ca pe un handicap. Consider ca Dumnezeu nu ne vrea raul si daca e sa nu am propriul copil inseamna ca el are altceva pt mine, vrea altceva de la mine (ramane sa mai inteleg si ce).
Cand ma intreaba cineva de ce nu fac copii ii raspund f firesc ca nu fac pt ca nu pot, nu ca asta ar fi alegerea mea.
Ma enerveaza in schimb f mult proastele care insita: si cum nu poti, dar de ce nu poti, ai fost la mai multi dr?
Nico, nu mi se pare corecta atitudinea ta fata de sot. Daca problema ar fi fost la tine ti-ai fi dorit un astfel de "tratament"? Nu te amagi ca sotul tau nu simte.
Eu am trecut peste drama pierderii unei sarcini ca l-am avut alaturi pe partenerul meu si am simtit ca pt el importante sunt sanatatea mea si relatia noastra. Cred ca daca o secunda as simti la el cel mai mic sentiment de frustrare sau neimplinire as pleca fara urma de regret.

MissParker spune:

Important este sa va fiti alaturi mereu si sa continuati sa va iubiti. Restul va veni de la sine, daca e sa fie. Noi asa facem.

si bafta multa!! Sa fie si la voi si la noi!

Felicia

Poze cu noi si vacantele noastre

*****************************
Adevar > Autonomie > Identitate

Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !!!

bulinanico79 spune:

Va multumesc. Desi este logic si normal tot ceea ce ziceti voi, si eu constientizez ca este adevarat si util tot ceea ce ne sfatuiti voi....in practica devine al naibi de complicat! Cred ca in mintea mea s-a produs un blocaj. Vreau copii dar nu mai vreau sa incerc sa ii facem. Suna ciudat dar...Sunt terorizata de cele doua saptamani (daca nu mai mult) de asteptare a cm-ului. Nu mai pot sa mai suport noi deziluzii. Nu mai vreau!

Of, am nervii prastie. Dar am mai trecut eu si peste altele mai nasoale...O trece si asta cumva

nico

http://tt.lilypie.com/bJhJp3.png
asteptam bebe din februarie 2005

catacris spune:

Salut tuturor, sunt noua inscrisa in forum dar veche (un an si doua luni) in bransa celor care asteapta. Admir cel mai mult faptul des intalnit aici "l-am luat cu mine la toate analizele, l-am purtat peste tot". Dar intrebarea mea e: daca eu nu mai am forta sa merg peste tot, sa fac programari, sa il iau cu mine peste tot, inseamna ca vom sta amandoi acasa si nu vom mai lupta? Probabil vom fi amandoi mult prea ocupati cu serviciile noastre ca sa vedem cum trece timpul. Cred ca am intrat intr-un "con de umbra", cel mai probabil abia acum incepe greul cand dorinta nu mai e de ajuns sa te poarte pe la fiecare cabinet.