iubire neconditionata
Raspunsuri - Pagina 3
Elise spune:
quote:
prima e rasfat...
a doua e masochism!
vorbim de IUBIREA adevarata!
"rasfat" sau "masochism" sint modul in care este perceputa atitudinea asupra ta. Ce are a face cu sentimentele fatza de el, daca vorbim de iubirea adevarata - fata de el, nu fata de modul in care se raporteaza el la tine?!
Poti sa iubesti pe cineva indiferent ce simte fata de tine/cum te trateaza/ce iti ofera la schimb?
Sau iubirea e doar un schimb avantajos, altfel dispare?
Eu cred ca e mai mult decit un schimb.
Si cred ca poti in mare masura sa iubesti pe cineva pur si simplu. Degeaba. Asta seamana a iubire adevarata, autentica, reala.
Si mai cred ca este un sentiment de care foarte putini oameni sint capabili, si aceia il ascund, ca sa nu fie considerati ciudati, obsedati, "patologici" cum zicea nume.
Curios cum iubirea e slavita pe toate gardurile si totusi neinteleasa si hulita din greu atunci cind intr-adevar exista...
Elise & BBLisa
nume spune:
Iu...Elize nu tu ziceai acum cateva ore:
`` Cred ca, pe undeva, toti avem o limita de la care intervine egoismul. Desi nu toti o identificam, cred ea exista.
Sentimentele sot-sotie sau iubit-iubita sint conditionate in mod cert, in cea mai mare majoritate iubim ceea ce ni se intimpla, nu acea persoana in sine - ne iubim pe noi insine mai mult. ``?!
...Asta e narcisism...
Si pe urma:
``Probabil sint persoane incapabile sa simta altceva decit nevoia de a se proteja pe sine, deci incapabile sa iubeasca, si care "inlocuiesc" asta cu modul in care se proiecteaza ceilalti asupra binelui personal. Ele probabil chiar considera ca "iubesc".... le sint indeplinite pretentiile, deci iubesc. Ele iubesc "pentru ca".
Imi scapa ceva?! Care postare o contrazice pe cealalta mai tare/capata valoare de afirmatie?...Adica nu mai stiu despre ce vorbim...
nume
violeta69 spune:
quote:
Originally posted by Elisequote:
prima e rasfat...
a doua e masochism!
vorbim de IUBIREA adevarata!
"rasfat" sau "masochism" sint modul in care este perceputa atitudinea asupra ta. Ce are a face cu sentimentele fatza de el, daca vorbim de iubirea adevarata - fata de el, nu fata de modul in care se raporteaza el la tine?!
Elise & BBLisa
atunci inseamna ca te joci cu vorbele....
nu spui ca nu te mai iubesc ca nu mi-ai luat masina,sau nu m-ai dus la Paris....
asta inseamna doar un joc de cuvinte si nu exprima ceea ce simti de fapt!
Vio,mamica de viitor "avionar"
*GRUPUL FETELOR FANTASTICE*
Tot ce se intampla, se intampla intotdeauna cu un motiv!
nume spune:
Violeta, sa iubesti un om care te inseala nu spune nimic despre calitatea iubirii. Paradoxal inselatul poate sa nu afecteze iubirea, de asta si drama. ``Batalia`` se da pe alt front. E relevant pt. modul in care te valorizezi tu si pentru calitatile lui reale(dar neimportante pt. lumea din jur).
nume
Elise spune:
quote:
Imi scapa ceva?! Care postare o contrazice pe cealalta mai tare/capata valoare de afirmatie?...Adica nu mai stiu despre ce vorbim...
asta iti scapa:
quote:
Putem sa iubim cit mai putin conditionat.... sa ne apropiem de o iubire perfecta, nu sa o atingem.
Sentimentele sot-sotie sau iubit-iubita sint conditionate in mod cert, in cea mai mare majoritate iubim ceea ce ni se intimpla, nu acea persoana in sine - ne iubim pe noi insine mai mult.
Adica nuantele.
Iubirea reala este neconditionata - dar nu se gaseste in forma pura in natura. In forma pura, ideala, este o utopie. Toti nutrim, de fapt, un amestec de sentimente si resentimente. O parte poate fi iubire - un procent mai mic sau mai mare.
Cu cit ceea ce oferim este mai puternic conditionat, cu atit este vorba de mai putina iubire - sau deloc - si mai mult egoism/narcisism/ conventii. Si acesta este cazul cel mai des intilnit, din pacate....
Mi se par jalnice toate afirmatiile entuziaste de genul "a, pai sa vedeti ce mult imi iubesc eu sotul: ce baiat bun este, ma rasfatza, ma iubeste, mi-a cumparata mashina de spalat vase, imi da bani sa imi pun parul pe moatze... cum sa nu-l iubesc?!"
Asta, de exemplu, nu mai e amestec, ci egoism cit mai pur. Aproape de perfectiune.
Respectiva o avea capacitatea sa iubeasca, chiar sa iubeasca? Nu cred....
Si mi-am mai amintit de o replica de la alt topic: "sentimentele se mentin cu multa munca". Sentimentele, poate. Dar ce sentimente?! De recunostintza, poate. Ca despre iubire nu era vorba precis.
Elise & BBLisa
violeta69 spune:
quote:
Originally posted by nume
Violeta, sa iubesti un om care te inseala nu spune nimic despre calitatea iubirii. Paradoxal inselatul poate sa nu afecteze iubirea, de asta si drama. ``Batalia`` se da pe alt front. E relevant pt. modul in care te valorizezi tu si pentru calitatile lui reale(dar neimportante pt. lumea din jur).
nume
ori imi e mie somn,ori ai tu dreptate!!
si adevarat spui....ce mai valorezi tu pt tine si ce calitati(reale) mai are el!!
Vio,mamica de viitor "avionar"
*GRUPUL FETELOR FANTASTICE*
Tot ce se intampla, se intampla intotdeauna cu un motiv!
meg67 spune:
quote:
Originally posted by daniela_bquote:
Initial creeata de meg67
ca initiatoare a topicului am sa raspund prima: nu prea cred ca putem iubi "neconditionat" si nu prea cred ca astfel de iubire exista
acest lucru cred ca e demonstrat si in viata de zi cu zi dar si de unii cu ceva greutate in ceea ce priveste gandirea; rousseau sustinea spre exemplu ca nimic nu e gratuit, totul are un pret - material sau nu
Uite, pentru ca rousseau nu mai este printre noi si tu esti initiatoarea topicului, ma bazez pe tine sa definesti iubirea si sa-i dai niste valori de la care sa plecam noi, judecatorii acestei iubiri.
Adica , vrei sa vorbim despre iubire ca ideal (concept) sau iubire ca sentiment (traire, simtire). Iubire ca iubire sau ca dragoste? Iubire ca dragoste sau ca dedicare a sufletului? Iubire ca dedicare a sufletului sau implicare emotionala ? Iubire ca implicare emotionala sau capacitate de jerfta a propriului eu, un fel de ce descrii tu ca "neconditionat" si care se poate confunda cu iubirea?
Te intreb aste lucruri fiindca eu, oricit am cautat n-am gasit alt raspuns decit :
Iubirea nu presupune, nu cere, nu exista ci ESTE pur si simplu, si atit.
Iubirea nu poate fi descrisa, cind incepem sa-i gasim trasaturi ea inceteaza sa fie, incepe sa existe sub diferite forme, gratioase si de bun simt.
Vorbim deci despre dragoste sau iubire sau...manifestari, neconditionate?
Iubirea ca forma de apropiere a doua suflete sau ca ceva nesfirsit, inefabil, ceva ce niciun filosof, scriitor, om de stiinta, poet, cercetator, n-a stiut sa descrie? Sau iubirea ca sentiment banal, ce e buzele a multora, mai tot timpul, ca justificare a unei atractii, relatii, comportament?
Qi
daniela, de aici de pe forum mi s-a tras, ca sa zic asa - adica de aici mi-a venit ideea topicului
citind raspunsul unei forumiste care mentiona iubirea/dragostea neconditionata, m-am intrebat daca nu cumva folosim cuvinte prea mari cateodata si daca CHIAR PUTEM iubi neconditionat si mi-am zis "ia sa le intreb eu si pe fete ca asa le stiu ele pe toateeee "
deci m-am gandit la iubiri dintr-astea "de zi cu zi", nu la filozofii adanci, "scoase cu petrol", la alambicaturi, iubire la octave inalte (pura) intr-un cadru in care acordurile harpei preclasice se aud laolalta cu vesele note mozartiene
dupa cum mai scria si altcineva pe aici, s-au vazut cazuri cand un barbat a fost iubit si dupa ce a inselat...oare sa fie asta un fel de...iubire "neconditionata"? sau mai sunt cazuri cand o femeie inca mai ramane langa un barbat care o umileste/bate...
sa aiba unele femei o mentalitate de genul "poti sa imi faci ce vrei eu tot te iubesc, na!"
oare in acest context se poate vorbi de iubire neconditionata?...ce stiu eu?..
nume spune:
Scuze, scuze, am mai spus la un moment dat, la alt topic - eu nu imi bat capul cu chestii pe care mintea mea nu le cuprinde; cum ar fi iubirea ideala. Din acest motiv simplu pentru mine situatiile ideale isi pierd calitatea de...ideal :)
Iubirea reala, dintre un barbat si o femeie, poate sa existe in toate situatiile in care sunt intrunite cele 3 conditii de care ziceam in postarea anterioara. In cazul in care unul inseala dar inca sunt intimi(vorbesc despre detalii ale vietii de zi cu zi), fac dreagoste si isi vad viitorul impreuna; iubirea nu e alterata...
off topic. In legatura cu interesul material... Pe la 30si de ani mi-am dat seama de o chestie foarte interesanta(o descioperire la vremea aceea). In timp ce toata viata mea am vrut sa demonstrez ca n-am nevoie de nimic de la nici un barbat(intr-un mod demonstrativ care de fapt era o expresie a nesigurantei), comportament menit sa demonstreze naiv ca dragostea mea e dezinteresata, am constatat ca interesul oricarui barbat are corespondent material. La ce mod?! E foarte simplu sa apreciezi cat de importanta esti pt. un barbat dupa cadourile/eforturile materiale pe care le face. Barbatii(nu spun asta depreciativ ci ca reper) asociaza legatura sau viitorul legaturii cu posibilitatea lor de a ``asigura painea pe masa`` sau etalarea posibilitatii. Si cum nu toti sunt agricultori painea s-a schimbat in parfum/vacanta/etc. Daca nu consideri situatii materiale extreme, cand gesturile de generozitate isi pierd semnificatia, un barbat care iti aduce de ziua ta o cutie de bomboane sau o floare e ori imatur ori neinteresat.
E o mare greseala, cu efect invers, sa afisezi o siguranta materiala de nezdruncinat,ca femeie, chiar daca e reala. (Daca nu e reala e artificiala/ridicola.)
... Nu vorbesc de fete care fac eforturi sa faca rost de bani de solar si care ar fi recunoscatoare/indragostite pt. ca li se da posibilitatea sa admire detaliile de fatade de la Sofia prin ochelari de soare Gucci... Aici e vorba de o tranzactie simpla care poate fi numita oricum in functie de imaginatia partenerilor.
On topic, ca prea am batut campii, eu cred ca nu exista iubire neconditionata. De fapt nu cred ca exista nimic fara un schimb oarecare, fara o reciprocitate... (poate dragostea materna da` chiar nu mai vreau sa vorbesc despre asta o vreme).
nume
blue eyes spune:
quote:
Originally posted by nume
[off topic. In legatura cu interesul material... Pe la 30si de ani mi-am dat seama de o chestie foarte interesanta(o descioperire la vremea aceea).
In completarea a ceea ce tu ai inceput mai sus, eu zic asa: pana la 20 de ani iubim cu ochii; pana la 30 cu ochii si inima; dupa 30 iubim si cu capul!
Mai scrii: Iubirea reala, dintre un barbat si o femeie, poate sa existe in toate situatiile in care sunt intrunite cele 3 conditii
Si eu tot 3 conditii pun ca o relatie sa functioneze: ma tin cu dintii si cu unghiile de prima mea semnatura.
Continui: E foarte simplu sa apreciezi cat de importanta esti pt. un barbat dupa cadourile/eforturile materiale pe care le face.
Asta e unul dintre criteriile dupa care eu imi dau seama daca un mascul imi apreciaza sau nu feminitatea. In plus trebuie sa fie unul care investeste in el: referitor atat la aspectul exterior cat si la cel interior. Daca eu ma fac in 14 sa ating/mentin un standard, e clar ca nu vreau unul care sa stea tolanit pe canapea cu telecomanda intr-o mana si cu **** in cealalta.
Da, sunt de parere ca iubirea femeie-barbat nu e neconditionata! Niciodata nu as face totul pentru un el, dar pentru un noi, da! Si asta e iarasi o conditie.
edit: nume, iti citesc fiecare cuvitel cu mare interes.
_
O relatie sanatoasa are ca baza: schimbul intelectual, apropierea emotionala si sexualitatea.
_
Cadoul prefect pentru copil? Lasa-i copilaria! Cadoul perfect pentru femeie? Descopera-i feminitatea! Cadoul perfect pentru barbat? Apreciaza-i masculinitatea!
Elise spune:
Ba chiar mi se pare o miscare desteapta sa nu incerce sa ma vrajeasca folosind tertipuri d'astea jenante: uite ce BMW frumos am, vii cu mine la Paris, ce inel sa-ti cumpar, cu cite diamante?
N-am fost impresionata de kestiile astea nici cind eram pustoaica. Ar fi chiar culmea sa ma simt acum la 30 de ani flatata in "feminitatea mea" ca isi cheltuie vreunul banii cu mine.
Elise & BBLisa