COPILUL sau SOTUL ?
Raspunsuri - Pagina 8
Adrianaa spune:
EL mi se pare foarte egoist de la inceputul relatiei. I-a impus sotiei sa nu aiba copii. Chiar daca ea a acceptat conditia in acea perioada nu vad de ce el n-ar renunta la ideea de a nu avea alti copii daca o iubeste pe sotie. De ce nu ar face concesii de dragul ei. Si in fond nu este foarte batran pentru un copil, macar de dragul sotiei stiind ca aceasta isi doreste atat de mult un copil. Si eu am 39 de ani, deci suntem apropiate ca si gandire, maturitate... , dar as clarifica foarte bine situatia asta. As spune ca idealul meu de viata este de a avea copii, daca n-ar accepta, as incheia relatia si as incepe o alta. Daca l-as iubi asa mult pe primul, as ramane insarcinata cu el, daca ar accepta situatia, bine, daca nu, eu mi-as continua viata impreuna cu viitorul copilas. Situatia materiala inteleg ca este buna, asa ca nu mi-ar fi teama sa merg pe drumul acesta eu si copilasul meu, iar viata ar capata cel mai adevarat sens pentru mine.
nume spune:
Elise, te rog clarifica-mi tu. La ce se refera?
La cum il judecam pe sotul ei? Prin prisma cui, ai sotiei, a noastra?... Ca daca asta facem... gata sunt! Eu cred ca nu se pune problema de cruzime in a interzice cuiva ceva. E o problema de autoritate. A hotarat ea ca vrea sa-i conteste autoritatea dar nu stie cum? Vrea s-o conteste dar numai partial? Ca daca e asa, spartul prezervativului e cel mai diplomatic sfat... Poate subiectul se refera la faptul ca nu ne metamorfozam cu partenerul de viata si e pacat :)...
Adica tu stii ca cel mai bine, in orice circumstanta, pt. oricine e sa aiba un copil? Da sau nu? Pe ce te bazezi?
Revin. Daca cel mai important pt. ea este sa aiba un copil isi e datoare sa-l aiba. Daca el nu poate sau nu vrea, sa-l aibe cu altul, dar onest. Nimeni(implicit si reciproc intre soti) nu are drept de decizie asupra vietii altui om. Adica poti sa paseszi pisica un timp dar in final decizia e individuala.
nume
ellej spune:
ileanna 
ai sintetizat foarte bine problema.
XIO, nu vreau sa par condescendenta, dar esti foarte tanara. La varsta ta sigur ca totul e alb si negru, dar mai vorbim peste vreo 5-10 ani. Si nu-mi spune ca tot asa vei gandi, pentru ca nu ai de unde sa stii. Eu am avut 20 de ani si crede-ma, viata are darul de a-ti schimba parerile ceva de speriat 
.
Si Dieu nous a faits a son image, nous le lui avons bien rendu.
If God created us in His image we have certainly returned the compliment.
goldi spune:
Buna ziua,
Sunt cauza acestui topic, prietena lui Goldi, si am intrat sa va multumesc, nu credeam ca vor fi atat de multe raspunsuri.
Il iubesc pe sotul meu, este un om bun si atent iar in afara subiectului copii, realmente nu prea am ce sa-i reprosez si de aceea ma doare nespus aceasta lupta intre noi.Ultima data mi-a spus ca este gata sa divortam, pozitiile noastre sunt ireconciliabile, iar copilul nu este un subiect de la care mai lasa unul, mai lasa si celalalt, este sau nu este in viata noastra un copil. Atat!
L-am iubit f mult de la bun inceput si pentru ca nu am locuit impreuna ci la multi km distanta si eu nu aveam o casa a mea, am acceptat cu strangere de inima sa fac doua intreruperi de sarcina, gandind atunci exact ca multe dintre voi: la momentul potrivit o sa am copilasul meu iar daca nu vrea, treaba lui, eu ma descurc si singura.
Au trecut anii, m-am maturizat, m-am trezit in aceasta ingrozitoare dilema in care ma zbat de mult timp si tot nu am luat o hotarare.
Nu pot sa-l mint, daca ar fi un tata iresponsabil sau un om care nu iubeste copii, nu as avea nici un scrupul.Dar nu este.
Am renuntat cu strangere de inima cateva luni la AC, insa bb nu a aparut, de parca soarta imi dadea un bobarnac si imi spunea ca un copil trebuie dorit de doi parinti nu de unul ...Probabil ca si varsta isi spune cuvantul, nu mai suntem ca la 20 de ani.Am inceput sa iau din nou, nu l-am mintit niciodata si mi s-a facut rusine.
Vandal l-a intuit f bine, multe din argumentele sotului meu le regasesc la el - deci nu am un monstru egoist langa mine, ci un barbat ca toti barbatii. Varsta, disponibilitatea, celalalt copil - pe care nu l-am crescut noi, poate ca asta ar fi facut ca lucrurile sa fie mai usoare,insa e crescut de mama lui - sunt motive pe care le recunosc, le inteleg in principiu si daca as mai avea alti copii, le-as accepta.
Goldi nu a pus bine intrebarea, dilema mea este intre un sot pe care il iubesc si care stiu ca ma iubeste (chiar daca poate parea un paradox) si un copil pe care mi-l doresc cu disperare.
Sunt implinita material, social si profesional, viata a fost buna cu mine in privinta asta.
Stiu ca nimeni nu poate hotara, decat eu si sotul meu, insa am dorit sa aflu - desi le intuiam! - parerile voastre, adica a unor oameni cu sau fara copii.
Nume as dori detasarea ta!
Eu sunt cea care a gresit in povestea asta, recunosc, mi-am asumat o viata pe care nu o pot duce pana la sfarsit.Si acum trebuie sa iau o decizie.
Va multumesc.
sanziana72 spune:
Ileanna, imi place foarte mult cum ai explicat lucrurile pentru ca se apropie si de viziunea mea.
Vroiam doar sa adaug ca am cunoscut cel putin 2 cupluri in aceasta situatie (el mai in varsta avand o fata dintr-o casatorie anterioara si fara sa mai vrea alti copii, ea mai tanara, fara copii si acceptand situatia pana la un punct). Cand i-am cunoscut eu trecusera de varsta la care se mai pot face copii (spre 50 de ani). Culmea e ca aceste femei erau inebunite dupa copii si cred ca ar fi fost niste mame minunate (asa cum au si fost din cand in cand pt copiii sotului). Si totusi, ajunse la varsta aceasta, le lipsea ceva. Se simtea o amaraciune cand vorbeau de copilul sotului.
Parerea mea este ca daca ea vrea un copil cu adevarat, iar el spune ca o iubeste, sa il faca impreuna dupa care sa se desparta daca altfel nu se poate. In definitiv el e dragostea vietii ei (cel putin pana acum) si ce ar fi mai frumos decat sa aiba copilul lui. El nu este obligat sa il recunoasca, iar daca va vrea mai tarziu sa se implice sau nu in viata copilului va hotara atunci.
Sanziana & Marina (03/10/2004)Cand s-a nascut Marina... Varsta Marinei
"We can do no great things - only small things with great love." ("Nu putem face lucruri mari – doar lucruri mici cu multa dragoste.")Mother Teresa (1910 - 1997)
lulu75 spune:
quote:
Originally posted by coltofeanu
Exista persoane care isi doresc numai un singur copil. Unul si bun. Poate asa considera si sotul prietenei tale .Aceste persoane nu concep sa/si imparta dragostea pentru doi sau mai multi copii ( sau averea ), ci numai pentru UNUL . Poate ii este teama ca il va iubi pe cel de-al doilea copil mai mult decat pe primul sau ca se vor certa pe mostenire
Eu am doi copii , primul , un baietel , acum adolescent. Sotul meu nu vroia sa auda de venirea pe lume a celui de-al doilea copil. Dar , s-a intamplat sa raman insarcinata si am refuzat sa fac un avort , i/am spus sotului ca acesta este doar copilul MEU. Sa faca ce vrea , dar eu il pastrez. ..... Acum am si o fetita mare si frumoasa care este BUCURIA tatalui ei, o pierde pur si simplu din priviri de draga .
Felicitari pt faptul ca ai facut si cel de-al doilea copil si ma bucur din suflet ca sotul tau il iubeste. Bravo!
Luminita si
Andrei Tudor - iubirea mea (16 august 2005)Album Andrei
www.dropshots.com/lulu75" target="_blank">Filmulete
Povestea nasterii ingerasului meu
Elise spune:
Nume,
ce pot sa-ti clarific eu este ca, oricit de plina consideri ca e viata ta inainte sa ai un copil, dupa ce il ai nu mai vezi viata dinainte decit ca pe jumatate goala.
Asta iti pot spune sigur.
Nu e mai bine sau mai rau - e alta perspectiva.
Sotul "prietenei" are un copil.
Stie ca un copil iti schimba viata - si o schimba in bine, din moment ce nimeni care are copil nu mai concepe ca era mai fericit inainte sa-l aiba.
Daca l-ar pune cineva sa aleaga (pe el!) intre a nu o mai avea pe fiica-sa si a avea doi copii, in mod cert ar alege sa aiba doi.
Deci, pentru el, pentru a fi el parinte, ar mai accepta un bb. Probabil oricine ar face asta.
Pentru ea, ca sa fie ea mama, n-ar mai accepta.
Nu se poate pune in situatia ei - si o nenorocire mai mare pentru ea este de preferat unei nenorociri mai mici pentru el.
Asta mi se pare egoism.
De fapt, nici macar egoism. Mi se pare ca nu o iubeste. Si ca e mult mai importnata durerea lui (chiar daca e mai mica) decit a ei.
Elise & BBLisa
ellej spune:
Prietena lui Goldi, pai e deja mai clar: intre tine + bb si fara tine , el alege varianta 2. Tu ce alegi?
Si Dieu nous a faits a son image, nous le lui avons bien rendu.
If God created us in His image we have certainly returned the compliment.
lulu75 spune:
quote:
Originally posted by goldi
Buna ziua,
Sunt cauza acestui topic, prietena lui Goldi, si am intrat sa va multumesc, nu credeam ca vor fi atat de multe raspunsuri.
Il iubesc pe sotul meu, este un om bun si atent iar in afara subiectului copii, realmente nu prea am ce sa-i reprosez si de aceea ma doare nespus aceasta lupta intre noi.Ultima data mi-a spus ca este gata sa divortam, pozitiile noastre sunt ireconciliabile, iar copilul nu este un subiect de la care mai lasa unul, mai lasa si celalalt, este sau nu este in viata noastra un copil. Atat!
L-am iubit f mult de la bun inceput si pentru ca nu am locuit impreuna ci la multi km distanta si eu nu aveam o casa a mea, am acceptat cu strangere de inima sa fac doua intreruperi de sarcina, gandind atunci exact ca multe dintre voi: la momentul potrivit o sa am copilasul meu iar daca nu vrea, treaba lui, eu ma descurc si singura.
Au trecut anii, m-am maturizat, m-am trezit in aceasta ingrozitoare dilema in care ma zbat de mult timp si tot nu am luat o hotarare.
Nu pot sa-l mint, daca ar fi un tata iresponsabil sau un om care nu iubeste copii, nu as avea nici un scrupul.Dar nu este.
Am renuntat cu strangere de inima cateva luni la AC, insa bb nu a aparut, de parca soarta imi dadea un bobarnac si imi spunea ca un copil trebuie dorit de doi parinti nu de unul ...Probabil ca si varsta isi spune cuvantul, nu mai suntem ca la 20 de ani.Am inceput sa iau din nou, nu l-am mintit niciodata si mi s-a facut rusine.
Vandal l-a intuit f bine, multe din argumentele sotului meu le regasesc la el - deci nu am un monstru egoist langa mine, ci un barbat ca toti barbatii. Varsta, disponibilitatea, celalalt copil - pe care nu l-am crescut noi, poate ca asta ar fi facut ca lucrurile sa fie mai usoare,insa e crescut de mama lui - sunt motive pe care le recunosc, le inteleg in principiu si daca as mai avea alti copii, le-as accepta.
Goldi nu a pus bine intrebarea, dilema mea este intre un sot pe care il iubesc si care stiu ca ma iubeste (chiar daca poate parea un paradox) si un copil pe care mi-l doresc cu disperare.
Sunt implinita material, social si profesional, viata a fost buna cu mine in privinta asta.
Stiu ca nimeni nu poate hotara, decat eu si sotul meu, insa am dorit sa aflu - desi le intuiam! - parerile voastre, adica a unor oameni cu sau fara copii.
Nume as dori detasarea ta!
Eu sunt cea care a gresit in povestea asta, recunosc, mi-am asumat o viata pe care nu o pot duce pana la sfarsit.Si acum trebuie sa iau o decizie.
Va multumesc.
Draga mea, nu intotdeauna un copil e dorit de ambii parinti si nu intotdeauna, dupa nasterea copilului, se nasc in ambii parinti sentimente normale pt minunea care a venit pe lume si totusi se nasc copii. Sunt cazuri in care unul din parinti isi paraseste copilul, pt simplul motiv ca intre timp isi dau seama ca persoana cu care s-au casatorit, nu este ceea ce si-au dorit, iar copilul este acel CEVA care ii mai tin legati de persoana pe care poate o urasc. Si atunci refuza sa mai stie ceva de pruncul caruia i-au dat viata.
Crede-ma ca nu cred ca un om care nu isi doreste sa faca un copil cu tine, te iubeste, acest lucru insemnand nefericirea ta. Nu ma poate nimeni convinge ca un om care sustine ca te iubeste, nu va fi fericit la aparitia unui copil. Stiu ca e greu sa cresti un copil, dar toate greutatile palesc in fata zambetului unui ingeras.
Eu nu sunt pro divort pt ca atunci cand te casatoresti, o faci pana la moarte, dar nici nu sunt pt ca unul sa sufere pt ca celalalt nu e capabil sa isi asume responsabilitatea unei familii, pt ca apar discutii, frustrari, reprosuri si... niciodata nu se stie cand celalat isi va dori un lucru important cu aceeasi intensitate cu care iti doresti tu acum copilul.
Luminita si
Andrei Tudor - iubirea mea (16 august 2005)Album Andrei
www.dropshots.com/lulu75" target="_blank">Filmulete
Povestea nasterii ingerasului meu
nume spune:
Prietena lui Goldi,
trebuie sa recunosti ca sotul tau e consecvent cu el insusi; n-a stat nici langa primul copil, nu vrea sa fie parinte, dar vrea sa fie tata(ai deja tiparul comportamental). Nu e nici o contradictie.
Eu nu sunt detasata, sunt stapana pe deciziile care ma privesc. Daca am dubii simplific, cum a facut ellej, si-mi asum indiferent cat de greu imi vine. Asta nu ma tine la adapost de regrete(cred...ca inca nu am) dar ma face sa fiu impacata cu mine insami. Descrierea initiala a situatiei mele este doar un scenariu posibil, nu un sfat.
Hotararea de a avea un copil ar trebui sa implice doi oameni, ca si cresterea lui. Dar daca devine o problema individuala, ea trebuie rezolvata individual.
nume