Siguranta si nesiguranta in cuplu
Raspunsuri - Pagina 2
nume spune:
Luna, ca parte din fetele care au scris, cred ca e pacat sa nu traiesti iubirea total, sincer, fara strategii. Cred de asemenea ca barbatii care sunt capabili sa dea mult asteapta pe masura. Iubirea nesigura e chinuita.
Siguranta nu are de-a face cu plictiseala. Cel mai mare afrodisiac pt. un barbat destept e independenta partenerei. Femeile care au motive sa fie sigure pe ele sunt dezirabile.
Vorbele bunicii tale ascundeau alt talc, care nu se refera la ce gandeste, sau ce strategii pune la cale femeia, ci la faptul ca trebuie sa isi pastreze toate perspectivele deschise(nu cele afective), sa nu poata fi anticipata, sa nu devina familiara ca mobila din living. Asta tine de resursele ei personale de a deveni.
...Hmmm ...inca ceva ...Barbatilor le place sa fie pusi pe piedestal daca admiratoarea sau sculptorita isi pastreaza criteriile de evaluare vii. Un barbat o sa se simta perfect/acceptat in totalitate daca e admirat si iubit de o femeie pe care o respecta si iubeste, ale carei criterii de evaluare i se par juste. Exista barbati care calca stramb numai pt. ca sunt in cautarea aprecierii.
parerea mea
nume
Luna1 spune:
Multumesc fetelor.
Nume in special ceea ce ai scris tu seamana cu ceea ce am vrut eu sa spun (te exprimi mai bine).
Totusi cum reuseste o femeie sa-si mentina si sa-si arate independeta, siguranta de sine care sunt afrodisiacele unei casnicii? Si cum faci diferenta intre siguranta de sine (ca si femeie) si independenta si acel comportament usor pueril cand dorind sa-i arati lui independenta ajungi in extrema in care nu impartasesti o viata comuna cu cel iubit? In plus vad frecvent cupluri care isi petrec majoritatea timpului doar impreuna (doar sunt o familie) si atunci care independenta? Care siguranta de sine?
Normal ca barbatii sunt diferiti insa o femeie pe care sotul o stie doar acasa asteptandu-l pe el 24 din 24, care nu interactioneaza cu nimeni ci doar creste la copii si gateste pt el (si haideti sa recunoastem ca sunt multe) mai este ea atractiva pt el? Mai prezinta interes?
La polul opus ma intreb o femeie de cariera care abia mai are timp sa isi sarute sotul dimineatza si seara de noapte buna nu este intimidanta? Toata siguranta si sentimentul de "sunt independenta deci sunt ocupata" nu il sperie pe el, marele el care e obisnuit sa aiba zeite la picioare, nu il intimideaza?
Poate aberez insa citesc cazurile de inselaciune (nu dau exemple caci nu ar fi corect) si am senzatia ca rareori ne intrebam daca nu cumva avem si noi o vina in ce s-a intamplat. Poate chiar niciodata, magarul a comis-o si noi suntem victime. Nu, nu consider ca inselatul poate avea o scuza insa intrebarea e, putem totusi preveni asta?
Luna 28 sapt+
www.alina-jaime.co.uk/main.php?g2_itemId=2623" target="_blank">Adelise Raluca
www.alina-jaime.co.uk/main.php?g2_itemId=1036" target="_blank">Cosmin
nume spune:
Hmmm …siguranta de sine reflecta evidenta ca poti trai fara el dar nu vrei; ca relatia cu sotul tau nu inseamna dependenta, il iubesti pt. ca alegi sa faci asa, pt. ca el merita, pt. ca e exact ce ti-ai dorit.
Mai exact: poti sa atragi atentia altor barbati dar nu te intereseaza pt. ca l-ai ales pe el( A fi capabila sa inspiri admiratie si sentimente puternice. Asta nu trebuie sa se reflecte in ochii altor barbati, e suficient ca el sa considere asta.), poti sa iti rezolvi problemele financiare singura(in situatia in care ai hotara asta. Dar, nu trebuie sa faci parada. Atat timp cat sunteti impreuna el trebuie sa simta ca pune painea pe masa.), poti sa te realizezi profesional(adica ai o pregatire) dar (poate) renunti din dragoste pt. el si pt. ca familia e mai importanta pt. tine. Nu este pueril daca este real. Mimetismul …dap, in extrema cealalta, e ostentativ si e pueril …mai bine lipsa :)
Siguranta de sine e in tine. Se vede, nu deriva din fapte ci din tine. Inseamna de fapt sa nu te identifici cu el, sa nu-l substitui tie fara a-l indeparta, sa ramai tu sau ...sa te formezi a fi tu.
Chiar daca iti petreci 24 de ore din 24 cu el, pastreaza-ti mintea vie, cultiva-ti hobbyurile.
Eu nu cred ca o femeie care nu interactioneaza cu nimeni, gateste, spala si deretica poate sa ramana mult timp atractiva pt. nimeni. Adica eu personal privesc cu compasiune si oarecare duiosie o asemenea femeie; mi se pare ca nu poate fi decat resemnata si anacronica… nu mi-o inchipui in situatii ``totale``.
Ba da, carieristele sunt enervante. Ele castiga, in miscarea feminista, locul de barbat pe care nu l-au solicitat. Cele care se vor si feminine sunt usor ridicole...ca un act ratat :) Sunt intimidante si nesuferite pt. ca le asociem cu materialismul si le suspectam calcul si lipsa de masura. Da` sunt perechi(neveste, nu iubite) perfecte pt. parveniti; pt. barbatii care considera aceleasi lucruri importante in viata. Ratiunea lipsita de umanitate si moralitate ``ia cu frig``. Exista fara discutie o dimensiune tragic-comica a carieristelor :)
Cu inselatul …Parerea mea e ca se intampla cand e oarecum consimtit sau cand partenerii nu se cunosc de fapt(indiferent de cat timp sunt impreuna). Mai e criza de 50 de ani la barbati …care nu poate fi prevenita …e ultima rabufnire de vitalitate …cand nici nu mai conteaza cine e partenera si ce gandeste, tanara sa fie; asa cum ar vrea ei sa se vada…
…parerea mea
nume
Elise spune:
quote:
Normal ca barbatii sunt diferiti insa o femeie pe care sotul o stie doar acasa asteptandu-l pe el 24 din 24, care nu interactioneaza cu nimeni ci doar creste la copii si gateste pt el (si haideti sa recunoastem ca sunt multe) mai este ea atractiva pt el? Mai prezinta interes?
La polul opus ma intreb o femeie de cariera care abia mai are timp sa isi sarute sotul dimineatza si seara de noapte buna nu este intimidanta? Toata siguranta si sentimentul de "sunt independenta deci sunt ocupata" nu il sperie pe el, marele el care e obisnuit sa aiba zeite la picioare, nu il intimideaza?
"A-l astepta acasa 24 din 24" sau "independenta si ocupata" sint doar situatii. Situatii in care se afla pentru o perioada mai lunga sau mai scurta femeia pe care respectivul a ales-o. Si se presupune ca situatile astea au fost discutate si alese de comun acord.
In aceeasi logica, trebe sa ne intrebam curind daca ne iubeste mai putin pentru ca am acceptat sa plecam intr-o delegatie, daca nu e intimidat de faptu' ca azi am programare la coafor in loc sa iau cina cu el, daca ma vede spalind wcul si nu e prea degradant pt. modul in care trebe sa ma perceapa barbatu'.
Dincolo de fluctuatiile lui, pretentia mea ar fi sa stau linga un om suficient de stabil psihic sa realizeze ca la sfarsitul zilei, in pijama, sintem aceleasi persoane ca atunci cind ne-am cunoscut - indiferent de modul in care tragem amindoi la aceeasi barca, de acas', de la birou, de pe culmile gloriei sau calare pe aragaz.
Cit timp lucrez - indiferent ce - in beneficiul comun, consider ca e o dovada de dragoste suficienta si alte alte dubii existentiale din partea lui sint doar dovada de labilitate psihica.
Elise & BBLisa
pisigri spune:
chestia cu " de la briu in jos" n-o stiam nici eu...cred (cu tarie) ca este imposibil ca intr-un cuplu intre cei doi parteneri sa existe egalitate absoluta. invariabil, unul va avea program la servici mai lung decit celalalt, sau un servici mai stresant, sau un salar mai mare..dupa cum si acasa, chiar daca participa amindoi la treburile casnice, unul va avea sarcina ingrata de a spala wc-ul. dar eu nu cred ca e normal sa se ajunga sa se cintareasca astfel cit la suta din ce se intimpla intr-o casa i se datoreaza sotului, cit la suta sotia. in orice familie normala se stabileste un echilibru intre sarcini, chiar daca nu s-a facut un consiliu de familie in care fiecarei sarcini sa-i fie atribuit un punctaj iar sarcinile sa fie repartizate in asa fel incit punctajele acumulate de fiecare sa fie egale...
eu cred ca femeile trebuie sa pastreze misterul in anumite privinte. dar in nici un caz legat de ce simt, traiesc, vor. eu prefer sa pastrez acest mister epilindu-ma in baie cu usa inchisa, punindu-mi bigudiuri (nu-mi pun ca am parul scurt, dar dau exemple..) cind el nu e acasa, facindu-mi unghiile in alta camera, machiindu-ma singura in baie. cred ca este important ca anumite activitati "femeiesti" de "cosmetizare" sa se petreaca mai ascuns de vazul lumii. este o placere pentru sot ca sotia sa aiba picioarele netede ca in reclame, dar chestiile astea ar trebui sa "se intimple pur si simplu", fara sa vada el cum incalzim ceara pe aragaz sau blestemam epilatorul strimbindu-ne de durere..
mihuta spune:
Eu nu cred in dragoste neconditionata. Poate doar la catei. N-as putea iubi sau cel putin nu pentru mult timp pe cineva care imi face rau.
Independenta este o trasatura cu care te nasti sau pe care o cultivi. Siguranta de sine e absolut cultivata. N-are legatura cu cat lucrezi, cati barbati fluiera dupa tine, sau daca te epilezi sau nu pe ascuns. Are legatura cu faptul ca atitudinea ta este "pot trai fara tine, dar aleg sa nu o fac". Mie asa mi se pare cel mai frumos lucru, nu " nu pot trai fara tine, fara tine sunt nimic" si alte baliverne care nici macar nu sunt adevarate. Si pe care le peroreaza si barbati si femei.
Misterul unui om vine dintr-o minte vie, deschisa catre noi, informata, care cauta in permanent sa se perfectioneze. Nu in bigudiuri in baie si epilat cand e plecat. Parerea mea. Nu intimitatea ucide misterul ci plictseala. Cand o persoana nu mai evolueaza, mai devreme sau mai tarziu te plictiseste.
Iar oamenii inseala din motive proprii, cu din cauza partenerului. In momentul in care inseli, inseamna ca refuzi sa te ocupi de problemele din cuplu pentru ca ai gasit o scurtatura mai interesanta.
Si da, eu inselata as insela. Nu din razbunare, ca nu as avea nici un interes sa se afle. Pur si simplu as considera fidelitatea o clauza stearsa din contract. Hmm, nu cred prea tare in iertare.
14s + Sophia 80%
nume spune:
Mihuta...corect :) Cu singurul amendament ca independenta deriva din siguranta.
Nu cred ca misterul cuiva poate sa decurga din toaleta personala. Adica serios, am vrea sa dezlegam mistere de genul asta, care tin de voaierism?! Hehe ...Adica, de fapt daca tin de voaierism poate ca am vrea :)
Spalatul wc-ului(sau alta ``situatie``), n-are relevanta atat timp cat nu-ti solicita toata capacitatea intelectuala :) Dar daca cineva se dedica trup si suflet ``situatiei`` devine neinteresant/plictisitor.
Mihuta, eu nu cred ca se mai pune situatia inselatului in situatia in care acordul a fost incalcat. Sa vrei sa fii cu altcineva este un act onest daca asta iti spune sufletul tau. Daca insa consideri ca il inseli inseamna ca te raportezi tot la el ...cu oarecare disperare.
...parerea mea
nume
Elise spune:
toata discutia asta, de fapt, denota nesigurantza.
Este ceva de genul "cume mai bine sa ne prezentam in fata barbatului ca sa nu se plictiseasca/sa nu se simte neglijat = sa nu ne paraseasca".
Si dak acas' la mine trebe sa ma feresc sa ma epilez, sa ma machiez, si sa "ma dau in vileag" atunci unde pot si eu sa ma refugiez ca a fiu eu insami?
Sa ma bag in frigider.... sa ma inchid in wc... unde am dreptul sa fiu eu, fara masti, daca acasa, cu barbatul propriu, nu?!
Faptul ca pleaca nu m-a preocupat niciodata. Si nici sa-l retin. Daca nu-i e bine, sa plece: gasim alta varianta optima pentru amindoi. Sau poate varianta optima e sa stam singuri. Ca sa nu ne mai pitim de nimeni. Vreau sa ne potrivim, nu sa ne prefacem ca ne-am potrivi. Si sa ne acceptam cu totul, nu sa acceptam niste calitati si sa ne ascundem defectele - asta inseamna sa fim compatibili. E diferentza dintre sotz si amant, care gaseste doar diva pusa la tzol festiv, lumanari pe masa si alte decoruri telenovelistice. Cu barbatul se presupune ca ia atins un grad mai mare de intimitate si afectiune, si poa' sa te vada si in pat bolnava, si poa' sa iti puna si plosca daca e nevoie, si tu lui la fel.
Elise & BBLisa
Luna1 spune:
Elise poate ai dreptate, poate subiectul deschis de mine denota nesiguranta la un anumit nivel. Insa nu se poate ca tu niciodata sa nu fi simtit ceva cititnd atatea subiecte despre inselat. Chiar nu te-ai intrebat "stai putin, eu oare pot preveni astfel de situatii? ar trebui sa-mi analizez mai bine casnicia?"
Motive de nesiguranta nu am, decat poate acela ca sunt gravida si ca orice gravida sunt mai sensibila iar cosmarul cel mai mare e ca poate arat ca o balena esuata si sotul e dezgustat. Pe de alta parte sotul meu in realitate imi zice zilnic ca sunt sexi, se poarta cu mine superb si clar nu e atat de superficial ca nu mai avem 16 ani. Nu vreau sa scriu un mesaj kilometric despre cat de extraordinar e el si relatia noastra necenzurata momentan. Nu asta e scopul.
Ci doar realizez ca viata iti poate aduce orice, ca maine cineva imi poate spune ca omul extraordinar care ma alinta zilnic, pe care il iubesc si cand ma calca pe coada, cu care rad si plang si glumesc, care mi-e cel mai bun prieten, joaca dublu. Normal ca pot trai fara el, am mai trecut o data prin asta, mi-am crescut singura fiul o buna periaoda de timp, insa desi sunt fericita, undeva in adancuri exista o voce care spune "Enjoy while it lasts".
Intimitatea nostra e mare, nu pot fi de acord cu machiatul in baie fara sa ma vada, epilatul la fel, normal ca nu il chem sa ma asiste insa acum fiind o mica balena am nevoie de ajutor si daca nu el atunci cine?
Cat despre inselatul daca el ma inseala, nu stiu daca as face-o in primul rand ca as considera ca ma murdaresc si eu si cobor la nivelul lui, apoi ca nu ma cred in stare sa iert asa ceva si deci nu vad rostul. El si-ar vedea de drum iar eu de al meu fara sa fie neaparat nevoie sa ma culc cu altul.
Luna 28 sapt+
www.alina-jaime.co.uk/main.php?g2_itemId=2623" target="_blank">Adelise Raluca
www.alina-jaime.co.uk/main.php?g2_itemId=1036" target="_blank">Cosmin
Elise spune:
Ba da, mi-am pus intrebari.
Dar eu am o opinie ceva mai ciudata despre "inselat" - inselat inseamna o relatie comparabila - deci o relatie. Daca vrea sa se duca sa culeaga vreuna de pe centura (vorba vine) pentru juma de ora, problema lui. Nu tin sa stiu, si nici nu cred ca asta mi-ar revolutiona viata chiar daca as afla.
In schimb, daca ar fi picat in cap dupa vreo miss, fie ca miss e abordabila pentru el, fie ca nu, tot inselata m-as considera.
Si la intrebarile astea consider ca rapsunsul - rapsunsul MEU, nu neaparat valabil pt. altii - este ca n-a fost sa fie. Nici din vina mea, nici din vina lui, pur si simplu n-am fost facuti unul pentru altul.
Poate sa nu ma mai iubeasca la un moment dat, prefer sa imi spuna asta si sa stabilim alt gen de relatie sau sa ne despartim amiabil. Nu vad de ce ar mima dragoste mare - la urma urmei sentimentele sint mai importante decit partea contractuala a casniciei.
La fel de bine mi se paote intimpla mie sa ma plictisesc (de obicei eu sint aia inconstanta intre noi doi) - si. l rindul meu, i-as explica situatia si am decide impreuna ce e de facut.
Deci... inselatul sau plictisul n-as considera ca ar fi din vina cuiva. Nici ca se pot preveni. Pur si simplu se intimpla - sint foarte multe relatii care mor de la sine, fara sa le fi kilarit neaparat nici unul dintre cei doi.
"Sigurantza" este utopica: nu pot sa fiu sigura nici ca eu voi vrea maine sa mai stau cu el, si cu mine insami convietuiesc de mult, am impresia ca ma cunosc. Totusi, nici de mine nu bag mina in foc. Cum as putea sa fiu sigura de alta persoana?!
Oricit de devotat pare el la ora actuala, sint constienta ca oricind poate interveni ceva care sa schimbe macazul - ei, si? Din moment ce am acceptat ca se poate intimpla, ca o sa doara dar o sa pot sa traiesc bine merci in continuare - poate chiar mai bine, nu se stie - nu vad de ce m-ar preocupa ipoteza asta in mod deosebit.
Sint si nenorociri mai mari. Tot imprevizibile.
Elise & BBLisa