sa-i mai acord o sansa?
Raspunsuri - Pagina 2
AngeliquedeS spune:
Exact, Magduta spune foarte bine tot ce zice. Din pacate si tu ai cedat presiunii si ai intensificat problema. Trebuie sa va calmati si mai ales sa renuntati la orgoliu, ca sa mergeti mai departe. Ar fi pacat. Si mare pacat ca au aflat ai tai, la noi nu a aflat nimeni din familie, tocmai ca sa nu existe presiuni in plus. Nu ne plictisesti, suntem alaturi de tine!
Pupici,
Angelique 
9+
noi 2, poze, povestea nuntii, luni de miere...
, bebe 
Mare, Munte, Flori
Oana_B spune:
quote:
Originally posted by iazminn
Angelique ai dreptate. Chiar asta imi zicea ca nu vrea ca peste 10 ani sa fim tot singuri sa nu avem un copil al nostru. Ca vrea sa ma lase libera sa -mi refac viata, dar cand o sa ma marit sa-l duc pe viitorul sot sa-si faca spermograma sa nu mai patesc acelasi lucru, si ca daca o sa fac un baietel sa-i pun numele lui.
Eu cred ca el a luat asupra lui toata responsabilitatea si vina faptului ca nu reusiti sa aveti un bebic al vostru. Am citit ca nu este ceva neobisnuit in cuplurile care se lupta cu infertilitatea ca unul sau altul dintre soti sa ia asupra sa aceasta vina (in cazul nostru eu am fost cea care a simtit asta), dar spune-i ca nu este vina lui ca se intampla asa si ca tu cand l-ai cunoscut l-ai iubit pentru el nu pentru gigeii lui
.Eu as zice sa lasati un pic deoparte tot si fiv si adoptie si sa va ocupati doar de voi doi, sa va regasiti unul pe altul, sa va aduceti aminte de ce v-ati indragostit unul de celalalt.
Nu este momentul sa discutati despre adoptie care pentru multi este un proces de acceptare, multi barbati simt diferit fata de cum simte o femeie si au nevoie de timp sa se obisnuiasca cu ideea.
De parinti nu stiu ce sa zic, dar mi se pare mai important ce simtiti voi doi decat ce zic cei dinafara.
Multa putere la amandoi sa reusiti sa depasiti acest obstacol.Oana_B
www.fertilityfriend.com/home/ysatis" target="_blank">vesnica aspiranta
I love
pink!
Anca Wish spune:
Iazminn draga, doar cele mai apropiate fete de sufletelul meu, stiu ca am fost la un pas de divort. Adica, incepusem procedura, dar la primul termen am renuntat. Am fost prieteni 9 ani si suntem casatoriti de 5, dar faptul ca nu puteam avea un copil pe care ni-l doream foarte mult, a dus la o mare grota intre noi. Visam si vorbeam doar de tratamente, doctori, copii. Faceam dragoste doar la ovulatie, doar cand zicea dr., doar cu picioarele pe pereti dupa. Si asta timp de 5 ani.
S-a inchis in el si am ajuns sa nu mai comunicam. Ne-am despartit. Plangand, dar am facut-o. A durat 4 luni care au cuprins si sarbatorile de iarna, deci, pustietate mare. Ne vedeam, ne pupam, vorbeam, ne plimbam si...atat. Pana cand ne-am evoluat sentimentele si dorintele.
Cel mai clar lucru era ca aveam sentimente puternice inca unul pentru celalalt si ca ne vom uni fortele sa devenim parinti. Indiferent prin ce metode: natural, FIV, adoptie.
Lucrurile s-au detensionat si acum suntem o echipa.
Stiu, m-am lungit, dar am tinut sa-ti spun prin ce am trecut si eu. Iti trebuie mare putere sa nu iei neimplinirea asta in nume propriu, sa, sa gasesti diplomatia necesara pentru a aborda acest subiect cu partenerul (e stiut ca barbatii sunt mai sensibili cand e vorba de fertilitatea lor).
Iti doresc intelepciune si iubirea sa va duca pe drumul cel bun. Poate ar fi mai bine ca, macar pentru o perioada, sa puneti aceasta dorinta, undeva, intr-un coltisor al sufletelului vostru si sa traiti cu intensitate maxima fiecare clipa impreuna. 
L5845 spune:
iazminn, ca sa poti sa regasesti ceea ce exista clar intre voi si sa va regasiti unul pe celalalt, de ce nu incercati sa va luati o saptamana liber si sa mergeti undeva, unde sa fiti doar voi doi, sa o luati incet de la inceput...? Probabil ca v-ar ajuta mai mult decat pare la prima vedere...eu asa zic.
Va doresc si voua ce-mi doresc mie: sanatate si mult doritul BEBE!
Hai bebe, vino la mami !
Lau-Meli 
si 
Trebuie sa renasti din cenusa, ca si pasarea Phoenix si niciodata sa nu spui "Niciodata"!
andriushca spune:
Draga Iazmin,
sfatul meu este sa-i mai acorzi o sansa si sa incercati sa vorbiti, eventual sa va luati un concediu in care sa uitati de griji si neimpliniri. poate ar fi mai bine sa vorbiti mai putin despre copil si mai mult despre voi si sentimentele voastre. uneori goana asta nebuna cu investigatii, analize si despicatul firului in patru cautand vinovatul pt care bebe nu vine, nu face decat sa adanceasca criza intr-un cuplu si asa frustrat de acest lucru. si uitam sa traim si sa ne traim frumos vietile. si noi trecem prin asta (nebunia incercarii de a avea un copil) si mereu imi repet ceea ce ti-am spus si tie.
totusi, ai grija sa nu-si faca un obicei din a ameninta regulat cu plecatul...
bafta multa! pupici!
andreea
http://tt.lilypie.com/JUibm7.png
mihuta spune:
Asigura-l de iubirea ta, pentru ca el asta pune la indoiala. De asta pleaca pentru a verifica (intr-un fel imatur, fireste) sentimentele tale.
Noi suntem insarcinati cu FIV+ICSI, deci se poate. Dar am pus de la inceput problema ca luam procedurile pe rand, am stabilit care sunt limitele fiecaruia (de exemplu el nu ar fi acceptat FIV cu donator ci mai degraba adoptie) si cam la cate proceduri sa ne oprim in caz de esec. Infertilitatea nu trebuie tratata ca o vina. Niciodata. 14s + 
Sophia 80%
toanca spune:
Iazminn si eu cred ca se simte frustrat de faptul ca nu poate avea copii si ia toata responsabilitatea asupra lui.
Incearca sa-i explici faptul ca si tu ai fi putut fi in situatia lui...incearca sa-i arati ca-l iubesti si ca vrei sa-ti traiesti viata alaturi de el.
Si, vorba ta, puteti infia un copil sau poate cine stie....
Eu iti doresc toate cele bune
Toanca si 
Matei Alexandru 06.01.2006
poze
http://www.dropshots.com/toanca
http://www.dropshots.com/toanca1
http://www.dropshots.com/toanca2
Elise spune:
dap, eu inteleg.
Si noi am fost pe punctul sa ne despartim din exact acelasi motiv.
In linii mari, eu am aflat prima data ca as avea probleme, m-am hotarit sa-l las sa plece (daca nu pot sa am eu un copil el de ce sa nu poata, din cauza mea?!)
Problemele mele s-au rezolvat dupa citeva operatii, fericire mare, bb tot nu aparea - asa ca am descoperit ca problema principala era chiar la el. Si in momentul ala m-am linistit eu cu despartirea si a luat-o el pe cimpii verzi, golindu-mi cardul pe diverse madame cu plata culese pe net - cu care mie imi spunea ca "doar discuta".
Asa a reactionat el, dind iama in populatie ca sa-si confirme ca e suficient de "barbat" - nu stiu de ce asocia fertilitatea cu masculinitatea.
Nu ma mai intelegeam nici eu cu el, nici el cu mine... bine, eu nu ma mai intelegeam cu nimeni. Nu numai cu el.
Ma durea undeva de job, casa si masa si nu vroiam decit sa imi iau cimpii. Nu intelegeam de ce tocmai eu nu pot sa am un bb, cind eram topita dupa copii.
Si el cam la fel....
I-am pus bagajele la usha cind m-am prins ca m-a si inselat - bomboana de pe coliva, dupa ce ca eram eu facuta praf.
Ne-am despartit o perioada, apoi am revenit si am inceput sa discutam ce si cum facem.
Ce era cel mai rau este ca eu aveam impresia ca pe mine ma doare ca nu avem un bb, iar pe el il doare mai mult "imaginea" lui de mascul feroce. De fapt, amindoi aveam aceeasi problema, perceputa in moduri diferite.
Oricum, total nu ne-am revenit nici acum, cind avem cea mai frumoasa papusica din lume. 
In sensul ca nu mai sintem la fel de uniti cum eram inainte de seria repectiva de "surprize". Dar, de dragul ei, ne revenim incet-incet la normal.
Deci...intelg perfect prin ce treci, este o criza majora in viata unui cuplu. Incercati sa aveti rabdare unul cu altul si sa intelegeti, macar sa intelegeti daca nu puteti si ierta, ca o criza majora aduce reactii care altfel, in condiii normale, ar fi de nepermis.
Elise & BBLisa
Miramar spune:
Si eu inteleg foarte bine durerea voastra. Incercati totusi sa va regasiti, concediul in 2, intr-un loc cat de exotic va permiteti si cat de lung posibil este o solutie benefica intotdeauna.
Oana_B spune:
quote:
Originally posted by mihuta
Asigura-l de iubirea ta, pentru ca el asta pune la indoiala. De asta pleaca pentru a verifica (intr-un fel imatur, fireste) sentimentele tale.
Noi suntem insarcinati cu FIV+ICSI, deci se poate. Dar am pus de la inceput problema ca luam procedurile pe rand, am stabilit care sunt limitele fiecaruia (de exemplu el nu ar fi acceptat FIV cu donator ci mai degraba adoptie) si cam la cate proceduri sa ne oprim in caz de esec. Infertilitatea nu trebuie tratata ca o vina. Niciodata.
Foarte intelept ati procedat.Oana_B
www.fertilityfriend.com/home/ysatis" target="_blank">vesnica aspiranta
I love
pink!