Locuiti cu socrii?
Raspunsuri - Pagina 2
Miguelle spune:
Am locuit cu socrii 5 ani si nu ne-am inteles deloc, chiar ne detestam reciproc. Dupa ce ne-am mutat, incet am inceput sa ne imprietenim.
E extrem de greu, chiar imposibil pentru un cuplu tanar sa stea cu parintii unuia din ei si sa pastreze o armonie.
Aurelia spune:
Uite cum am iesit eu dintr-o situatie ca asta acum 10 ani,mai intii ca el nu era de acord sa ne mutam separat asa ca am rabdat pina cind starile de ris-plins s-au transformat intr-o depresie psihica seriasa si pe fondul unei anemii accentuate (slabisem si eu destul aveam 42 de kg)m-au luat cu salvarea de la serviciu,dupa trei saptamini de spitalizare m-am intors acasa si i-am spus lui foarte categoric(nu eram casatoriti oficial)ca ori plecam amindoi de acolo ori i-mi iau ce-i al meu si ma duc,cum el mi-a raspuns ca nu o lasa pe mama lui pentru o femeie ,a doua zi dimineata mi-am stris ce-am putut si m-am intors in casa parinteasca,i-i multumesc lui dumnezeu ca mi-a dat taria s-o fac (il iubeam al naibi de mult!)dar ajunsesem sa merg pe strada sa-mi inchipui ca vad cum da o masina peste mama lui si simteam ca mi se incalzea sufletul !!,ori asta nu era in firea mea eu care imbracam toti copii de prin metrou cu hainele mele s-au caram pe ascuns de minare batrinilor ce ceseau in fata magazinului de piine!!!!Acum am invatat ca a fi prea bun inseamna sa-ti faci rau tie insuti ,prea tolerant inseamna ca ceilalti sa te ia de prost si asa mai departe ,desi in fundul sufletului am ramas aceiasi in ziua de astazi sint multumita de relatia pe care o am cu socrii de cum ma respecta si ma iubesc!Omul cit traieste invata!asa ca ma rog la dumnezeu pt prietena ta ,pupici,
AuraGalerne