Georgia a venit pe lume in mare viteza!

Povestea e fara cap, din cauza de doi copilasi care-mi rapesc tot timpul dar cu siguranta are coada cred ca o sa va placa.

M-am trezit de la 8:30 cu contractii dureroase. Suportabile dar oricum le simteam destul de bine si ar fi trebuit sa ma gandesc ca momentul e aproape. In toata prostia mea, stiam ca va fi o nastere rapida, eram stresata ca n-am timp sa-mi puna epidurala si imi promisesem de mii de ori ca la primul semn fug la spital. Insa: Mihai avusese 3 zile libere dupa intoarcerea din deplasare si deja ma simteam eu prost sa-si mai ia inca o zi. Plus de asta Filip era la noi, trebuia s-o chem pe soacra-mea sa stea cu el si zic sa n-o pun aiurea pe drumuri. Si ce credeti ca fac? In loc sa ma mobilizez sa plec, eu trimit barbatul la munca si raman singura cu Filip. Contractiile continuau, erau neregulate ceea ce ma linistea dar nu se opreau. Am luat un no spa, degeaba, am facut un dus cald la fel, am stat in pat la fel. Deja dupa dus cand am vazut ca tot nu inceteaza m-am hotarat sa sun la socrella, am chemat-o da auzi ce-i zic: nu te grabi, ca nu e nimic grav inca. noroc ca ea saraca s-a grabit totusi. L-am sunat si pe Mihai, terminase filmarea si se ducea la farmacie sa-mi ia trusa de epidurala si apoi cu viteza luminii spre casa. Intre timp am reusit sa-l adorm pe Filip si am inceput sa ma cam pregatesc. M-am mai uitat in bagaj, mi-am facut unghiile, am mai citit pe forum Contractiile deja cam incepusera sa ma indoaie. Stiam de la Filip ca e important sa respir bine in timpul contractiei ca sa fie copilul bine oxigenat asa ca respiram adanc si expiram pe gura, chiar aveam impresia ca ma doare mai putin daca respir asa. Eram recunoscatoare ca macar nu tineau mult, in 30 de secunde deja scadeau in intensitate.
Cand a ajuns Mihai deja nu mai aveam nici un dubiu ca voi naste cat de curand. Acum incepeam sa fiu furioasa ca nu mai aparea soacra-mea desi toata vina era a mea. A aparut si ea repede am luat tot ce era de luat si cica sa ne pornim catre spital. Nu inainte de a cere insistent doua trei poze la burta intre doua contractii - la propriu! - ca deh era ultima data ever cand aveam sa am un copilas in burta si se cerea imortalizata ipostaza. Si nu inainte de a pune totusi o masina de rufe la spalat, desi eram gata imbracati sa iesim pe usa, ca era cosul plin deci sa vedeti si voi ce era in mintea mea Eu dadeam indicatii ca nu ma puteam apleca si Mihai se executa repede repede. Cand am terminat si cu masina de spalat, am pupat Filipu si am plecat.
Cu greu am reusit sa merg pana la un taxi pe care a alergat Mihai sa-l opreasca in strada si gata m-am linistit ca de-acum am toate sansele sa ajung in timp la spital. Aiurea! Era o aglomeratie de mergeam 2 metri si stateam 5 minute. Am sunat si medicul care cred ca era acasa, pe numarul pe care mi-l daduse cu o zi inainte si pe care mi-a zis sa-l folosesc doar daca nasc. I-am zis ca am contractii dureroase si ca m-am pornit la spital. M-a instruit sa ma vada medicul de garda si daca e de internat il suna si ii spune care e situatia. Boooon, deci medicul e sunat, noi suntem in taxi, ramane o singura problema de rezolvat: ce facem cu blocajul asta infernal? Taximetristul parea destul de calm dar cand a auzit convorbirea telefonica a inceput sa-si faca drum, mai taia fata cuiva, mai facea semn cu mana sa-l lase, a luat-o si pe niste scurtaturi doar de el stiute, pana la urma dupa vreo 50 de minute, pe la 15:40 am ajuns la spital. Deja la fiecare 10-15 pasi ma lua o contractie care ma tintuia in loc, ma sprijineam de orice numai de Mihai nu, nu suportam sa ma atinga cineva, m-am sprijitint si de o masina parcata in care un barbat probabil astepta pe cineva si avea in brate un copilas la vreun an si ceva care se juca si chiuia de mama focului, iar eu eram aproape lesinata capota lor, respiram sacadat si aveam o fata de mare show.
Intram in sfarsit la camera de garda cica sa-mi fac formele de internare, vine o tantica si zice nu te mai imbracam aici ca vad ca ai dureri, iti dau aia camasa sus in sala de nasteri. Foarte inspirata ca mai pierdeam 10 minute si cu schimbatul.
Ma aseaza cu forta intr-un scaun cu rotile, ca mie imi trecuse contractia si imi revenise curajul, si plecam spre lift. Ma umfla rasul cand ma gandeam la Cornelia si la cat de mult se asemanau nasterile noastre pana in momentul ala.
Ajung sus, intru pe sectie si imi dau seama cu dezamagire ca n-am avut parte de moasa pe care mi-am dorit-o ci de o acritura. Zice stai pe scaun ca vine imediat medicul de garda. OK. Si stau si stau si stau, deja incepusem sa ma enervez. Ia uite un cantar! Pfuuu am uitat sa ma cantaresc cand am plecat de-acasa, si oricum n-o mai facusem de ceva timp. Nu avusese rost sa ma depresez asa cu burta la gura cum eram, dar trebuie musai sa stiu pe ce picior dansez, asa ca intre doua contractii hop sus pe cantar si ma cantaresc. Imi cade fata! 101.5kg. Da-l dreq ca nu e bun! Al meu de-acasa arata cu vreo 4-5 kile mai putin decat toate cantarele pe care le-am incercat asa ca sigur este cel mai bun!
Ups, imi vine sa imping si pe mine nici medicul de garda nu se grabeste sa ma vada. Ma duc la moasa care-si facea de treaba printre 2 gravide legate la aparatele de monitorizat bebe. Stiti la mine treaba e foarte serioasa: am contractii din 3 in 3 minute si imi vine sa imping. Ma vede si pe mine un medic? Abia atunci se misca si acritura si-mi da si mie o camasa sa ma schimb si pana reusesc s-o trag pe mine apare si medica de garda. Ma urca pe masa: da, membranele sunt intacte, dilatatia aproape completa, numai membranele tin copilul sa nu iasa... s-a dus si epidurala mea
Ma pun in sala de nasteri si acritura intra in panica. Incepe sa pregateasca masa cu instrumentar ca sa nasc. Atunci putea sa se miste, pana atunci nici nu se uitase la mine, aproape ca mi-am dorit in clipa aia sa nasc asa pe nepusa masa pana vine medicul numai ca s-o vad cum transpira panicata.
Ei, si de cand am intrat in sala de nasteri nu cred ca au mai trecut 5 minute si am nascut. Dar aceste 5 minute au fost atat de intense ca nu cred ca le voi uita toata viata. Au inceput cu 3 contractii atat de puternice incat imi doream sa ma rup in doua ca sa nu mai simt nimic. Simteam cum copilul vrea sa iasa si genunchii imi tremurau in incercarea disperata de a-i tine lipiti ca sa nu nasc. Ca in bancul cu aspirina contraceptiva tinuta strans intre genunchi. Deja eram panicata si eu cand am vazut ce aproape sunt si medicul nu mai vine, desi abia fusese anuntat de cateva minute. Dar aveam mare incredere ca vine extrem de repede, citisem eu pe forum ca sta la 2 minute de spital si la nevoie apare aproape instantaneu. Pana la urma am trait sa vad cat de adevarat este si asta asa ca am rasuflat toti usurati: acritura si medica de garda (rezidenta) pentru ca nu au fost nevoite sa ma nasca ele si eu cred ca tot din acelasi motiv, dar si pentru ca dintr-o data totul pare mult mai usor cand stii ca medicul tau e langa tine.
Am inceput sa imping, prima data nu am facut mare lucru, nici nu stiu de ce dar contractia s-a temrinat parca prea repede. Intre contractii ma instruieste medicul: Andreea, fii atenta: la urmatoarea contractie vreau sa tipi cat poti de tare, sa sperii pe toata lumea care e aici, sa le treaca pofta sa nasca vreodata, si vreau sa impingi cat poti tu de tare si o sa iasa! Am inteles. Si vine ocntractia, am tipat, am impins si a iesit! Senzational! A avut dreptate si eu am scapat. Ma uit dupa copil, e atat de frumoasa fata de Filip. E roz si are capul rotund si seamana foarte bine cu Filip. A tipat inca dinainte de a ajunge pe mana celor de la pediatrie.
Apoi a urmat placenta si broderia. Dureros dar am scapat pana la urma si oricum nu ma mai interesa prea tare: mai rau decat m-a durut expulzia n-o sa ma mai doara nimic in viata mea! La plecare dr. Tutunaru ma bate usor pe obraz: ai scapat, bravo! La al treilea sa vii mai repede! Yeah, right poate doar daca vine bb3 asa nechemat sa mai apar sa nasc si a treia oara!
Ulterior am realizat ca ma cunosteau toate asistentele. Eram, citez: "podoaba care a venit cu copilul in chiloti"

Andreea, mami de Filip si Georgia

Gina M spune:

Felicitari mamico!
Hehehhh...este super tare faza cu :"podoaba care a venit cu copilul in chiloti!"


Poze & My Baby Development!

Pepsi spune:

felicitarile mele mamico de 2 ori! mi-au dat lacrimile, tare faza cu bebe in chiloti, pai asa si era!

Flavia 37+ David si mama lui Dominic 17 mai 2004
albumele de familie

Sobi spune:

Andreea esti mortala! si povestea georgiei si a lui filip au fost cele mai haioase din cate am citit pe forum!

felicitari! sa-ti traiasca copilasii!

Andreea 34+ Vladut
POZE

Sabina spune:

Sa-ti traiasca Georgia si sa fiti sanatosi si fericiti!!!

pupam familia completa



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!


Sabina si www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia Galagia

poohy spune:

Super povestea Chiar ne faci sa mai prindem curaj :)
Sa iti traiasca prichindeii

Anca 39+
poze
bebelusa

szivarvany spune:

Felicitari si sa-ti traiasca minunile !

Super povestea


Daria & www.webshots.com/user/giulia16" target="_blank">GIULIA_(2004_08_16)

carmenp spune:

felicitari, androix, sa fiti sanatosi, sa va bucurati de ei! hihihi, podoaba care a venit cu copilul in chiloti

tzucurei de tzucurei 1, 2, 3,

Vali5 spune:

Super haioasa povestea nasterii! Da' ai stat ceva acasa pana sa te hotarasti sa pleci spre spital...

Valentina, mamica lui Andrei

acina spune:

Androixule sa-ti traiasca frumoasa Giorgia si Filipul .
Podoaba care a venit cu copilul in chiloti?Ha.De la tine nici nu ma asteptam la altceva.
Refacere rapida scumpa.


Anca mami de Buburuz Andrei (13.02.2006)
Pozele Noastre
Buburuzul Mic
Povestea Nasterii

Cu totii traim sub acelasi cer , dar nu avem toti acelasi orizont.

anangel_lexi spune:

Sa-ti traiasca minunile si sa va bucure toata viata! Ai povestit cu mult umor!

de Maria Cornelia (20.09.2006)