cresteti copilul singurele?

mama-Silvia spune:

Chiar ca suntem singuri cuc aici in USA , deci il crestem impreuna (eu cu sotul) si fara parinti.Cum mai spunea si o mamica , e greu intr-adevar dar nu imposibil.Pe baiatul meu de 7 ani tot singuri l-am crescut dar eram in RO. si ne-am descurcat de minune.Acum imi lipsesc intr-adevar vizitele parintilor , a fratilor si a socrilor dar putem trai si fara asta , nu avem ce face.Vom merge in vacanta acasa si o sa ne mai treaca dorul.
Incearca sa stai cateva zile doar cu sotul si copilul si atunci vei vedea tu cum e mai bine.
Multa sanatate!

Laura Takacs spune:

Si eu sunt de principiul sa-ti cresti singur copilul, dar eu am avut-o pe mama care m-a ajutat si ma va ajuta si la al doilea, in ruptul capului nu as duce copilul la cresa, mai ales aici, pana nu-i mai marisor, iar in bonele americance zau ca nu am incredere. Asa ca mai inghit si ce nu-mi place. Tare as vrea sa stau acasa, dar mai mult de 3 luni nu se poate.

Camelia spune:

Si noi suntem singuri aici asa ca ne descurcam fara nici un ajutor.E greu dar am satisfactia ca imi cresc copilul singura.Am noroc ca ma mai ajuta sotul meu...Pot sa las linistita copilul cu el si sa merg la cursuri sau pur si simplu la plimbare prin magazine. Noroc cu "evadarile astea" ca altfel nu stiu ce-as face.E cam greu sa fii "de straja " zi si noapte!

Credinta face totul posibil; dragostea face totul usor

Julie spune:

quote:

---

Originally posted by cl
Julie, al tau are 6 ani si nu doarme toata noaptea? Si eu care speram ca in curand...voi dormi si eu toata noaptea! Vise! Deci se intampla si la altii!

---

Ba Matei doarme noaptea acum, dar m-am dereglat eu. Pana la un an jumate-doi se trezea in fiecare noapte ca-i era sete, dupa care nu mai putea sa adoarma - deci nici eu. Dupa aia au urmat ierni cu raceli, febra, tuse, vomitat (evident noaptea, chia de mai multe ori pe noapte), vise urate, alea-alea. Cum pana a implinit Matei 4 ani sotul meu a locuit in timpul saptamanii in alta localitate decat noi - si venea acasa doar in we (uneori doar cateva ore duminica), cred ca se intelege ca m-am invatat sa dorm iepureste.

Dupa 4 ani, copilutul si-a luat obiceiul sa mai vorbeasca in somn, ne striga "maaaaaamiii! taaatiii!!!!", evident ca unul din noi zboara in camera copilului sa vada ce s-a intamplat, in timp ce celalalt sta in capul oaselor, pe intuneric, cu ochi sticlosi, bolborosind "ce-i, ce s-a intamplat????". Iar alteori mi se pare doar ca striga, si ma trezesc.

De cand a inceput scoala trebuie sa ma trezesc la 6 dimineata, sa imi beau cafeaua si sa pregatesc micul dejun, sa-l pazesc sa manance si sa-l expediez pe usa pe la 7,15. Deci chiar daca reusesc sa prind 6 - 7 ore de somn neintrerupt, dimineata cand suna ceasul nu e chiar cel mai vesel moment al zilei.

Dar m-am (ne-am) obisnuit. Ne-am facut intotdeauna micile noastre ritualuri si am reusit sa trecem usor peste perioadele de singuratate. Daca am gresit undeva, cum a zis cineva aici, nu am pe cine sa invinuiesc decat pe mine. E mai bine asa.

ciufulici spune:

Mai da ce probleme mari se discuta pe forumul asta.
Hai ca incet, incet apuc si eu sa citesc mai mult si printre randuri. Pai voi nu stiti ca atunci cand vine mama si mai ales soacra noi fetele trebuie sa fim ca ? Acum trebuie sa fim si realiste in momentul in care am hotarat sa avem unul sau mai multi bebelusi cred ca nu am hotarat ca vine bunica sau mai stiu eu cine sa il/ii cresca pe cei mici??!!

La noi bebe a venit dupa 6 ani de la casatorie si eu nu am dorit nici un moment sa se ocupe altcineva de bebelusa decat eu si tati al ei. Acum sa nu credeti ca sunt absurda, depinde de o multime de situatii, boli, servicii, despartiri, etc. astea sunt cazuri particulare asa ca la matematica trebuie sa le gasim solutii. De cand e lumea asta femeile au avut rolul de mama dar cu riscul de a ma repeta sunt si cazuri particulare poate chiar numeroase cand si tatii pot fi "mamaici".

Deci cum va spuneam eu am avut si poate mai am marele avantaj ca -prin "grija partidului iubit" - sa am posibilitate la doi ani de concediu pentru ingrijirea copilului(si nu trei luni cum era odata) dar si sansa de a pleca din ro si ca bebelusa mea sa ma aibe langa ea aproape 24 din 24. Iar ca in primele 8 luni poate chiar 9, sotul meu a sta cu noi ajutandu-ma la crestera ei. Rudele au fost mereu in vizita la noi si au ramas chiar impresionati de atitudinea noastra si crezand ca nu o sa rezistam prea mult. Grija zilei de maine in spinare nu prea a fost. Am reusit sa fim relaxati si sa trecem cu vedera micile rautati iscate din invidie.

Imi amintesc ca nu avea bebelusa mea doua luni si eram deja invitata sa ma reintorc la servici "ca fetita are cu cine sa stea". Vorba unui poet cred ca stiti voi cine e," am facut si noi ceva in lumea asta am facut niste copii". Dar cat de adevarat poate fi. Daca nu e chiar singurul lucru care ramane dupa noi, ca descoperiri pentru lumea viitoare nu am facut inca.
Si sa stiti ca au fost si momente mai grele dar zambetul si bucuria lui bebe ne-a facut sa le uitam repede. Dragi parinti incercati pe cat posibi sa le acordati copiilor vostri mai mult timp si treceti cu vedera micile rautai ale mamei, soacrei si lasati canile de cafea camasile pe oriunde ca la momentul potrivit va veni si timpul lor. La noi erau zile cand nu prea aveai unde sa mai arunci ceva, era randul doi adica. Dar mai aveam pe mama care se oferea sa ma ajute si ii spunem ca o sa faca sotul nu e nici o problema are de facut la ea acasa destule. Dar cum am vazut eu aici pe forum multe mamici le este tare frica in primele luni de viata cu bebe si atunci pentru siguranta apleati cu incredere la bunica si nu mai puneti la suflet chair tot ce se discuta, schimbati frumusel subiectul. Bebe creste repede si pe urma va intrati voi in ritm. Cu alte cuvine stiti voi "fii frate cu cineva pana treci puntea" Astea or sa fie amintiri si ce o sa mai zambiti la o sueta cu prietenii.
Ca la drept vorbind cele care traiesc departe de mamica si de ro cum se descurca? ??

Crestere usoara oriunde ati fi

Sanatea maxima de la Ciufulici

adi65 spune:

Noi n-o crestem singuri. O crestem impreuna cu voi si tare bine ne pare ca v-am descoperit.

ciufulici spune:

Adi65, ai 10 puncte de la mine.
Sa notezi acolo in carnetel care si cum ti-a dat sfaturile si cat de mult bine au facut la bebe al tau, eu am tras tare azi cu iaurtul si ieri cu, cum sa pregatiti masa lui bebe a avut vreo influenta ceva???
Sanatate maxima si stai conectat acolo la sa nu scapi noutatile cine stie ce poti pierde! Stii tu poanta aia, "unde-i unul nu-i putere la tiaga cu jumere, unde-s doi puterea creste si tigaia se goleste. Dar iata ca aici la forum tigaia nu prea se goleste.
Numai bine de la noi si crestere usoara
2x Ciufulici

Marianar spune:

Eu singura am grija de Vladut. Ca sa ma ajute mama sau soacra trebuiau sa stea la mine sau alta varianta sa-l duc pe Vladut la ele(locuiesc in provincie), asa ca am preferat sa-l cresc singura. Ma ajuta si sotul atat cat poate, la baita, ii mai da sa pape, sta cu el in weekend cat imi fac eu treburile, e greu dar nu imposibil. O sa treaca... Cand avem vreo urgenta vine mama sau soacra in functie de cum au timp.
Sa fim sanatoase sa ne crestem puiutii!
Pupici!

ancadm spune:

Si noi am crescut-o singuri singurei pe Andreea si ce a fost cel mai greu a fost ca nu aveam alti prieteni sau cunostinte cu copii care sa ne mai lumineze si pe noi...Dar a trecut totul si Andreea a crescut o fetitza inteligenta, plina de energie si cam...neascultatoare :0) Cit despre bunici ce sa zic? Am mers in tara cu Andreea cind avea 1 an jumate si ma dadaceau de parca atunci as fi nascut-o si nu aveam habar de nimic despre cum sa o ingrijesc! Au fost 3 saptamani grele pentru mine, dar mi-am pastrat calmul gindindu-ma ca atunci aveau si ei sansa sa se simta bunici cu adevarat, sa isi vada nepotica alergind prin casa si sa o hraneasca aratindu-i catelul si pisica si facind cite altele pentru ea.

Sanatate,
Anca.