l-am prins.... DE CE nu recunoaste???

principe spune:

kores ,
daca ce-ti doresti este sa ramii cu el din multele motive p care tu le-ai expus ,nu cred ca mai are rost sa mergi mai departe cu explorarile ,si daca ai sa-i dovedesti ca l-ai descoperit ca adevarul este in mina ta ???,atunci trebuie sa te tii de promisiunea care ai facut-o si sa divortezi.eu cred ca mai bine leagate mental de ideea ca este o eroare si termina cu iadul incare traiti .
defineste bine ce vrei cu adevar si fara barbat ,sau cu o posibila eroare de tel si cu barbat.


monica mami de print

denisabia spune:

Am inceput sa-ti citesc povestea de la primile postari si a fost prima oara cand am ramas profund impresionata de felul in care ai stiut sa redai drama unei femei inselate.Cum s-a mai zis incearca sa te domolesti daca nu vrei sa distrugi tot ce-ai construit in toti acesti ani.Nu poti lua o pauza?Sa pleci undeva singura sau cu copiii , sa iti poti limpezi gandurile si sa te gandesti care va fi pasul urmator.Niciodata n-am considerat razbunarea un lucru bun.Te pui intr-o lumina proasta , stii cum e lumea rea , daca mai dai si apa la moara , vrei sa numai poti scoate capul afara din casa.Nu-ti crea singura probleme in plus.
Toata intamplarea asta cu mobilul e un adevarat mister.Pot sa-ti zic ca minciuna are picioare scurte si daca pe tine te nelinisteste daca ti-a spus adevarul sau nu , fi sigura ca vei afla.Comportamentul sotului tau e sigur de condamnat , dar pana sa dovedesti clar ca a inselat trebuie sa-l crezi pe cuvant daca ti-a si jurat.In multe casnicii sotul insala , chiar si sotia.Daca nu stie cum s-o faca fara sa dea de banuit raneste suflete si distruge casnicii.Ma gandesc la copiii tai , eu cand eram mica si auzeam o cearta intre ai mei , eram foarte afectata , facandu-mi mult rau.Tocmai pentru ei ar trebui sa-ti revizuiesti comportamentul.
Indiferent de decizia ta sa stii ca se poate trai si barbat , eu cunosc multe exemple si copiii au ajuns sa aiba la randul lor familii si sunt impliniti pe toate planurile.Te intrebi cum sa privezi copiii de prezenta tatalui , dar daca nu exista armonie nici voi nu veti putea fericiti.Si ma gandesc daca ei vor afla candva de fapta tatalui , cu siguranta ti-ar lua partea , schimbandu-si atitudinea fata de el.
Trebuie sa iti repeti mereu in minte ca esti o femeie frumoasa , desteapta , independenta , arata-i asta implicit lui.Tine-ne la curent cu evolutia lucrurilor.Nu stiu daca frecventezi biserica , dar un sfat al meu este sa te duci in casa Domnului sa te asezi pe un scaun si incearca sa te rupi de toate gandurile.Incearca de mai multe ori , pana incet vei reusi , lasa-ti gandurile libere si vei primi linistea de care ai nevoie.Desigur postul si rugaciunea te-ar ajuta sa-ti usurezi sufletul.Nu cauta cu disperare un raspuns , lasa-l pe el sa vina spre tine.

lexi_hope spune:

quote:

---

Originally posted by ilenutza


....
Poate o sa vi se para off-topic, am vazut un film frantzuzesc la HBO, chiar de 2 ori, in care sotia descopera ca sotul o inseala.aveau un copil, o casnicie super, se intelegeau de minune si pac... afla ca o inseala.
Ce face: nu ii spune lui absolut nimic, isi ia o vacanta, pleaca cu copilul cateva zile.In acest timp isi imagineaza viata dupa divort, statul cu chirie, impartirea custodiei copilului.In fine, se intoarce, hotaraste sa ramana cu el si nu discuta absolut nimic cu.El o vede mai trista,apatica, dar nu intr-atat incat sa ii dea de banuit.Se muta la tzara iar el continua sa o insele.
Culmea ironiei, in grupul lor de prieteni ea era perceputa ca fiind cea mai de gasca nevasta, ,ceilalti il invidiau pe el pt. o asa sotie.

Mi s-a parut absolut ideal sa ai taria sa faci asta, sa mergi inainte ca si cand nu ar fi nimic pentru ca il iubesti si nu vrei sa divortezi.

In fine, nu stiu daca in realitate poate cineva sa faca asta, totusi...viata bate filmul, nu?



Ile 32 si Victor ( 22 dec 2005)
AMR 08 sapt.
www.onetruemedia.com/shared?p=298317a6ed3728312027b9&skin_id=0&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">Paste 2007

---

Mie mi se pare o tampenie sa faci asta!
Daca persoana inselata, descoperind, nu spune nimic, el va continua, bine-merci, durandu-l fix la basca de suferinta pe care o cauzeaza, pentru simplul motiv ca n-are nici cel mai mic habar ca cineva sufera! Vine acasa, bate cuie, schimba prize, face o piata si ce fericiti suntem noi in fiecare zi!

In cazul lui Kores, lucrurile sunt destul de alandala...Telefoane, redirectionari, teoria conspiratiei, afurisita de tehnica ce lasa loc solutiilor de moment... Oricum sunt trase de par, dar conteaza mai putin. Daca ea este convinsa ca are pentru ce sa ramana alaturi de el, inseamna ca stie ea ce stie. Ea trebuie sa puna punct framantarilor si actiunilor pe care le tot intreprinde. A discutat o data, n-a avut succes, el n-a recunoscut, adios si la revedere, am incheiat discutia si punct. Eu asa as face. Daca el este vinovat, chiar daca nu recunoaste, va fi ceva mai prudent, sau, de ce nu, ar incheia relatia respectiva. Nu e ok sa il piseze in continuu, ca s-ar putea sa vrea el sa plece la un moment dat, chiar daca ea vrea sa il tina langa ea.
Asta nu inseamna ca "vinovatul" trebuie sa stea bine merci linistit ca si cand nimic nu s-ar intampla!
Chestia asta cu povestea din film mi se pare o tampenie umilitoare. Nu mi se pare nici o virtute in a martiriza in tacere, a pastra povara unui astfel de secret, a trai cu o asa apasare in suflet. Cum naiba sa-l mai iubesti???? Pana cand? Pentru ce?? Ca iti mai schimba o priza si ca zambeste frumos la mesele in familie???

adinutza78 spune:

In primul rand el ar fi prost daca ar recunoaste ca a inselat.Fie vorba intre noi, voi ati recunoaste daca vi s-ar intampla sa inselati?
In al doilea rand eu as lasa sa treaca o perioada, pentru ca, vezi si tu ,nu mai poti afla mare lucru. Apoi m-as pune pe urmarit, cand el s-ar astepta mai putin, cand ar crede ca povestea e de domeniul trecutului.As angaja un detectiv ,care cu siguranta ar afla ceva in 1-2 saptamani.

violeta69 spune:

ce mi se pare mie aiurea e faptul ca sotul ei nu a spus nimic despre presupusa aventura a lui radu!
in mod normal,daca erau atat de bine in relatie,ar fi trebuit sa discute cu sotia lui,si in eventualitatea unei descoperiri a unor dovezi.....mai ales ca el o mai inselase o data si ar fi picat prost daca ar fi aparut ceva inexplicabil....exact cum s-a si intamplat!

mie,una mi se apre cusuta cu ata alba....
el il acopera pe radu pt ca si Radu asta il are la mana cu ceva....

sau nu e al lui Radu telefonul si nici relatia extraconjgala....pt ca daca era,sotul lui kores ar fi trebuit sa discute cu sotia luidespre aceasta "problema" in care a fost bagat cu sau fara voia lui!

nu credeti?


Vio,mamica de viitor "avionar"
*GRUPUL FETELOR FANTASTICE*

Tot ce se intampla, se intampla intotdeauna cu un motiv!

stralucitor1 spune:

quote:

---

Originally posted by adinutza78

Apoi m-as pune pe urmarit, cand el s-ar astepta mai putin, cand ar crede ca povestea e de domeniul trecutului.As angaja un detectiv ,care cu siguranta ar afla ceva in 1-2 saptamani.

---

unele sfaturi sunt ...extremiste.


eu ma pun in bocancii sotului telefonist si zic: varianta 1, "sunt nevinovat": cat o sa mai suport hartuiala, poate intr-o zi imi vine sa imi iau campii, ca doar nu o sa suport toata viata urmariri ca in filme, ca deh, consoarta lucreaza la politie...

varianta 2: "sunt vinovat dar vreau sa continui viata cu familia mea" .deci, trecutul e dus, ma astept de la nevasta sa fie pe aceeasi lungime de unda, mi-a spus raspicat ca a inteles despre ce a fost vorba, dar e alegerea ei ce va face de acum incolo.Daca ea spune Da e happy end.

varianta 3: "sunt vinovat si ma duc in drumul meu, nu mai vreau sa am de-a face cu familia". deci, logic, o anunt despre decizie si hotaram forma divortului.Fara urmariri ca-n filme, fara scene.

kores, ai o singura viata, nu ti-o irosi.


'Success' comes before 'work' only in the dictionary

To and Me

meg67 spune:

quote:

---

Originally posted by adinutza78

In primul rand el ar fi prost daca ar recunoaste ca a inselat.Fie vorba intre noi, voi ati recunoaste daca vi s-ar intampla sa inselati?
In al doilea rand eu as lasa sa treaca o perioada, pentru ca, vezi si tu ,nu mai poti afla mare lucru. Apoi m-as pune pe urmarit, cand el s-ar astepta mai putin, cand ar crede ca povestea e de domeniul trecutului.As angaja un detectiv ,care cu siguranta ar afla ceva in 1-2 saptamani.

---

eu as recunoaste si cred ca multi altii insa asta e o parte din procesul de maturizare: sa te asumi pt faptele tale si sa suporti consecintele
unii au insa un comportament infantil toata viata

ar mai fi ceva...hmm...ma tot intreb si eu asa oare mie (sau oricarei/oricarui care isi vede de treburile lui de partener cinstit intr-o relatie) de ce nu imi trimite niciodata nimeni un sms "din greseala" sau "redirectionat"?...

oare cei care isi vad de treburile lor de ce nu prea nimeresc in situatii dintr-astea limita?

telefonul ala daca a fost dat la reparat ar fi fost normal sa fie inchis si macar din bun simt daca nu preventiv ar fi trebuit curatat de sms-uri etc...doar il dai pe maini straine

eu zic ca sotul tau umbla cu "fecioara" vopsita iar tu te agati de ultima speranta ca inca nu ti-a zis verde in fata ca te-a tradus

e el mr perfect insa calitatea de a se asuma pt faptele proprii si a suporta consecintele ii lipseste...
la tara la bunica era o zicala neaosa pt oamenii astia "caca in drum si fuge in tufa"

daca tot vrei sa ramai cu el, pune-i capac situatiei, ia-l, spala-l si baga-l iar in pat langa tine si obisnuieste-te cu gandul ca din cand in cand se mai impiedica si cade in alta...gaura

iar la gandul tau ca va fi groaznic de suportat sa vezi ca duce de mana la gradinita copilul alteia dupa ce va despartiti sa te gandesti ca dintr-o relatie a lui cu alta ar putea iesi copii chiar daca voi nu divortati...dar poate e mai suportabil pt tine sa aiba un copil cu alta decat sa va despartiti...

MONAI spune:

Kores, m-a impresionat povestea ta atat de mult incat am indraznit sa scriu la aceasta parte a forumului unde nu cred ca am mai facut-o, intrucat am considerat ca suferinta oricarui om e unica, are formele proprii de manifestare si de obicei,chiar daca ai dori din suflet sa ajuti cu un sfat, alinarea nu vine din exterior, vine doar din noi.
Indiferent cat de incalcita este acesta poveste, daca e "vinovat" sau nu, parerea mea este ca ai nevoie de o pauza de gandire. Nu ma refer la o despartire temporara sau ceva de genul asta, pur si simplu sa stai cateva zile fara sa te obsedeze raspunsurile pe care nu le-ai primit, sa-ti aduni fortele si sa vezi cum doresti sa actionezi mai departe. Mie mi se-ntampla de multe ori sa caut disperata niste solutii la anumite probleme, de natura diversa, iar dupa ce refuz sa-mi mai bat capul cu ele o perioada, rezolvarea imi vine mai usor...
Si oricat ti-ar fii de greu, daca nu te simti destul de sigura pe tine, eu cred ca parintilor mereu le poti cere un sfat, cred ca ei mai repede raman lucizi si s-ar gandi la binele tau.
Iti doresc numai bine!

Sa auzim numai de bine.
Mona si Sara (16/07/2005)

Scumpii de noi
O nastere atat de frumoasa...

Roxana_G spune:

Eu cred ca te innebuneste mai rau sa iti faci ganduri si sa astepti ca vreunul sa recunoasca ceva. Este evident ca el nu vrea sa va despartiti, ca nu are nici intentie sa recunoasca astfel incat ca piarda ceea ce aveti. Important este ceea ce vrei tu de fapt presupunand ca ar avea o aventura. Nu te ajuta nici sa te intrebi de ce, nici cauti scuze, nici vinovatie. Trebuie sa stii foarte bine ce vrei si sa actionezi ca atare. Eventual sa fii mai vigilenta de acum. Insa a spera ca recunoaste ...nu prea sunt sanse sincer. Si la fel, a cere explicatii aditionale atrage alte discutii si mai alambicate si de neinteles.

Rox 25+
si Alexandra Maria (10.02.2004)