l-am prins.... DE CE nu recunoaste???
Raspunsuri - Pagina 11
Annnca spune:
Kores,te consumi f mult,iar asta te va duce in pragul nebuniei!
Inainte sa te gandesti la el,care sincer nu merita nimic din ce i`ai oferit,gandeste`te la copii tai,care nu te pot vedea tot timpul in starea asta.
Si nu inteleg un lucru ~~ De ce tot continui atata cu intrebarile si investigatiile,cand cel mai simplu ar fi o testare POLIGRAF !
Vei afla tot adevarul !
Elle_seb spune:
kores, iti inteleg zbuciumul sufletesc.. si cand ai pomenit de copiii care intreaba de tatal lor, parca m-ai lovit in moalele capului.
Este greu acum pentru tine, 1001 de intrebari si nici un raspuns. Insa toata agitatia asta a ta n-o sa-ti serveasca la nimic constructiv, din pacate. Foarte usor sa dai sfaturi pentru altii, foarte greu sa fii obiectiv in ce te priveste... si totusi, eu zic asa: acum esti agitata, esti insa sub influenta socului, da-ti timp. Tu tie. Detaseaza-te, si incepe chiar acum procesul asta, stiu ca e greu, ca-l iubesti, ca aveti copii si amintiri impreuna... insa este imperativ pentru psihicul tau sa te dai cativa pasi inapoi si sa iei o pauza. Nu de la relatia voastra, ci de la toate sentimentele negative care te incearca.
Si nu-l mai asalta. Vezi bine sa cu rezolvi nimic asa. Insa indiferenta, chiar daca poate fi greu de simulat, e greu de digerat. Ocupa-te de copii si concentreaza-te asupra ta.
Din pacate se intampla de multe ori in viata sa nu ne iasa asa cum ne-am fi dorit si e greu sa spunem cat suntem noi de vina si cat sunt cei de langa noi de vina. Sotul tau nu pare a fi un om rau, insa sunt oameni care nu stiu sa aprecieze ceea ce au decat in momentul in care au pierdut. Fa-te ca te pierde, dar ai grija cum o faci, pentru ca s-ar putea sa-ti intri atat de mult in rol, incat e posibil sa descoperi intr-un final ca te-a pierdut cu adevarat. Sau e posibil sa nu reactioneze asa cum te astepti si sa te lase sa pleci. S daca se intampla asta, este clar: oricat ai incerca si orice ai face, el nu este si nu va mai fi al tau. Insa pentru jocuri de-astea trebuie sa-ti asumi si finalitatea: aceea ca s-ar putea sa pierzi. Esti gata sa pierzi? Esti gata sa afli cu adevarat ce insemnati unul pentru celalalt?
Elle_seb
Victoria_mami spune:
Se tot spune pe aici ca e clar ca el o iubeste si o respecta si iaca, d'aia nu recunoaste; unde era iubirea si respectul ptr. sotie si familie cand era cu amanta in pat??? Cum poti sa afirmi ca iti iubesti si mai si respecti partenera cand esti cu alta???
Pentru mine e clar ca Kores nu o sa-l ierte pentru aceasta relatie extraconjugala si sincer, personal, nu vad sensul sa mai continue casnicia. Kores, eu nu iti spun nici sa-l lasi, nici sa-l ierti; asta numai tu poti decide, eu doar spun ce mi se pare mie foarte clar din toate relatarile tale. Adica: in momentul in care lumea a inceput sa scrie sa il ierti ca e foarte posibil sa fi fost totul doar o neintelegere, oricare alta ar fi fost de partea sotului si i-ar fi cautat scuze, ar fi cautat sa ii spele imaginea in fata lumii; dar tu nu! Pentru ca tu vrei adevarul! Oricare ar fi el si oricare ar fi consecintele; si sunt perfect de acord cu tine. Cum am mai spus intr-un mesaj anterior: daca s-a simtit destul de barbat sa te insele, atunci sa fie destul de barbat sa isi asume responsabilitatea pentru faptele sale. Ori, mie mi se pare lasitate, nicidecum respect ptr. tine (din partea lui, evident) faptul ca nu recunoaste si te rog sa nu mi-o iei in nume de rau, dar mie imi suna toate minciunile lui de parca ai fi vreo batuta-n cap care nu poate gandi pentru ea, ci il lasa pe el sa ii spuna ce sa creada; efectiv, te ia de proasta (te rog, iarta-ma, nu vreau sa te jignesc, mie mi se pare admirabila dorinta si lupta ta pentru adevar). Il prinzi cu mata-n sac si el in loc sa recunoasca si sa isi ceara scuze si sa incerce sa drege ce a stricat in casnicia voastra, el l-a luat pe Nu in brate si prefera sa nege; stiu ca si pe mine m-ar supara muuuuult asa ceva; cel putin sa aiba curajul sa spuna: "Da, am gresit, am calcat stramb! Nu vreau sa-mi pierd familia, hai sa vedem daca putem repara impreuna ceea ce eu am stricat." Dar sa te ia de proasta in halul asta, ca se redirectioneaza mesajele si alte rahaturi d-astea... nu mai are nici un sens, nici o scuza. UNDE E RESPECTUL??? UNDE E IUBIREA??? OK, te iubeste, dar a gresit, toti avem voie sa gresim, dar: Erare umanum est, perseverare diabolicum est!!! Si el exact asta face: in loc sa repare greseala, el mai mult se adanceste in nimicnicii, tese minciuni si povesti pe care zau ca nu stiu cum isi poate imagina ca le-ai putea crede.
Tu esti singura care decizi ce se va intampla de acum incolo, (sincer, pe mine, personal, m-ar durea mai mult faptul ca nu recunoaste decat aventura lui...) daca crezi ca poti inchide ochii, inchide-i si ia-o de la zero; daca nu, i-a fraiele in maini si nu uita: nu se termina lumea dintr-un barbat!
Eu nu cred ca il poti ierta pur si simplu; ca spui ca si de prima aventura il mai intrebi si acum dupa 5 ani...
Sa dea Dumnezeu sa va fie bine, impreuna sau separat! Si sa iei decizia cea mai buna pentru tine!
Si nu te multumi cu jumatati de masura, ca meriti mai mult si mai bun de atat!
_
Mai bine mor neinteleasa de nimeni,decat sa ma tot explic toata viata!
mihuta spune:
Kores, minciunile au protejat doar pe mincinos. Te-a mintit si te minte pentru a se proteja pe sine si casnicia sa. Nu a voastra, ci a sa. Binele propriu si nevoile proprii, de orice natura au fost ele, asu primat.
Eu inteleg de ce ai nevoie sa auzi tot adevarul de la el, pentru a te vindeca, si pentru a ierta, indiferent la ce decizie ar duce iertarea. Dar nu va recunoaste pentru ca probele pe care le ai le-a jucat pe o singura mana. Si pentru ca o parte din tine vrea sa creada si cea mai ciudata explicatie posibila.
Ca sa faci putina pace in mintea ta, gandeste-te ca la un film, care ar fi cel mai optimist scenariu si care ar fi cel mai pesimist. De exemplu, cel mai optimist poate fi : fie ca nu s-a intamplat nimic si este o conpiratie a lui Radu sau a CIA sau a extraterestrilor, fie ca a avut loc o simpla aventura care s-a intins pe o perioasa mai lunga de timp. Iar cel mai pesimist : ca s-a indragostit nebuneste de DnaX dar ca din cauza obligatiilor a ramas acasa dar poate oricand sa plece sau dimpotriva, ca a vut zeci de relatii si aventuri din care tu ai aflat doar de 2. Cauta varianta cea mai usor de suportat (dar care e totusi credibila) si varianta cea mai dureroasa.
Daca in mintea ta infrunti cel mai dureros scenariu si tot hotarasti sa ramai cu el, atunci gandeste-te ca in stii ce poate fi mai rau, si nimic de ce ai putea afla n-ar fi mai dureros. Astfel delimitezi un pic ceea ce s-a intamplat. Apoi ocupa-te de sufletul tau. Cauta retributie daca crezi ca te va ajuta (desi nu cred) sau cauta sprijin in biserica, sau orice altceva care te va face sa te simti mai bine, chiar si pentru moment.
Si da, ideea cu noi2 nu e chiar asa de ireala. Si nu te crampona prea tare de ideea de relatie versus aventura, pentru ca ambele sunt la fel de grave. Relatia e doar un aranjament comod pentru o aventura mai lunga.
14s + 
Sophia 80%
miau-miau spune:
de ce nu vorbesti cu barbatul aleia?
nume spune:
Kores,
Eu cred ca barbatii sunt mult mai putin complicati decat femeile. In sensul ca probabil te-a inselat(daca e asa) dintr-o intamplare si a continuat pt. ca i s-a parut comod. Cel mai larg raspandit scenariu e cel in care sotul inseala ca cea mai buna prietena a sotiei. Mult mai rar femeile procedeaza asa pt ca afectivitatea lor e mai complexa si mai definita are mai putin de a face cu sexualul. Explicatia e ca unii barbati confunda familiaritalea, intimitatea nevinovata cu alta gama de sentimente. Atat de simplu cred eu ca e. Saracie afectiva?! Habar n-am, poate. In orice caz scenariul e acelasi; colega de birou, glumite, zambete printre glumite, complicitate, concluzie: ``trebuie ca sunt sentimente la mijloc pt. ca simt ceva``... ``Ce conteaza ca e cu 10 ani mai mare?! Doar nu imi las familia pt. ea.``
In situatia asta, daca tie ti se pare scenariul posibil, ar trebui sa te gandesti ca asa simplu asociaza el sexul cu prietenia/complicitatea/familiarismul. Nu cred ca face aceleasi asociatii si legate de casatorie. Casatoria e in alta clasa, superioara. De asta probabil ca i se pare nedrept ca e ``scuturat`` asa. Creaza intrigi de dragul tau, al casniciei voastre; nu ca-ti intelege zbuciumul. O sa se mai intample?! Probabil ca da… de cate ori o sa i se dea ocazia si o sa se creeze situatii care sa implice prietenia /complicitatea/ familiarismul.
Kores, daca pentru tine e important mai presus de orice sa stii; mergi pana la capat. Confrunta-i si sotul. Macar simti ca te-ai racorit un pic. Are vreo importanta ca nu stiu cine o sa zica nu stiu ce?! Problema reala e ca tu ai vrea ca voi doi sa iubiti la fel… si asta e greu. Ar trebui sa cadeti de acord si sa mergeti sa faceti un pic de consiliere care sa va ajute sa intelegeti cum iubeste celalalt, ce e scuzabil pt. el si ce nu. Asta ar putea chiar sa ajute sa va salveze o casnicie care ar fi buna.
Daca spun prostii…scuze…Nu am vrut sa te supar.
nume
IEPU spune:
Ma bag si eu in seama pe-aici pentru ca al meu de-acasa e fecioara si cred ca soiul lor are darul de a se apropia cel mai mult de idealul pe care ni-l creem noi, femeile.
Si eu il iubesc cu disperare si n-as vrea sa schimb nimic la el sau la viata noastra impreuna.
Ce vreau sa-ti spun tie, totusi? Vreau sa-ti atrag atentia ca in ultimele zile ati avut momente in care te-a vrajit din nou, in care te-a facut sa crezi ca problema nu exista. Sa nu intelegi ca eu il cred vinovat, nu asta vreau sa zic.
Vreau sa zic ca in acele momente te-a facut sa te simti UNICA.
In acel moment puteai sa lasi lucrurile sa curga asa si pur si simplu SA CREZI. Mergand mai departe cu sapaturile ai dat de o bresa in rationament si din nou lumea se invarte in jurul tau.
Draga mea, nu ti-ar fi mult mai bine daca nu ai fi cautat in telefonul acela? Daca ai fi CREZUT ca desi nu gasesti o explicatie logica, el este omul tau si te iubeste asa cum il iubesti si tu?
Pana la urma sunt atatea lucruri pe care la un moment dat le credem fara dovezi materiale... Cand ti-a spus prima data ca te iubeste... Ai evaluat aceste cuvinte cu inima si nu pentru ca te-a salvat dintr-un incendiu.
Nu iti spune oare inima ta tot ce vrei sa stii? Nu in asta sta forta unei femei - de a simti din instinct ceea ce nu e inca palpabil? 
marius spune:
Ever never nu va fi altfel. Obsesia este boala grea valabila pentru ambele sexe in egala masura. Nu exista leac. Citesc si recitesc si ajung la aceeasi psihologie, la acelasi comportament, la aceleasi reactii, construite, modelate, reformate si ..... de la inceput.
Eu desi fara placere o scriu nu vad nici un viitor. Este doar o chestiune de timp... pas cu pas.
Cum e reclama aceea? Viitorul suna bine...
Marius Pernes
www.marius.rdsor.ro
Decembrie 2006
Anul 2007
rachel owen spune:
Da, este simplu sa dai sfaturi si sa iti imaginezi un scenariu. E cu totul altceva sa-l si traiesti. Mereu am sustinut ca l-as ierta si as ramane cu el de dragul relatiei, al vietii comode si mai ales sa aiba copilul meu tata. Dar, la fel ca tine, chiar ieri, pusa in fata faptul implinit, tot NUMAI un sms, am inteles diferenta. Cu posesoarea nr de sms sau cu oricare alta, cand am confirmarea tradarii, in urmatoarele ore inaintez divort. Stiu ca va fi greu, am pus in balanta, ca in acel film pe HBO de care spunea cineva, dar nu pot. Pur si simplu acum stiu ca nu pot. E vorba de curatia relatiei, asa cum eu o pastrez la fel cer. Si asta pt ca, la fel ca tine, frustrarile din trecutul meu nu ma lasa sa depasesc. Fostul meu iubit m-a inselat odata, l-am iertat, dar am trait drama ani de zile, iar la a doua tradare nu am putut trece desi il iubeam incat am luat pastile sa mor ca fara el nu putea trai. Ieri am retrait, nu evenimentul, ci durerea aceea. E ceva ce nu se poate repeta. iar eu sunt cea care sustineam sus si tare ca trebuie sa iertam, ca oricine poate gresi. Nu, nu e asa. Nu e luat cu forta, nu e viol, e consimtamant, e premeditare, e egoism, e marsavie. Si prietenul sotului meu il apara mereu, cred ca asa sunt barbatii, orice e posibil. Ma feresc sa dau sfaturi, dar inteleg curiozitatea ta de a afla, inteleg impulsul de a vorbi cu ea, cu sotul ei, cu sotia lui Radu. Nu pot spune fa-o, dar inteleg, si mi se pare ok daca ai face-o. In ce ma priveste, desi sotul meu a insistat sa sun la nr acelea (e nr iubitei prietenului lui, sau asa sustin ei, eu stiam nr din tel prietenului) dar am considerat ca nu e treaba mea sa vorbesc cu ea, nu o cunosc, nu am de ce sa-i cer explicatii, o posibila amanta e doar o "complice", cum am spus, nu l-ar violat nimeni fara voie. E mandria mea de a nu-i da ei castig de cauza si placerea de a ma stii suferind datorita ei. Nu e prima data cand din pricina iubitelor pritenului lui noi avem certuri, dar in afara unui sms, si ala doar la contor mesaje (habar nu am ce continea sms-ul) nu am nici vreo confirmare sau banuiala, decat ca explicatiile lui nu se potrivesc. Dar, ce am vrut sa spun, e ca, nu as mai putea alege sa traiesc asa, mai ales ca, tot practic nu imaginar, am trecut, ca si tine, chiar daca cu alt barbat, prin drama si durerea care o lasa o tradare. poti ierta dar nu poti uita.
miau-miau spune:
nu e complice deloc, e la fel de geloasa ca nevasta si se simte la fel de inselata. Asa ca uneori sa vorbesti cu cealalta e deschizator de ochi.Amanta respectiva traieste mereu cu impresia ca barbatul nu mai are o relatie cu nevasta'sa de 20 de ani, ca dorm separati, ca se injura zilnic. Cu ideea asta se minte ea, de fapt o minte el. In mom. in care are certitudinea ca de fapt nu e chiar asa, ca de fapt si ea e la fel de pacalita ca si nevasta, se face lumina.
Nevasta sau amanta toate simtim la fel.
Barbatul aleia poate fi un aliat pretios, sau cel putin prin reactia lui poate sa aduca informatii noi.