limitele relatiei mama-copil
Raspunsuri - Pagina 17
J G spune:
Flaviuta pai nu ma urmareste absolut nimic, nu-i urasc. Nici nu vreau sa ma razbun prin indiferenta mea. Nu vreau sa-i pedepsesc in vreun fel. Si am acceptat de mult ca ce a fost nu se poate schimba.
Se pare ca nu reusesc sa ma fac inteleasa, stiu, e vina mea ca nu reusesc sa explic mai detaliat, nu am rabdare.
J si Carlita Carliontz (05.02.2006)
flaviutza spune:
quote:
Originally posted by J G
Flaviuta pai nu ma urmareste absolut nimic, nu-i urasc. Nici nu vreau sa ma razbun prin indiferenta mea. Nu vreau sa-i pedepsesc in vreun fel. Si am acceptat de mult ca ce a fost nu se poate schimba.
J si Carlita Carliontz (05.02.2006)
Pai asta e iertarea PENTRU TINE.nu flori si emisiuni la "iarta-ma"
Alexia 02.05.2004(filmulete)
mami si Ale
coraly spune:
quote:
Originally posted by J G
Dar nu consider ca trebuie iertati. Asta e cu totul altceva, inseamna ca as considera comportamentul lor ca acceptabil cand de fapt nu este.
J si Carlita Carliontz (05.02.2006)
Pai tocmai asta spune religia si Dumnezeu, sa ierti pe cei ce au gresit. Si pe cei ce ti-au facut rau, voit sau nu. Faptul ca ii ierti nu implica sub nici o forma faptul ca vina lor va disparea sau comportamentul lor a fost acceptabil. Tocmai ca nu. Trebuie sa ii ierti pur si simplu, stiind ca au gresit, ca greseala este umana si nu rezolvi nimic pastrand ura si resentimente in suflet. Nu te ajuti deloc.
Coraly si Sergiu (3 ian 2005)
poze
flaviutza spune:
sa uiti,sa ignori, sa te comporti ca si cum nu ar fi facut-o..da, sunt de acord...dar total nu as putea ierta o persoana care mi-a facut mult rau...in veci!!
Alexia 02.05.2004(filmulete)
mami si Ale
coraly spune:
Pai te contrazici singura. Pai cum sa uiti si sa ignori si sa te porti ca si cum nu ar fi fost, dar defapt nu ai iertat. Asta e prefacatorie. Eventual varianta inversa, adica 'ierti, da nu uiti'.
Coraly si Sergiu (3 ian 2005)
poze
Andrada spune:
Eu zic ca daca nu ne iertam parintii facem aceeasi greseala ca si ei. Lasam ceea ce ni s-a intimplat noua, personal, sa ne afecteze modul in care reactionam cu copiii nostri. Si doar asta le reprosam.
Ca n-au putut sa treaca peste ce sint ei si cit sint ei ca sa ne vada pe noi asa cum sintem noi.
Autoanaliza/psihanaliza/introspectia e buna de abia dupa ai terminat cu ea. Altfel e ca si cum ai spune ca ti-a facut bine statul in spital de aceea ai decis sa il vizitezi zilnic.
A
www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Andrada" target="_blank">Camera lui Marcu
MissParker spune:
Iata ce mai spune o terapeuta care a avut multi copii abuzati drept clienti.
Susan Forward – Parinti toxici
"Nu trebuie neaparat sa iertati!"
"Nu e necesar sa va iertati parintii pentru a va simti mai bine si pentru a va schimba viata! Principiile religioase, filozofice si psihologice va spun de cele mai multe ori ca iertarea este primul pas spre linistea sufleteasca (uneori chiar unicul), dar eu nu cred asta. La inceputul carierei mele am facut aceasta greseala si le-am cerut clientilor mei sa-i ierte pe cei care le facusera rau, mai ales pe parinti. Alti clienti sustineau inca de la inceputul terapiei ca ei si-au iertat deja parintii pentru raul facut, dar ulterior constatam ca asta nu-i ajuta deloc sa se simta mai bine! Unii se simteau chiar si mai complexati, si mai vinovati, gandeau "poate nu i-am iertat suficient" etc. Am inceput sa examinez cu atentie conceptul de iertare si sa ma intreb daca nu cumva iertarea incetineste procesul vindecarii.
Am concluzionat ca iertarea cuprinde doua aspecte: renuntarea la dorinta de razbunare si absolvirea vinovatului de raspundere. Am acceptat ca trebuie sa renuntam la gandul de razbunare. Razbunarea este un sentiment normal, dar negativ, creeaza nefericire si frustrare si lucreaza impotriva starii emotionale de bine. O razbunare ofera o satisfactie efemera si produce in schimb haos emotional. Este o pierdere de energie si de timp. Renuntarea la dorinta de razbunare este un pas dificil dar sanatos. Celalalt aspect nu este insa atat de clar definit. Totusi aveam senzatia ca ceva nu este in regula, daca ni se sugereaza sa ignoram responsabilitatea unui om care a maltratat alt om, mai ales un copil. De ce, pentru numele lui Dumnezeu, am ierta un parinte care a batut si a terorizat? Un parinte care a chinuit si a facut viata altora un iad? Acest gen de iertare nu este decat o alta forma de negare: "Daca te iert, ne putem preface in continuare ca ceea ce s-a intamplat n-a fost asa grav." Aceasta componenta a iertarii ii impiedica pe multi oameni sa-si recastige controlul asupra propriei vieti.
Unul din cele mai periculoase aspecte ale "iertarii" este ca influenteaza capacitatea de a elimina emotiile/sentimentele acumulate si tinute la adapost atata timp. Cum poti sa mai fii furios pe un parinte pe care l-ai iertat? Responsabilitatea nu poate merge decat in doua directii: in exterior, catre oamenii care ne-au facut rau, sau in interior, catre propria persoana. Cineva trebuie sa poarte raspunderea. Deci puteti sa-i iertati pe parinti, dar va veti ura pe Dvs. insiva si mai mult. Iertarea nu e o scurtatura ca sa suferiti mai putin in timpul terapiei. O perioada trebuie sa va pastrati furia vie daca doriti rezultate. Ii putem ierta pe parintii "toxici", dar mai bine s-o facem la sfarsitul decat la inceputul perioadei de curatenie emotionala.
Este normal sa fim furiosi pentru ce s-a intamplat. Este normal sa fim tristi pentru ca nu am primit dragostea pe care ne-am fi dorit-o. Trebuie sa incetam a bagateliza sau a ignora suferinta care ne-a fost provocata. "A ierta si a uita" se traduce mult prea des prin "a ne preface ca nu s-a intamplat nimic".
Iertarea este acceptabila numai atunci cand parintele care v-a facut un rau face ceva ca sa merite iertarea; el trebuie sa recunoasca ce a facut, sa-si asume intreaga responsabilitate si sa demonstreze prin fapte ca vrea sa-si repare greseala.
Linistea sufleteasca v-o veti recapata cind va veti desprinde de controlul parintilor toxici, chiar si fara a-i ierta."
Poate ca voi ajunge la iertare, poate nu. Cine dicteaza ritmul si durata vindecarii sufletului? Am cumva vreun deadline de prins? Care e problema, fetelor? Am nevoie de atata timp de cat am nevoie. Punct. Cine vrea cu adevarat sa-si vindece sufletul de traumele trecutului stie ca e vorba de un proces indelungat si dureros. Eu mi l-am asumat.
Ca sa fiu in ton cu cine sustine ca nu stii ce inseamna sa fii mama decat daca ai un copil, zic si eu ca cine nu a fost abuzat nu stie ce inseamna cu adevarat abuzul. Cum sa-i explici intunericul unui om care a avut parte numai de soare? Asa ca nu mai incerc. Serviti voi iertarea (poate puteti sa ma iertati si pe mine pentru vehementa si inversunarea mea 
) si lasati-mi mie lupta. Fiindca eu stiu ca nu iertarea vindeca, ci adevarul vindeca.
Felicia
Poze cu noi si vacantele noastre
*****************************
Adevar > Autonomie > Identitate
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !!!
flaviutza spune:
quote:
Originally posted by MissParker
Ca sa fiu in ton cu cine sustine ca nu stii ce inseamna sa fii mama decat daca ai un copil, zic si eu ca cine nu a fost abuzat nu stie ce inseamna cu adevarat abuzul. Cum sa-i explici intunericul unui om care a avut parte numai de soare? Asa ca nu mai incerc. Serviti voi iertarea (poate puteti sa ma iertati si pe mine pentru vehementa si inversunarea mea
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !!!
*****************************
Adevar > Autonomie > Identitate
Exact. de aia nici nu ma prea bag la astfel de subiecte. nu as avea nesimtirea sa sustin o opinie radicala de genul "esti la fel ca ei daca nu ierti" eu, copilul iubit pana la cer si inapoi.
teoria e una..practica e alta.
oricum o iei, Miss Parker si fetele, incercati sa faceti ca acest lucru sa nu va afecteze viata.
pentru ca daca te afecteaza(cum spuneai tu la subiectul cu copiii) nu faci decat sa perpetuezi raul pe care ti l-au facut ei.
adica te abuzeaza si acum, ca adult.
spre genul asta de iertare - nepasare v-as sugera eu sa incercati sa va indreptati.
Alexia 02.05.2004(filmulete)
mami si Ale
MissParker spune:
quote:
Originally posted by Elise
Mie deplasata rau, da' rau mi s-a parut asta:quote:
Iarta, pleaca_capul si sa vezi ce armonie interioara te va cuprinde, acea armonie care miroase a cimitir!
Si asta vine de la cineva care se pregateste sa devina mama.... sconsiderind ca ura fata de cei care te-au facut e cea care te desparte de cimitir ?!?
Ma refeream la faptul ca "armonia" de cimitir din suflet apare atunci cand iti negi sentimentele. J G a inteles.
Felicia
Poze cu noi si vacantele noastre
*****************************
Adevar > Autonomie > Identitate
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !!!
J G spune:
Flaviuta pentru mine iertarea inseamna acceptare si revenire la starea (sentimentele, increderea) initiala. Asta inseamna cu adevarat sa iert.
Pe mine nu vad cum m-ar ajuta sa-mi inhib sentimentele naturale care decurg din faptele lor. Chiar din contra.
Andrada eu cred ca este suficient sa identifici cauza greselilor, mecanismele ca sa zic asa, pentru a nu repeta. La mine a functionat.
Si corect ce spui tu despre introspectie, doar ca in functie de situatie ajungi mai usor sau mai greu la rezultat.
Coraly eu sunt ateu. Si consider ca aceasta cerinta de a ierta orice, default, este contra naturii umane. Sorry!
Si acum ma retrag de la acest topic! Evident nu sunt in una din zilele mele bune si nu ma exprim pe inteles.
Serenity now!
J si Carlita Carliontz (05.02.2006)