limitele relatiei mama-copil
limitele relatiei mama-copil | Autor: Elise
Ce v-ar putea determina sa va abandonati sau renegati copilul?
Ma gindesc la subiectul de aici cu copilul cu probleme... pentru unii oameni ar fi suficient sa fie foarte bolnav, l-ar privi ca pe o piedica.
Pentru altii, ar fi suficient sa le insele asteptarile. Sa se faca maturator cind ei il visau doctor.
Sau pentru unele femei ar putea sa interfereze cu o noua iubire, sau sa stea in calea relatiei cu sotul.
Sau mai exista o categorie pentru care, poate, copilul lor n-ar mai fi al lor daca ar comite infractiuni grave. De exemplu, o crima.
Sau poate ar fi suficient doar sa se poarte foarte urit cu voi, parintii, ca sa nu-l mai considerati copilul vostru?!
Mai exista categoria "soacrelor" - care isi reneaga baiatul datorita nurorii nepotrivite. Am vazut cazuri.
Deci, pe voi ce v-ar putea determina vreodata sa rupeti legatura mama-copil?!
Pentru ca pe mine nu m-ar determina nimic - nici daca fie-mea ar omori un om si l-ar ingropa sub bloc nu m-as gindi ca e o criminala, ci ca e in deep sheet. Si cum sa fac sa nu sufere copilul meu. Copilul meu e prioritar si dupa aia restul lumii... ar ramine a mea, si as incerca sa o ajut in orice conditii si oricit m-ar costa asta - prin "a costa" nu ma refer neaparat la bani.
Sint exagerata?
Care considerati ca sint limitele relatiei mama-copil?
Elise & BBLisa
Raspunsuri
buggy spune:
Am intalnit la un moment dat o postare la un membru al acestui forum, Simali, pe care personal o apreciez f tare si care spunea intr-un context ca parintele isi iubeste intotdeauna copilul, necondintionat, indiferent de ceea ce e si ceea ce reprezinta acel copil, chiar si parintele unui criminal continua sa isi iubeasca copilul numai ca sufera f mult pt el, este trist pentru el, dar il iubeste pt ca este copilul sau.
Tare mi-ar placea sa intre si sa scrie la acest subiect. Eu nu sunt inca mamica, dar iubesc la nebunie copii, abia astept sa am unul al meu si sunt convinsa ca orice-ar face, oricum ar fi nu as putea sa renunt definitiv la el, sau sa nu il mai iubesc...poate ca e simplu sa faci declarativ astfel de afirmatii, dar asa simt.
Am scris si la subiectul de mai sus, este vorba despre responsabilitate...si cine este mai responsabil pentru copilul sau decat parintii care hotarasc sa vina pe lume sau sa il adopte!?
"Mi s-a spus si am uitat, am vazut si am inteles, am facut si am invatat" - Confucius
www.funscience.ro
kariguld spune:
Buna seara Elise
Exista o povestioara pe care am citit-o demult, dar acum citind postarea lui Elise mi-am amintit-o.
O mama si-a crescut unicul fiu, cum a stiut ea mai bine, iar cand acesta a ajuns mare, s-a casatorit cu o femeie rea, care n-a iubit-o pe soacra. A inceput sa-i ceara sotului, sa faca diverse lucruri rele, ca sa o faca sa sufere pe pe mama lui. Barbatul, findca isi iubea sotia, si vroia sa-i faca pe plac facea tot ce ii cerea, dar cu toate astea mama lui continua sa-l iubeasca si sa-l asigure de dragostea ei. Intr-o zi, femeia cea rea ia cerut sotului sa-si omoare mama, ca asa va scapa de ea si ca dovada sa-i aduca inima ei (a mamei!) Sotul, fidel si credincios nevestei, a mers si a facut ce i-a cerut sotia. A luat inima si a pornit in fuga la nevasta sa , dar s-a impiedicat si a cazut in praful de pe drum si desigur ca a scapat inima mamei pe jos, in praf. Iar inima mamei de acolo din praf, la vazut si la intrebat:"dragul meu te-ai lovit? te doare?"
Ma impresionat mult aceasta povestire, care este doar o poveste, inca nu aveam copii atunci cand am citit-o.
Eu imi iubesc copii neconditionat, si pentru nici un motiv din lume nu i-as abandona, nici acum si nici cand vor fi adulti. Chiar daca vor face alegeri gresite, eu sper ca nu!!!!, nici atunci nu-i voi abandona, pentru ca dragostea mea, e mai presus de greselile pe care le vor face, de dezamagiri, de orice lucru care va veni in viata lor.
Dragostea unei mame nu se compara cu nimic, este mai presus de dragostea sotului, a prietenilor, mai presus de orice fel de dragoste din aceasta lume!
MAMA, iubeste neconditionat, orice fel de copil: bun, rau, bolnav, cu handicap!
dov spune:
Eu sunt mamica unui baietzel de 8 luni, pe care-l ador, pentru care am luptat 6 ani sa-l am...si raspunsul meu la intrebarea ta este...nu stiu. Nimik si nimeni nu m-ar face sa nu-l mai iubesc, sa nu mai traiesc pentru el...daca dintr-o nenorocire ar ajunge criminal...cred ca m-ar termina de durere, dar l-as iubi in continuare, si as suferi odata cu el si pentru el, l-as vizita pana as muri si tot asa. El este o parte din mine, iar eu nu pot simti decat iubire pentru el, desi, sincera sa fiu, in cazul parintilor, iubire e deja putin spus...restul, cred ca nu sunt parinti si gata.
A, si chiar ieri ma gandeam la mamicile care au puii bolnavi... si nu de o raceala...pur si simplu mi-as pierde mintile de durere daca l-as pierde, sau l-as vedea suferind, cred ca ar fi singura chestie pentru care m-as sinucide, viata mea s-ar incheia atunci.
Elise spune:
kariguld, superba povestea. 
Ceva similar am citit in "Egipteanul", Mika Waltari.
Elise & BBLisa
ruxij spune:
Daca ar face o crima, m-as considera si eu vinovata, complice la acea crima. Doar de genele mele si de cresterea mea a avut parte.
alba spune:
quote:
Originally posted by ruxij
Daca ar face o crima, m-as considera si eu vinovata, complice la acea crima. Doar de genele mele si de cresterea mea a avut parte.
Aici subscriu si eu. Nu numai criminalii ar trebui trasi la raspundere,ci si parintii lor.
Si ca sa raspund la intrebare.
Si eu simt exact ca tine,Elise.Nimeni si nimic,nu m-ar determina sa rup legatura dintre mine si baietii mei.
O sa-i sprijin si o sa-i iubesc mereu neconditionat.
Adeseori am intilnit saraci care sunt bogati si bogati care-s saraci, barbati care sunt femei si femei care sunt barbati, întelepti nebuni si oameni fara de carte întelepti.
Sfântul Ioan Gura de Aur
Andrada spune:
aaaa, ce subiect sensibil, eu sint sigura ca cineva totusi dintre vecinii nostri si-a abandonat copilul cind ii cerea un codru de piine si tremura in ploaie. Apoi cind copilul s-a facut mare i-a dus mamei o patura si niste bani, pentru ca asa sint copiii buni si iubesc pensionariii.
Imi curg lacrimile acum pe monitor si tastatura....
A
www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Andrada" target="_blank">Camera lui Marcu
Sheannamp spune:
quote:
Originally posted by kariguld
Buna seara Elise
Exista o povestioara pe care am citit-o demult, dar acum citind postarea lui Elise mi-am amintit-o.
O mama si-a crescut unicul fiu, cum a stiut ea mai bine, iar cand acesta a ajuns mare, s-a casatorit cu o femeie rea, care n-a iubit-o pe soacra. A inceput sa-i ceara sotului, sa faca diverse lucruri rele, ca sa o faca sa sufere pe pe mama lui. Barbatul, findca isi iubea sotia, si vroia sa-i faca pe plac facea tot ce ii cerea, dar cu toate astea mama lui continua sa-l iubeasca si sa-l asigure de dragostea ei. Intr-o zi, femeia cea rea ia cerut sotului sa-si omoare mama, ca asa va scapa de ea si ca dovada sa-i aduca inima ei (a mamei!) Sotul, fidel si credincios nevestei, a mers si a facut ce i-a cerut sotia. A luat inima si a pornit in fuga la nevasta sa , dar s-a impiedicat si a cazut in praful de pe drum si desigur ca a scapat inima mamei pe jos, in praf. Iar inima mamei de acolo din praf, la vazut si la intrebat:"dragul meu te-ai lovit? te doare?"
Ma impresionat mult aceasta povestire, care este doar o poveste, inca nu aveam copii atunci cand am citit-o.
Eu imi iubesc copii neconditionat, si pentru nici un motiv din lume nu i-as abandona, nici acum si nici cand vor fi adulti. Chiar daca vor face alegeri gresite, eu sper ca nu!!!!, nici atunci nu-i voi abandona, pentru ca dragostea mea, e mai presus de greselile pe care le vor face, de dezamagiri, de orice lucru care va veni in viata lor.
Dragostea unei mame nu se compara cu nimic, este mai presus de dragostea sotului, a prietenilor, mai presus de orice fel de dragoste din aceasta lume!
MAMA, iubeste neconditionat, orice fel de copil: bun, rau, bolnav, cu handicap!
Poate sunt off-topic, dar eu, ca mama de DOI BAIETI mi se pare absolut sinistra povestirea aceasta! Ca sa numai vorbesc de perspectiva....
Mi-aduce aminte de "Soacra cu trei nurori" a lui Creanga!
PENTRU UN COPIL MAI SANATOS SI MAI INTELIGENT
Sau taci sau zi ceva mai bun decat tacerea!
Elise spune:
Andrada,
io am vazut esti foaaarte sensibila in ultimu' timp, io zic sa deschizi vreun subect la psiho, ca plingi cam mult shi cam des.
Vreo depresie, doamne feri. Te-or fi impresionat pensionarii aia. 
Elise & BBLisa
noi2 spune:
Limitele relatziei mama-copil..nu cred ca exista..
Orice le-ash face mamei sau tatalui meu...sunt sigura ca tot puiul lor ash ramane, shi au suferit mult pentru mine ..shi inca mai sufera.. nu am fost copilul perfect..Cu 6 ani in urma, le-am spus ca plec, abia implinisem 18 ani shi eram indragsotita, cu prietenul meu pe atunci, in Spania, le-m ranit sufletul, nu i-am ascultat, i-am lasat plangand, singuri, nici un frate sau surioara nu am..shi am plecat in lume.. nu tocmai cu persoana potrivita.Au suferit extraordinar de mult, le plangea inimioara, dar nu se puteau impotrivi..daca cumva mai tarziu i-ash fi judecat greshit ca nu mi-au lasat libertatea sa fac ce vreau??..Libertate care m-a costat scump..o casatorie nefericita..in care eu sufar, shi ei.. pe langa mine..mult mai mult..Iar cand am vrut sa divortzez, acum 2 ani,incercau sa se bucure, deshi in sinea lor shtiau ca ma voi intoarce la el, erau aproape convinshi.. iar cand le-am spus ca intr-adevar, renuntz la ideea despartzirii... au explodat..mama m-a dat afara din casa, nu a stat`pe ganduri nici un moment, mi-a spus.. sa uit de ea..in acea seara.. tata a stat cu mine, m-a sfatuit,am facut o noapte alba amandoi..adevarata lectzie de viatza..a doua zi,m-am intors la el..mama.. a plecat la piatza..nici macar nu a intors privirea spre mine,nu mi-a vorbit, nimic.. atunci incetasem sa exist pentru ea.. shi shtia ca nu avea sa ma vada mai curand de un an..shtiu ca atunci.. ceva s-a rupt in ea shi in mine.. ash fi vrut sa ma intorc din drum, sa-i cer iertare pentru tot, sa-i spun ca o iubesc, ca ii multzumesc pentru tot..dar nu am facut-o atunci...In ziua urmatoare..soacra mea a sunat-o shi a amenintzat-o.. spunandu-i ca daca ma intorc la fiul ei ma omoara...Atunci, mama m-a sunat, m-a implorat sa ma intorc la ei..din nou nu am facut-o..atunci am intzeles.. ca in sinea ei ma iubeshte cu adevarat,mai presus de orice..sunt eu.. fiica ei..cu partzile mele bune,rele... dar sunt a ei..shi ma iubeshte neconditzionat.Acum, m-am hotarat sa divortzez, este alaturi de mine, dar nu vrea sa se bucure pana nu ma va vedea in aeroport. Prea mult am dezamagit-o. Acum vreau insa sa indrept raul facut, sa le multzumesc pentru tot, shi sa fiu mereu alaturi de ei, sa le pot reda zambetul pe buze...shi acest lucru se va intampla doar cand ma vor vedea implinita.
Pentru mine.. limite nu exista.. sunt convinsa.. ca m-ar urma pana-n panzele albe daca ar fi nevoie.. ii iubesc pentru asta,sunt parintzii perfectzi, parintzii mei..Va iubesc mami shi tati..
..shi te iubesc...