povestea primei intalniri

Raspunsuri - Pagina 8

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns floarea de colt spune:

CONS , SIMONA , multumesc tare mult pentru urari !!!

simona nu renunta ,daca ati placut-o , poate a doua oara va fi mai bine , poate fetita s-a speriat de ceva ,poate in casa maternalei nu vin prea multi oameni .

voi stiti mai bine , daca doriti sa o revedeti nu ezitati.

oricum ,chiar daca nu e sa fie acum , nu va demoralizati , copilasul vostru inca va asteapta , continuati cautarea lui.

noi suntem deja dupa a doua vizita , care a decurs f bine , cam acelasi scenariu , jucat f mult impreuna , desenat (nu credeam ca pot sa desenez dinozauri ).
la plecare voia si el sa vina "putin" cu noi in orasul unde locuim.

eiii tot e ceva ,daca , dupa a doua vizita doreste sa vina la noi "putin ".

am zis sa mai facem o vizita in mediul lui ,si poate apoi sa il luam un weekend la noi , sa vedem cum se comporta , daca nu va plinge dupa celalalt copil.

si bafta la prima intalnire.

viitoare mamica de norocel sau norocica

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns simona14 spune:

Floare de colt,fetita este a noastra definitiv din mai.Eu am vrut sa spun cum a fost la inceput,prima oara a fost un fiasco,a doua oara putin mai bine,am incercat sa o luam dupa doua saptamani de vizita singura cu noi acasa si a plans o ora neincetat,pana am adus-o la maternala.O ce greu a fost pana s-a obisnuit cu noi,cu stilul nostru de viata.Fetita era speriata cand vedea lume in general fiindca la maternala nu se primea vizite,nu existau prieteni.A fost foarte greu dar a meritat tot efortul,acum avem o fetita minunata,adorabila,sociabila si as putea continua la infinit.Eu vroiam doar sa spun ca nu tot timpul exista acel ceva si din partea copilului sa vrea la tine de cand te vede,dar daca e sa fie al tau si tu parintii lui asa este.S-a schimbat foarte mult in cateva luni incat sotul maternalei cand a vazut-o nu a mai recunoscut-o.Are acea lumina in ochi,acea sclipire de fericire.La maternala era frumoasa dar ochii ii erau tristi.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns norma spune:

Felicitari, floare de colt. Intr-adevar exista minuni, acesti copii pe care ii asteptam de o viata. Parca Dumnezeu ni-i trimite cadou.
Povestea ta e aprox. la fel cu a mea. Si la maternala de unde l-am luat pe Cristi al nostru era o fetita mai mare si credeam ca va fi rau fara ea - era obisnuit 24 din 24 sa fie cu inca un copil in casa - dar nici vorba. E atat de bine integrat in casa noastra de parca e acolo dintotdeauna si inca nu s-au implinit doua luni. Ma asteptam sa fie oarecum mai greu, el are trei ani jumate, dar slava Dopmnului totul este foarte bine. O minune, cum ziceam.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns simo_75 spune:

Doamne fetelor!
Am citit postarile voastre,am sorbit fiecare cuvant si am plans non-stop!
Noi urmam sa vedem un copilas,si de cand am vazut pozele suntem in transa,ne-am indragostit pe loc de el insa stau si ma gandesc si imi este frica de prima intalnire.Oare daca nu ne va placea sau daca noi am vazut una in poza si alta e realitatea?
Cum va reactiona?Zi de zi ma gandesc cum sa fac,ce sa fac , ce sa vorbesc,cum sa ma comport.
Gandurile astea incerc sa le alung,sa las reactia sa fie pe moment dar nu pot!
Urmeaza sa facem vreo 500-600 km si cred ca tot drumul ma voi gandi la asta.
Sunt sigura ca acolo nu va mai fii filmul care il am eu in minte dar..
Sotul imi spune sa stau calma ca va fii bine si e sigur ca acest copilas este al nostru dar noi femeile suntem mai profunde,mai sensibile si intotdeauna gandurile noastre sunt de 100 de ori mai multe decat ale lor.
De cate ori ma uit la poza copilasului simt ca ma sufoc de emotii,inima imi bate repede si simt cum mi se strange stomacul.
Oare astea sunt acele sentimente de care am tot citit ca ar exista??
Oare e prea devreme sa simt asa,ma gandesc ca toate astea sunt de la o simpla poza.
Daca realitatea nu se "pupa" cu poza??????
Oare ma puteti ajuta cu niste sfaturi??

Copilul nu datoreaza parintelui viata, ci cresterea! - Nicolae Iorga

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Mmmaria spune:

Wow! Alta mamica ce face 500 de km ca sa isi gaseasca copilul!
Deja ma reduceti la tacere cu asta.

Manuelita, mi se parea si pana acum nedrept sa nu poti sta mai mult timp cu copilul (in cazul in care il adopti si e mai marisor de doi ani) dar acum, vazand situatia voastra, mi se pare de-a dreptul revoltator.
Ce face micuta Violeta ? Cu cine sta cat esti tu la serviciu ?

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns SoriLea spune:

Ce povesti frumoase, m-ati facut sa plang, dar am plans de fericirea voastra, sa va de-a DD sanatate si fericire, clipele cele mai frumoase din lume alaturi de puiutii vostrii.
Am si eu o poveste, la cine am spus-o s-a emotionat teribil, eu povesteam, iar pers resp. plangea. Inmi pare rau ca nu o pot impartasi inca si cu voi, dar poate cine stie... intr-o zi...cand v-om termina toata aceasta procedura...am sa v-o spun.

pt toata lumea

Lucrul important este acesta...sa fii capabil in orice moment sa sacrifici tot ce ai, pentru ce ai putea sa devii. Charles Dubois


SoriLea - MAMI DE RAZVANEL

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns simona14 spune:

Simo cel mai important este sa incerci sa nu te mai gandesti la cum va fi prima intalnire,daca si poti.Lasa lucrurile sa decurga de la sine.Nici eu nu am putut sa dorm in noaptea dinaintea intrevederii,aveam nodul in gat si nu eram sigura ca ea o sa fie copilul pe care il vreau.Sotul imi spunea ca ea o sa fie copilul nostru si ca totul o sa fie ok,dar eu nu il credeam.Si asa a fost cum a zis sotul.Cred ca noi femeile prea ne facem griji.Sper ca totul sa fie asa cum vreti voi si sa veniti acasa toti trei fericiti si impliniti.Asteptam vesti si va tinem pumnii.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns simo_75 spune:

simona14-multumesc de incurajari insa nu pot sa nu ma gandesc.
Cred ca am aceiasi stare cum ai avut-o tu ,din ce spui ,si sper din suflet sa aiba si la mine sotul dreptate cand spune ca va fii al nostru.
Mai am doua zile si plec!Tare greu mai trec!

Copilul nu datoreaza parintelui viata, ci cresterea! - Nicolae Iorga

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mihatp spune:

sunteti minunate!

m-au emotionat la lacrimi povestile voastre, iar puiutii ce-i aduceti acasa sunt cei mai norocosi din lume, vor avea o viata plina de iubire.

va doresc sa vi se implineasca la toate dorintele si sa va bucurati de familia intregita.


Mamica de berbecut-Luca
9 aprilie 2008

www.TickerFactory.com/weight-loss/wtM1xDP/] br / [img] br / " target="_blank">Miha scade

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns norma spune:

simo75, ma bucur foarte mult pentru tine.
Tot vreo 500 km am facut si noi pana am ajuns sa ne tinem minunea in brate. (Parca e un facut printre noi...)
Iti urez mult noroc si sa vii cu detalii sa ne bucuram si noi.
Te asteptam cu drag si emotii.

Mergi la inceput