o agenda mica si albastra

Ultimul meu jurnal a fost o agenda mica si albastra de telefon, unde notam doar intilnirile cu X.
X cu care, desigur, n-ar fi trebuit sa ma intilnesc si asta facea lucrurile demne de a fi notate intr-un jurnal.
Am ascuns agenda in tapiteria unui scaun. Nu stiu ce s-a intimplat cu scaunul respectiv - nu mai stiu care este, daca il mai avem, daca jurnalul meu integru nu se gaseste cumva la groapa de gunoi sau in vreo alta casa, sau n-a facut deliciul altei pustoaice sau altei mamici.
As vrea sa-l mai citesc.
Sa regasesc, cumva, magia lumii in care traiam atunci.
Agenda mea mica si albastra n-a fost decit ultima treapta catre viata de adult. O treapta mai sus sau mai jos.... probabil mai jos, lumea oamenilor mari e gri, spre deosebire de cea a copiilor.

Nu-mi amintesc decit o foaie: pe care era notat atit:
"In seara asta am fost si am baut un suc de portocale la un restaurant pe K. Si dupa aceea m-a lasat in statia de tramvai, pentru ca n-am vrut sa ma duca acasa si sa ma vada mama in masina lui. Inainte sa ies din mashina m-a sarutat, aproape imperceptibil. Apoi am coborit. Insa, pina am ajuns in statie, tramvaiul a plecat. Cind m-am intors, si el pleca. Putea sa vada in oglinzile retrovizoare ca sint inca acolo, singura, nopatea, in mijlocul statiei de tramvai. Si totusi nu s-a intors. De ce a procedat asa? Primul sarut si prima deceptie?"

Pagina asta mi-a ramas foarte adinc intiparita in minte, vad fiecare cuvint scris mic, cu pix negru.

Au trecut cam 14 ani, timp in care lumea mea (aia cenusie de adult) s-a intors cu susul in jos si cu josul in sus de multe ori, in care am castigat si am pierdut repere, am inceput vreo trei vieti in loc de una, 14 ani dezlinati de nu se poate - inc are am fost tot ce am vrut sa fiu pina m-am saturat, am tras linie si a ramas zero.
Totusi, nici cele mai mari cotituri, victorii sau insuccese nu au putut sa ia locul acelei pagini de agenda telefonica, cu scrisul meu saltaretz de la 17 ani.
Imi e dor de ea, si de acea magie - de intrebarea asta cruda si dezinvolta "da' oare de ce a procedat asa?"
De lumea de atunci.
Nu de lumea de acum, in care inaintea intrebarii se nastea raspunsul: "Porcul! Nesimtitul! Profitorul! Nu merita... duca-se..."
Imi e dor de noaptea aia calda, pe care nu o puteam otravi cu nimic pentru ca in lumea mea nu exista otrava - existau intrebari. Si nerabdarea de a trai - nerabdarea pe care o ai atunci cind impachetezi bagajele inaintea plecarii. Nu priveam inapoi, priveam inainte. Si eram prea tinara sa realizez ca viata asta are un singur sens de mers... si ca puteam sa ma opresc si sa iau un pic de fericire la pachet. Era peste tot. Si urma sa intru intr-un tarim in care fericirea e atit de rara.

Elise & BBLisa

Miramar spune:

Of Doamne cata dreptate ai!

LoraG76 spune:

Eu n-am avut niciodata o agenda...dar parca o si vad cand citesc ce ai scris...si imi amintesc cu placere...multumesc ca mi-ai amintit, Elise!

Lora, mami de IUSTINA

tlaura spune:

Eu am avut agende...si le mai am! Am tinut jurnale pana m-am casatorit; iar acum, nimic nu mi se pare mai frumos decat sa le rasfoiesc si sa traiesc parte din trecutul meu! E o senzatie foarte placuta! Retraiesc cu drag toate momentele asternute pe hartie. E un fel de intoarcere in timp!

pisi_ella spune:

He he...si eu rasfoiesc cu placere jurnalele din tinerete

_Ella, Emma & Matei

Emma-Andreea, minunea mea....
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?ARCHIVE=true&TOPIC_ID=11054

Povestea nasterii lui Matei ;)
http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=58237



Deschide bratele spre schimbare, dar nu-ti pierde din valorile tale.

Elise spune:

mi-am amintit de jurnal.... pentru ca vreau sa-i fac un jurnal fetitzei mele.
Nu vreau sa pierd nici un detaliu.
Nici un zimbet, nici un shut de piciorush grasunel, nici o dimineatza in care EA ma trezeste...si se bucura cu chiote cind in sfarsit a reushit!!
Vreau sa creasca, si totusi vreau sa pastrez aceste clipe, sa le pun "la ciorap", cumva.

Ma imaginez babutza, in noptile lungi de iarna in care bblisa o sa fie la casa ei si casa noastra goala... si eu o sa-i crosetez manushi si fulare de care oricum n-are nevoie , o sa rasfoiesc niste poze ingalbenite, si o sa depan amintiri cu mosul meu despre cit de frumoasa si cit de cuminte era de mica.
A, si, desigur, cit de tineri eram noi!

Sint sigura ca si atunci o sa spun "uf - ce frumos era! Si ce dor imi e..."

Elise & BBLisa

smaranditza spune:

Foarte faina ideea cu jurnalul bblisei, Elise. Mai ales acum, cand tehnologia a avansat atat de mult...poti face tot felul de filmulete (cand rosteste primele sunete, cuvinte, cand creste primul dintisor, cand lalaie/canta ea, cand face primii pasi, etc..) Cred ca acestea sunt cele mai pretioase amintiri si pentru copii si pentru parinti, o data cu trecerea anilor.

Cand eram eu mica, parintii nu avea camera video, insa mi-au facut muuulte poze, mi-au pastrat aproape toate caietele cu mazgalituri (pe fiecare foaie au scris data si ce am spus eu la momentul respectiv ca am desenat acolo - ca nu se intelegea mare lucru dupa desen :) ). Apoi, primele caiete cu bastonase, liniutze, litere, cifre, incercari de a desena oameni, copaci, case...tot felul...

Mai in gluma mai in serios, cand mi-am impachetat lucrurile si m-am mutat la casa mea, daca au vazut ai mei ca nu-i chip sa le las lor "mostenirea" (caietele si foile) au vrut sa faca xerox, sa le aiba pana la adanci batraneti :) Le-am promis ca le xeroxez eu, si cu promisiunea am ramas...deocamdata...:(

Asa ca, tu fa totul in dublu exemplar, ca sa te poti bucura de "original" la batrenti :):):)
Pupici grasunicei!!!

pisix spune:

Ha, ce frumos scrii !

Eu incepeam un jurnal ori de cate ori mi se intampla ceva "fabulos". Incepeam altul pt ca mi se parea ca acel lucru fabulos da startul unei noi etape din viata mea...
Am recitit cateva astfel de inceputuri insa am constatat cu stupoare ca sunt acolo lucruri de care nici macar nu imi amintesc. Mi-a placut sa recitesc momentul primei mele iubiri...
Insa dincolo de aceste retrairi am constatat ca totusi cele mai reale intoarceri in timp sunt legate de mirosuri sau melodii.
De exemplu un anumit spray m-a readus brusc la momentul cand imi cumparam acel deodeorant cu o zi inaintea plecarii in tabara la mare in clasa a IX-a. Un moment pe care credeam ca l-am uitat dar totusi l-am retrait atat de intens incat m-am speriat. Mi-am amintit astfel toate detaliile legate de acea zi desi nu a fost nimic special...
Iar cand aud Time of my life parca si simt fiorii de pe sira spinarii din prima noapte de dragoste...
De multe ori mi-am dorit o sticluta in care sa pot stoca astfel de amintiri.
Probabil insa ca ideea cu jurnalul e totusi cea mai ...realista.
Si eu daca as avea un bb as face la fel. Chiar la asta ma gandeam ieri, in vizita la o prietena a mea care a nascut de curand si care parea atat de fascinata /fascinanta de/in noua postura incat ma gandeam ca ar fi interesant de asternut pe hartie.
Insa nu toata lumea are "harul" de a zugravi asa frumos in cuvinte trairi ...si atunci nu ar avea acelasi farmec.

Mie mi-ar placea sa-mi fac un jurnal de calatorie, in care sa scriu ce mi-a placut la fiecare loc, ce am descoperit prea tarziu si ramane de facut/vazut ...data viitoare

larissa_79 spune:

mi-a placut ce ai scris..legat de inocenta clipelor de atunci...si navitatea lor. Imi picura naivitate si incredere in vene si ce frumos eraaa...e frumos sa fii inocent! Urasc coacerea asta de matur!

Poze cu Alexia
http://pg.photos.yahoo.com/ph/gabyzv23/my_photos

Larisa si Alexia (13 iulie 2006)

larissa_79 spune:

mi-a placut ce ai scris..legat de inocenta clipelor de atunci...si navitatea lor. Imi picura naivitate si incredere in vene si ce frumos eraaa...e frumos sa fii inocent! Urasc coacerea asta de matur!

Poze cu Alexia
http://pg.photos.yahoo.com/ph/gabyzv23/my_photos

Larisa si Alexia (13 iulie 2006)