Ana si Rochia

Dimineata cand a sunat ceasul, nu parea sa fie o zi mai speciala decat altele. Am dat snooze o ora, din 10 in 10 minute, ca deobicei, am auzit-o pe Doma cand a venit la 8, mi-am zis de 10 ori in gand:”trezeste-te, trezeste-te” (fara nici un efect) si intr-un final m-am trezit, ca deobicei la ora 8.30, indeajuns cat sa intarzii trei sferturi de ora la birou. Pana acum nimic special. M-am fatait juma de ora ca “bila” in caldare incercand sa imi dau seama ce haine sa port azi. De aici incepe zona crepusculara. Am ales sa port o rochie. Rochia si Ana nu prea au mult in comun. Ca sa mai atenuez din contradictie, mi-am pus blugi dedesupt. Am mai sapat prin dulap si am gasit si niste pantofi de baba si, ca ciudatenie suprema, m-am machiat. Wierd, isn’t it?
Nuka era un pic suspicioasa la o asemenea manifestari insa le-a luat de bune, mai ales ca am lasat-o sa ma traga de lantul de la gat: o enorma placinta din lemn de bambus (abanos, baobab, whatever). Si aici vine partea cu adevarat ciudata. Doma imi da un pachet pentru pranz. Resturile de mancare de Nuka : peste fiert cu legume. L-am luat, in ciuda faptului ca era depozitat in castronelul lui Nuka cu fata lui Minni Mouse si o biata punga deasupra. Imi pun castronul in geanta mea de copil de gradinita (de care sunt foarte mandra), imi bag castile in urechi si plec sa infrunt lumea. Vine tramvaiul surprinzator de repede (la barza chioara....), prind si un loc (!!!), imi scot cartea si ma scufund in muzica si cuvinte. Cu Manu urland in ureche pe la piata Galati, imi dau seama ca ceva pute. Ma uit in jur si localizand un mosulet, stramb din nas lamurita. Ma scufund din nou in lectura, incercand sa imi aduc aminte despre ce era vorba (cine sunt, unde sunt, de ce?- intrebarile obisnuite). “Cai en la trampa, de ser tu amigo, caí en la trampa de tí confiar..” Tot pute...Mosu nu mai e acolo. Caut din ochi alta sursa de poluare pentru ca stiu ca singurul lucru care ma face sa accept un miros, e sa ii stiu provenienta (sau nu). Nu il gasesc. Cartea nu imi mai prieste si sunt abia la Armeneasca. Incep sa tropai chiar daca in ureche imi miorlaie ca o matza in calduri Carla Bruni. Ajung in final, dupa un aproape un secol de miros, la Sf. Gheorghe. Ma ridic si simt pe picior ceva ud, pe rochia mea minunata si atat de strategic purtata astazi. Ma pipai si imi dau seama ca geanta era sursa udaturii. Minunatul meu pachet, atat de ermetic sigilat, se scursese in toata geanta mea de gradinita si pe rochie. Asadar, ma miroseam si bodoganeam singura. Insa dovezile de inteligenta suprema nu se opresc aici. Pentru ca eu stiu ca singurul mod in care poti accepta un miros este daca ii stii provenienta. Asadar, ca sa nu intoarca lumea nasul pe drum crezand ca eu put, am scos castronul cu Minni Mouse si l-am purtat in mana ca pe flacara de olimpiada pana la birou (cu tigarea in cealalta mana ca sa desavarsesc peisajul). Si asa a inceput ziua de azi. E ora 10,21 si deja am invatat doua lucruri esentiale pentru supravietuirea mea in societate: nu purta rochie si nu lua NICIODATA peste la pachet, mai ales daca este depozitat intr-un castron de bebelus.



Nuka si Mama la Nuka

locca spune:

valeeeeuuuu
si la birou cum ai rezolvat putoarea din rochie?

LauraFlo spune:

Greu inceput ! Chiar la serviciu cum a fost ?

sofia_misicu spune:

bine...Am dat cu apa si m-am obisnuit cu mirosul...


Nuka si Mama la Nuka

mara03 spune:

esti cea mai cea!!!
semeni leit cu cumnata-mea ioana.

Sabina spune:

Vaaaaaaaaaaaaaaai.asta e de POMINA!!!!!! am avut intamplari aproape identice:)))
ieri m-am inbracat super frumos.Cu fusta noua.Am pornit toata familia la ecografie.
In masina fata s-a astezat cu capulpe mine sa se alinte.Din alintare iun alintare a trecut la vomitat.
primadata pe fusta.
A doua oara pe haina
a treia oara peste tot.
de la 5-a oara n-am mai vazut unde

noroc ca era doar apa.

La eco n-a stat si familia, i-am trimis acasa.Noroc ca aveau aia toaleta, am dat cu apa...si m-am obisnuit.... ;))))
muah!!

PS cica am baiat!!!

---

Sabina si www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia Galagia


Cea mai lungã cale este calea care duce de la urechi la inimã.

sofia_misicu spune:

Yupiii!!!Sa-ti traiasca!!(Stiam de la odisee...)

Cred ca tiza vroia sa saboteze operatiunea ecografu intre noi fie vorba.

Nuka si Mama la Nuka

Sabina spune:

vaaai, saracuta, nu cred, ea a insistat sa vina!! Moare dupa bebelus si i-am pus acasa cd-ul:), timp in care eai=a spus o poveste:)
Pur si simplu am luat-o noi prea repde.

si tu, data viitoare instruieste-o bine pe Nuka: mancarea neterminata se:
-arunca pe pereti
-arunca pe jos
-picteaza pe fata de masa...

etc etc, orice, numa sa nu se murdareasca mami pe rochie!!!-

---

Sabina si www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia Galagia


Cea mai lungã cale este calea care duce de la urechi la inimã.

notquiteso spune:

ba io mi-as pune doua rochii, una peste alta. numai asa! si peshte.. da. never in public :)
eu am defilat o zi intreaga mirosind a ciorba de perisoare ca o cantina studenteasca :)) si cumva mirosul zau ca nu se asorta cu tocurile si perlele bunicii. si nici nu m-am obisnuit cu el. si mai lasase si niste dare albicioase pe costum, care n-au iesit cu apa.
dar se pare ca am supravietuit ca sa apuc sa povestesc despre asta :))

o zi buna, mama de nuka