pe-acasa

Copilul se joac#259; în camera lui f#259;r#259; s#259; fac#259; scandal. E pl#259;cut s#259; fie lini#351;te #351;i faptul c#259; gîngure#351;te sau zorn#259;ie juc#259;riile atîrnate deasupra patului m#259; scute#351;te de accesele de panic#259; în care întrerup brusc orice activitate, de la citit la du#351; sau mîncat pentru ca s#259; intru la el s#259; v#259;d dac#259; respir#259;. Afar#259; e un soare n#259;ucitor pentru luna februarie #351;i m#259; bate gîndul s#259; ies la o plimbare. Lenea îns#259; m#259; face s#259; amîn momentul, a#351;a c#259; prefer s#259; stau în sufragerie #351;i nu g#259;sesc nici m#259;car un am#259;rît de zvîc de energie ca s#259; închid televizorul sau s#259; îl dau mai încet. Îl sun pe I. ca s#259; v#259;d dac#259; nu vrea s#259; mergem în parc, îns#259; nu îmi r#259;spunde #351;i iar îmi promit s#259; îmi organizez timpul independent de al#355;ii, cum ar fi so#355;ul meu, numai c#259; promisiunea asta e cam pe acela#351;i palier de fezabilitate cu cea cu mersul la sal#259;, cu sl#259;bitul, cu scrisul organizat #351;i a#351;a mai departe. #350;i totu#351;i. Vom ie#351;i pîn#259; la chio#351;cul de la cap#259;tul str#259;zii #351;i am de gînd s#259; cump#259;r ap#259; #351;i banane. Trebuie neap#259;rat s#259; m#259; dezmor#355;esc #351;i s#259; nu îmi mai fie groaz#259; s#259; ies din cas#259;. Am s#259; pun copilul în cangur. M#259; îmbrac întîi eu #351;i încep s#259; transpir din secunda doi. Încerc s#259;-l îmbrac pe Tudor f#259;r#259; s#259; î#351;i dea seama c#259; este îmbr#259;cat. Reu#351;esc s#259;-l bag în fî#351; f#259;r#259; urlete, îi pun rapid teni#351;ii, dar la c#259;ciul#259; se prinde #351;i începe s#259; plîng#259;. Plînsul ia amploare în momentul în care încep introducerea puiului de om în harna#351;amentul tip cangur. Eu transpir din ce în ce mai puternic, el #355;ip#259; tot mai tare iar g#259;urile de la rucsacul de copil par din ce în ce mai mici propor#355;ional cu copilul înfofolit #351;i url#259;tor. E foarte cald, foarte lumin#259; #351;i foarte zgomot. Iau dou#259; sute de mii din aloca#355;ia lui Tudor care a r#259;mas pe blatul din buc#259;t#259;rie ieri, dup#259; ce a adus-o po#351;t#259;ri#355;a #351;i ajungem la chio#351;c f#259;r#259; prea multe incidente, în special pentru c#259; plînsul înceteaz#259; de obicei la ie#351;irea din scar#259;. Îmi v#259;d fundul în geamurile ma#351;inilor #351;i m#259; oripilez. Apoi îmi spun cu optimism c#259; deformeaz#259; #351;i c#259;, practic, e imposibil s#259; am fundul atît de mare. Cer o ap#259; plat#259; #351;i trei banane, a#351; vrea #351;i ni#351;te #355;ig#259;ri dar cum s#259; iau #355;ig#259;ri din aloca#355;ia copilului?! Quand meme! Banii au o nou#259; form#259; acum, de cînd nu mai lucrez. #350;i de cînd #351;i-a dat demisia #351;i I., au o form#259; tot mai interesant#259;. Mai avem ceva bani pu#351;i deoparte, eu mai am de luat salariul o lun#259;, I. face #351;i el ce poate. Numai c#259; viitorul arat#259; incert #351;i nici unul dintre noi nu #351;tie exact ce va face. Eu am hot#259;rît s#259; stau cu copilul un an, au trecut deja patru luni. #350;i s#259; încerc s#259; cî#351;tig scriind de acas#259;. Îns#259; martor mi-e Cel de Sus c#259; nu am nici o urm#259; de entuziasm. Sînt mai obosit#259; decît preconizam c#259; voi fi, iar I. a c#259;zut într-o depresie vag#259;. Nu #351;tiu dac#259; e tipic pentru cei depresivi s#259; aib#259; ups and downs, dar el a#351;a e. Din ce în ce mai multe downs decît ups, e adev#259;rat #351;i majoritatea nejustificate (nici ups, nici downs cu temei real). Ce ne facem, a#351;adar? Habar n-am. Oricum, mi se pare nemaipomenit s#259; umblu a#351;a pe strad#259; cu cele trei banane, cu sticla de ap#259; #351;i cu copilul, urmat#259; îndeaproape de fundul meu prea mare. E 12 ziua #351;i nu am de dat socoteal#259; nim#259;nui. Aproape c#259; m-a#351; abate din drumul spre cas#259; #351;i a#351; merge fluierînd. Dou#259; lucruri m#259; opresc s-o fac: toate astea devin tot mai grele #351;i, doi, nu #351;tiu s#259; fluier. A#351;a c#259; intru iar în cas#259;, copilul începe s#259; plîng#259; din nou în timp ce îl extrag din cangur iar eu am mare nevoie s#259; fac un du#351;. Îmi imaginam c#259; a sta acas#259; cu copilul e ca un fel de vacan#355;#259; imens#259;. Nu e a#351;a. De ele mai multe ori, cu cît arat#259; copilul mai vesel, mai curat #351;i mai îngijit, cu atît ar#259;t eu mai trist, mai p#259;tat#259; #351;i mai dezlînat#259;. Nu #351;tiu unde sînt mamele acelea perfecte care reu#351;e#351;c s#259; le fac#259; pe toate ca la carte, îns#259; presupun c#259; se g#259;sesc #351;i m#259; înclin în fa#355;a lor acoperind cu mîna dreapt#259; pieptul tricoului plin de vom#259;, mere rase #351;i un pic de caca, cred, pentru c#259; are totu#351;i alt#259; consisten#355;#259; fa#355;#259; de pata clar#259; de m#259;r ras. #350;i mi-e cam foame. Îmi amintesc cu o oarecare nostalgie de vremurile cînd asta însemna s#259; fac comand#259; pentru o pizza (#351;unc#259; cu ananas, o, da!) sau un chinezesc (furnicu#355;e în copac, o, da!) sau s#259; fug cu fetele de la birou pîn#259; la un restaurant din apropiere (sau nu, în cazul în care aveam certitudinea c#259; #351;efa e la o distan#355;#259; sigur#259; de birou #351;i ea). Ma#351;in#259;, trafic, al#355;i #351;oferi, ruj, parfum, loc de parcare, chelner, meniu, #355;ig#259;ri, suc, a#351;teptare, bîrfe, pove#351;ti, dezm#259;#355;, not#259;, bac#351;i#351;, iar trafic, iar birou. Avea farmec #351;i asta. Copilul m-a fermecat, îns#259;, de tot. Ca dovad#259;, asear#259; am dezghe#355;at ni#351;te pulpe ra#355;#259; de la #355;ar#259; #351;i le-am g#259;tit cu portocale, în buc#259;t#259;rie, aici. Mi s-a p#259;rut mai s#259;n#259;tos a#351;a decît vreo caserol#259; cu con#355;inut incert Wu Xing #351;i, cu siguran#355;#259;, mai ieftin. A fost bun. Nu #351;tiu prea sigur cum #351;i nici dac#259; b#259;rbatul meu m#259; mai prive#351;te cu ochi buni. #350;tiu c#259; sînt mama copilului lui, c#259; pentru asta m#259; va iubi ve#351;nic #351;i viceversa. Dar mai #351;tiu #351;i c#259; p#259;rea s#259; m#259; iubeasc#259; bine mersi #351;i înainte, cînd eram doar iubi#355;i, aveam cu 15 kile mai pu#355;in #351;i nu g#259;team ra#355;#259;. M#259; iubea un pic altfel #351;i am îndoieli serioase c#259; voi g#259;si energia necesar#259; s#259; fiu iar la fel sau c#259; el va g#259;si calea s#259; m#259; motiveze foarte curînd. Am înlocuit vinul sec #351;i #355;igara „de dup#259;” cu o bere f#259;r#259; alcool împ#259;r#355;it#259; pe balcon, dup#259; baia de sear#259; a copilului. Doar extenuarea seam#259;n#259; pu#355;in cu oboseala dulce de dinainte. Dac#259; cineva m-ar întreba dac#259; sînt fericit#259;, a#351; r#259;spunde f#259;r#259; ezitare „da”. Numai c#259; nu m#259; întreab#259; nimeni, din moment ce stau acas#259; #351;i pere#355;ii nu au guri. De altfel, încep s#259; cred c#259; #351;i-au acoperit #351;i urechile, de cînd Tudor a înv#259;#355;at s#259; precizeze ceea ce vrea prin plîns.