acum un an...

acum exact un an m-am internat.
astazi am fost in vizita la spital, am revazut vreo 2 dr (inclusiv pe cel care m-a operat) si cateva asistente, infirmiere. a fost f emotionant. ne-am dus toti trei (eu, sotul si radu) si am uimit pe toata lumea cu cat de mare a crescut radu, ca toti il stiau mai micutz. le-am multumit si le-am povestit despre noi ca suntem bine, ca am trecut peste hop si ca tot raul a ramas in urma. sa aiba grija si de altii asa de bine cum au avut de mine si sa aiba incredere ca-si pot reveni, chiar daca statisticile ar spune cu totul altceva. cel mai emotionant a fost parca atunci cand portarii spitalului ne-au urat si ei toate cele bune, au spus ca suntem o familie grozava si si-au amintit cum il lasau pe cosmin la orice ora sa intre la mine. ziceau sa am grija si eu de sot, ca ei vad pe altii cum isi interneaza sotiile si nu mai trec prin spital. iar el venea dimineata inainte sa mearga la serviciu, dupa ce se intorcea si inca o data seara, tarziu. tineau minte si ca il aducea din cand in cand pe radu, care atunci era micut si-l tinea cosmin ascuns in geaca .

sunt sanatoasa, e totul bine acum. suntem fericiti. acum un an pe vremea asta eram toti disperati. sotul, parintii, socrii, putinele persoane care stiau. disperare e putin spus...
iar eu... eu acum un an pe vremea asta aveam un vis ciudat cu un inger care plangea si cu un dracusor care ma chema sa merg cu el. iar eu ii spuneam hotarata ca eu am copil mic si ca nu mi-e frica de el . ca nu ma duc nicaieri, eu raman aici. si am ramas. dar dupa o lupta lunga.
nu voi putea niciodata sa le multumesc destul parintilor si prietenilor, celor care s-au rugat pt mine, celor care ne-au ajutat cu medicamente scumpe si greu de gasit. cateodata ma gandeam ca sunt prea multi oameni care se gandesc la mine incat sa nu ma fac bine...
dar cel mai mult am sa-i multumesc sotului meu. daca e sa fiu sincera, eu n-am avut incredere in mine ca voi reusi. dar el nu m-a lasat nicio clipa fara sa spuna "hai!". m-a tarat dupa el. nu eu am luptat de fapt, ci el. cu toti si cu toate. iar eu am stat in umbra lui si m-am tinut strans de maneca lui. m-am adapostit in urma lui. l-am ascultat orbeste. putea sa-mi spuna orice dr renumit orice, eu il ascultam pe cosmin .

hehe, sa ma opresc acum, ca altfel tot povestesc...

ideea principala e ca... hm, nu stiu care e. ceva de genul: ce bine e cand totul se termina cu bine.

cristina, mama de radu (09.10.2005)
poze si www.dropshots.com/new.php?userid=128437&cdate=20060625&cimg=0" target="_blank">video

Diana30 spune:

ce bine ca totul s-a terminat cu bine!

LauraFlo spune:

Felicitari pentru castigarea luptei ! Am citit atunci povestea ta, si comportamentul sotului tau mi s-a parut exemplar. Sa fiti fericiti impreuna o suta de ani linistiti si imbelsugati ! Sarbatori fericite, tie si familiei tale !

mama_lali spune:

cristina ce varsta are copilasul tau

RalucaN spune:

Cristina, esti o fata pe cinste. De aia te iubeste Cosmin asa de mult. Ai fost o luptatoare si ai reusit. Felicitari!

Raluca si bursicutza mea draga (3.10.2005)
Craciun fericit tuturor!

kristinutza spune:

hehe, m-ati nimerit tocmai pe mine, de nu-mi plac laudele deloc .
va multumesc.

lali, radu are acum un an si 2 luni.

acum, cand am vizitat dupa un an spitalul, am vazut ca sotul imi zicea cate trepte sunt de urcat la stanga, cate la dreapta, cati pasi sunt pana la terapie intensiva... facuse de mii de ori drumul.
iar eu nu stiam nici macar cum se ajunge la reanimare, unde am stat atata timp.

lasa, ca n-am nevoie sa stiu!

cristina, mama de radu (09.10.2005)
poze si www.dropshots.com/new.php?userid=128437&cdate=20060625&cimg=0" target="_blank">video

pisi_ella spune:

Sa fiti cu totii sanatosi!

_Ella, Emma & Matei

Emma-Andreea, minunea mea....
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?ARCHIVE=true&TOPIC_ID=11054

Povestea nasterii lui Matei ;)
http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=58237



Deschide bratele spre schimbare, dar nu-ti pierde din valorile tale.