amintiri

Nu mi am revenit prea bine din starea de ieri...Astazi as fi stat in pat,sa zac si sa ma uit la,dar mai am atita treaba......si ca orice romanca crestina care se respecta vreau sa luceasca totul pt SARBATORILE DE PASTE.Nu ca ar fi mare mizerie,caci toata lumea imi zice ca sint obsedata de curatenie,dar trebuie sa improspatez aerul statut,caci primavara bate la usa!
Astia la tv au spus 13grade si soare,dar vad ca si bate un vint rece de ti ia toata pofta.
As vrea sa gatesc si eu de PASTE miel,dar in orasul asta nu gasesc nici oaie,dar miel!?Am tot cautat pt a face mititei dar nu am gasit
Ma duce mintea la anii trecuti ,la mesele si petrecerile de Paste si mi vine sa pling.Mai bine ma gindesc la altceva caci ieri am plins mai toata ziua si cind a venit sotul acasa a crezut ca mi s a intimplat ceva,aveam ochii cit pumnul.
Am lasat in Romania un caiet de care imi este tare dor.In graba plecarii am uitat cu desavirsire de el.Mi e dor sa l mai rasfoiesc pt a mi inveselii inima.Era copilaria puiului meu in el,rinduri scrise de cind eram si pina la virsta de 9 ani cind am plecat din Ro.
Am scris despre emotia primului dintisor,primilor pasi,primului cuvint:mama.DEspre ispravile primului anisor din viata
Imi amintesc cum pe la 1 an si jumatate a pronuntat primul cuvint ciudat pe care ma chinuiam sa l descifrez:munita.Eu tot pupindu l si leganindu l ii spuneam:iubita mamei,iar el tot auzindu l s a prins repede ca e ceva de alint.Baiat destept!Mi aduc aminte cum m a luat cu minutele lui mici si grasane de git si mi a spus pupindu ma cu foc:munita,adica iubita.
Pe la 5 ani a spus ca de acum sa mi iau grija cumparaturilor ca el a crescut si se poate descurca.L am trimis sa ia o piine de la parterul blocului,urmarindu l amuzata de pe balcon.Ii dadusem 100000 de mii,neavind marunt.Era coada.A asteptat cumintel sa i vina rindul si apoi cumparind piinica,mi o arata victorios.Fuge spre scara blocului,iar eu merg sa l astept la usa sa i dau un pupic drept recompensa.Stateam la et 6.Trec 5 minute:nimic!Ies pe palier si vad o mogildeata pe la 3 care abea urca.Ce o fi cu el,imi zic,ca altadata alerga.Cind in sfirsit intra in vizorul meu...sa lesin!Avea bratele pline de flori.Ce s a gindit el:mamicii mele ii plac tare mult florile,ia sa ma intorc si sa iau de la tiganca din colt niste flori ,sa se bucure.Asa ca de restul banilor a luat flori!
Am vrut sa l cert pe moment,dar n am vrut sa inteleaga ca este un lucru urit ceea ce a facut.Imi venea sa rid in acelasi timp ,dar m am abtinut si i am explicat serioasa ca pe viitor sa nu mai dea toti banii pe flori,caci pot fi ultimii din casa si rabdam de foame.
Tot pe la 5 ani ma intreaba ce i aceea o gospodina.Dupa explicatiile de rigoare imi spune serios:DA,atunci vreau si eu sa gospodez!
In ziua aceea ne am inarmat cu cite un sort amindoi si am facut impreuna o mincarica de pui cu ceapa multa si cu mamaliga.Parca il vad si acum chinuindu se sa taie ceapa cit mai marunt[ Lasa mami,ca tai eu ceapa ca tu plingi si eu nu vreau sa te vad plingind]
Cind ne am pus amindoi la masa pur si simplu radia de fericire
Pe la 7 ani imi spune foarte serios ca el este barbat de acum si mi spune ca isi va alege o nevasta,dar nu o va lua daca mie nu mi place.Rizind il intreb ce tot mormaie acolo.imi zice ca s a uitat el bine dupa baie si a vazut ca i a crescut putin par ,,acolo,, si ca trebuie sa se insoare..Socata il intreb de unde a mai scos si asta,iar el cu un aer de om mare imi spune:ce crezi ca noi afara doar ne jucam,vorbim si noi lucruri serioase.Mi a zis mie Raducu de la 3,ca el are un frate mai mare si stie mai multe.
Noroc ca avenit vacanta si l am dus la bunici...Cind am mers sa l iau ma astepta cu un morman de scrisorele si felicitari,facute de el,in care imi spunea cit ii este de dor de mine.Obicei ce il are de la 4 ani pina acum.Pastrez tot ceea ce mi scrie si mi deseneaza.Constat ca are talent la desen,dar cu toate staruintele mele nu vrea sa mearga la un club de pictura.
Am incercat tot timpul sa l fac sa nu fie prea mamos,dar cred ca asta este firea lui.Oricum ,orice s ar intimpla,am jurat ca atunci cind se va insura nu voi avea,,sindromul soacrei nebune,,.Numai amintindu mi cum soacra mea ne a dat afara din casa[atunci stateam la ea] in luna aprilie cind puiul meu avea doar 3 luni.Sotul meu a ales sa ramina cu mamitica lui.Iar eu ,la miezul noptii,doar cu un biberon pe care apucasem sa l iau,stateam cu copilul in brate pe o banca,in frig.Eram atit de inspaimintata pt ca ,vrind sa mi ia copilul si nereusind a incins fierul de calcat si a vrut sa mi l puna pe miini.Acum privind in urma ma intreb cum o mina de femeie de 42 de kg a reusit sa razbeasca puterii a 3 persoane.Dar cred ca instinctul matern iti da puteri nebanuite....
Ma opresc aici.Afara ploua de a binelea iar mie mi e somn de mor.
Poate mai intru mai tirziu....

Picasso spune:

Iata ca a venit si primavara!
Ma simt ametita in fiecare zi si lipsita de putere.De multe ori ma privesc in oglinda si ma intreb unde a disparut cea care eram.Ce urit suna!Doar n am murit!Ma simt totusi tirindu ma...spre necunoscut...
E ciudat cum pot spune asta,EU care altadata stiam cu precizie de ceas elvetian ce va fi cu viata mea.Mi au murit oare si simturile odata cu sentimentele,sau pina si ele ma tradeaza?
SINT<AM FOST SI VOI RAMINE un om puternic.Doar ca aici imi lipseste temelia pe care mi am cladit visele pina acum.Incerc sa improvizez desi nu mi place,viata merge,trebuie sa mearga mai departe.Cad uneori in propriile mi capcane ale mintii,numite de altii DEPRESII sau DEPRIMARE.Mi e dor de liniste in suflet,mi e dor de soare!M am saturat de furtuni ce nu si au rostul...
Am invatat sa mi mai stapinesc totusi temperamentul vulcanic...sau in sfirsit m am maturizat?Mama mereu ridea spunindu mi ca sint un copil cu copil,atunci cind ma vedea maimutarindu ma cu fii-miu.
Tata a devenit dependent oarecum de aparatul de respirat.Ma doare cumplit...Ma doare si ma arde ca un foc in piept propria mi neputinta.
Ce va vrea Dumnezeu?Ma rog in fiecare zi si noapte sa le fie bine celor dragi...Fara ei ce as mai fi eu?

Picasso spune:

O noua zi ...Am alergat dupa himere...Imi inchipui ca ceea ce voi gati pt cei dragi imi va mai alina inima.SFINTUL PASTE,o mare sarbatoare...In toti anii trecuti am petrecut atit de frumos....Imi amintesc anul in care baiatul meu avea 5 ani si am mers la slujba Deniilor cu toti.Atunci copilul meu a lasat toti oamenii din biserica,inclusiv preotul,cu gura cascata.Toata slujba el a stat in genunchi cu capul plecat si miinile in semn de rugaciune.Nici cei mari nu au reusit atitea ore,dar un copil!La sfirsit l am intrebat daca a inteles ceva si a inceput sa turuie toata slujba cu ,cuvintele lui.Preotul si batrina lui mama i au dat cadou o carticica de rugaciuni si o frumoasa luminare pictata .De atunci mereu mergea la biserica cu drag impreuna cu mama mea.
Au trecut anii...Fiul meu citeste seara inainte de culcare putin din,,NOUL TESTAMENT,,.A prins drag de cind i am cumparat biblia pt copii...E un copil bun si milos.In Romania imi cerea mereu bani de buzunar.Credeam ca si cumpara dulciuri ca orice copil.Cumpara dar nu pt el,pt copii saraci cu care se juca,preferindu i celor mai avuti care nu intelegeau ce inseamna sa nu ai.Apoi,in fiecare zi pastra bani sa cumpere o piine sau un pateu cald cersetorului din fata brutariei.Nu se lauda.Intimplator am auzit de la vecini....
Cine aude crede probabil ca fabulez,dar acesta i copilul meu!
Ieri mi a spus ca regreta atit de mult ca nu poate merge la biserica de Paste...
Am sa fac ca si de Craciun,o masa frumoasa,traditionala,am sa aprind luminari si ne vom bucura cu toti ,cred...Obiceiul este sa imparti inainte de a minca,dar cui sa impart in Japonia?Cred ca ma iau astia de nebuna!