Un mic nazdravan

Pe masura ce sarcina evolueaza, micutul nostru e pe zi ce trece mai nazdravan, asa cum si medicul ginecolog l-a numit, mirandu-se si el de cat este de activ. Creste vazand cu ochii si parca vrea sa-si faca simtita prezenta din ce in ce mai mult si mai intens.
Cat este de micut, forta sa de baietel isi spune cuvantul. Se bucura acum de tot spatiul din burtica si isi face de cap: impinge cu putere, cand in partea stanga, cand in partea dreapta, sau in ambele deopotriva, sau peste tot, loveste energic si rapid de parca s-ar rostogoli.
Miscarile lui par sa fie neintrerupte, dar si mai pline de intensitate in timpul noptii; cum simte ca sunt in pat, imediat isi incepe cu mai multa forta activitatea, astfel incat am slabe sanse sa ma odihnesc prea mult. Probabil ma pregateste de pe acum pentru noptile albe.
Tati se minuneaza si e de-a dreptul fascinat numai cand priveste si vede burtica zdruncinandu-se si zvacnind la miscarile lui bebe.
Sunt si momente cand imi creeaza ceva emotii, atunci cand loviturile sunt mai joase, pentru ca devin dureroase si se simt ca o apasare persistenta; sau deseori se modifica volumul uterului, creste de abia mai pot respira si apoi descreste – ulterior am aflat ca sunt de fapt contractii pregatitoare pentru cele reale si nu trebuie sa-mi fac griji.
Dar, pana la urma, toate acestea vor trece, si numai gandul ca rezultatul va fi o minunata comoara imi da puterea necesara in mentinerea unei cat mai bune stari de spirit.
Speram doar ca bebe sa mai aiba rabdare, trebuie sa mai stea in burtica inca vreo 9 sau 10 saptamani, pentru a se dezvolta frumos si sanatos pana la final.