singura...

nu am pe cineva care sa ma asculte, si nu astept nici-un raspuns, nici-o parere, m-am obisnuit deja, sa fiu singura...
singura persoana care insemna totul pt. mine, m-a dezamagit total aseara..ma simt singura, chiar daca am doi copii sanatosi, ma simt singura, obosita, imbatranita...ma gandesc doar ca viata asta nu e pt. totodeauna, e doar un test al lui D-zeu, si sper sa pot duce totul pana la sfarsit..
nu am avut o copilarie fericita, tatal a lasat-o pe mama cand eu aveam 2 ani, ea fiind nevoita sa ma creasca singura..pana la 4 ani m-a crescut bunica, apoi am fost data la gradinita saptamanal, apoi scoala, liceu...ma lua acasa doar duminica..n-am simtit iubirea de mama, poate asta si-a pus amprenta asupra mea..am fost mereu o fire tacuta, timida..imi alegeam prietenii, si cu greu aveam incredere in cineva..
dupa terminarea liceului a trebuit sa vin in casa mamei, care imi tot reprosa, ca ce mananc costa bani, deci trebuie sa-mi gasesc de lucru..am vrut sa incerc sa dau la o facultate, dar n-am reusit din cauza job-ului gasit(aveam un program amestecat de noapte/zi), aici l-am cunoscut si pe sot (turc).. toate frumoase pana cand am nascut prima data..de-atunci am avut ocazional certuri, si astea cu tipete,
far lovituri si injurii, doar ca vb. f. tare, mai exact urla...
asa s-a intamplat si aseara, cand i-am cerut ajutorul sa-i facem baie bebelusei, el se uita la un film, pur si simplu si-a iesit din fire, m-a luat m-a zdruncinat , a inceput sa urle in fata fetitelor, ca el e sclavul meu, face orice pt. mine, si-acum nu-l las sa se uite la tv...fetita cea mare s-a speriat si a inceput sa planga..am ramas socata..inainte cand se enerva doar tipa si atat, nu ma atingea si-acum aproape ca-i venea sa ma omoare..nu am vanatai, dar aseara eram rosie toata pe maini..plang in continuu..am ochii umflati si sufletul ma doare...nu am pe nimeni care macar sa vb., sa ma descarc..rude n-am..prieteni sunt doar pe facebook si atat..sunt singura intr-o tara straina...as vrea sa plec, dar unde si la cine..nu am pe nimeni si nimic..ma rog la D-zeu sa pot rezista doar pt. fetite...
cert e ca, dragostea nu exista..

manuelacrina spune:

Matilda m-a impresionat mult mesajul tau ... dar ma simt neputincioasa ca nu stiu ce sa te sfatuiesc ... probabil exista si acolo institutii de consiliere si de aparare a intereselor mamelor si copiilor.

Sentimentul de singuratate este coplesitor, este cel cu care eu am rezonat cel mai bine din tot mesajul tau ... DAR trebuie sa te gandesti ca nu esti singura, le ai pe fetitele tale !!! pentru ele merita sa te ridici, sa-ti stergi lacrimile si sa gandesti cea mai buna solutie de urmat; stiu ca nu este usor ... este al naibii de greu si probabil sentimentul de singuratate te va macina in continuare ... dar daca tu nu iei o atitudine si scenele descrise se vor repeta, fetitele tale vor avea de suferit, cel putin emotional ... stii si tu asta ! Daca tu devii puternica, atunci va fi bine si pentru ele.

Ma rog sa ai puterea sa gasesti cele mai bune solutii pentru tine si fetitele tale .

Toate cele bune !

valentinag spune:

Matilda, imi pare tare rau!Tu nu lucrezi?Nu stiu in ce tara stai, dar daca este una vestica, sunt tot felul de centre de consiliere si ajutor a femeilor abuzate!Sunt si la noi cateva, dar abia la inceput, lucrurile se fac cu timiditate!
Nu exista rezistat pentru fetite, trebuie sa faci ceva in privinta asta!Copiii sunt traumatizati, n-or sa uite niciodata, trebuie sa faci ceva pentru tine si pentru ei!


De mancare
Dulciuri
Din gradina mea

Marilen spune:

Draga mea,
Cati ani ai?
Nimeni pe lumea aceasta nu e scutit de caderi... Dar viata e frumoasa! Capul sus, nu esti singura, ai 2 ingerasi langa tine, incearca sa gasesti puterea de a merge mai departe uitandu-te in ochii lor....
Stiu ca e f. greu de luat decizii in asemenea situatii...eu am un motto preferat “ eu nu vreau luna de pe cer, eu vreau cerul intreg si senin in priveliste”...si ...am ales seninul si pentru mine si pentru copilul meu. N-am vrut sa-mi creasca fetita sfasiata de contradictii...acum tu sti mai bine ce se intampla in familia ta,poate o anumita situatie tensionata a dus la acea rabufnire a sotului, poate nu se intampla asta in mod curent, incearca sa vorbesti cu el, sa puneti lucrurile la punct,in niciun caz nu trebuie sa se mai repete asemenea scene in fata copiilor! Nu dispera, eu ii spun mereu fetitei mele:orice problema are si o solutie!Si chiar cred asta!
Dar...vorbind din proprie experienta... singuratatea in doi...imi pare cea mai cumplita forma de singuratate...

teomax spune:

eu cred ca trebuie sa nu mai depizi de el, gaseste-ti o preocupare, fa globen, picteaza, un job acasa, arata-i ca poti fi independenta, dumnezeu ti-a dat doua diamante de fete, esti implinita.inearca sa il inviti in oras, la unrestaurant, la o plimabre, doar voi doi.vedeti daca va mai se mai apride scanteia, daca nu fiecare cu drumul lui.problema este ca este violent, iar asta nu se vindeca.viata e prea scurta si clipa asta nu se mai intoarce inapoi, sunt atate lucruri frumoase de facut

matildasep spune:

multumesc pt.raspunsuridesi l-am scris aici in ideea de a-mi descarca sufletul undeva, nu pt. a primi sfaturi..
acum am recit mesajul, si suna chiar trist, l-am scris intr-un moment cand credeam ca totul s-a sfarsit..nu s-a mai intamplat nici-un incident de-atunci, nici macar nu am mai avut argumente, ba chiar e de acord cu mine in orice-i zic, nu stiu ce l-a facut sa fie altfel, ma gandesc ca si-a dat seama ce a facut , si nu ar vrea sa mai riste inca o data, stie ca va duce la o despartire. avem 2 fetite, cea mica e o papusa de 11 luni, care descopera lumea in fiecare zi, e o dulce..cand vine de la servici e incantat sa o vada si sa se joace cu ea, i-ar fi greu sa nu le mai vada in fiecare zi. si relatia dintre noi e o.k., vb. despre orice, dar evitam sa vb. despre ce s-a intamplat in seara aceea, si nici nu vreau sa-mi amintesc..sper sa nu se mai repete niciodata, si sa fim mereu la fel, cum eram si inainte.
multa dragoste va doresc!!