Cercul desfacut

Cred ca mai toata lumea stie ca un cerc este o forma care prin esenta ar exemplifica cu succes infinitul. Daca insa reducem totul la un cerc cred ca ar putea sa exemplifice chiar finitul, sau daca ar fi sa privim oarecum filosofic ar putea sa exemplifice ideea de revenire la origine.
Uneori ma gandesc la aceasta idee a devenirii si revenirii la origine si prin coloana infinitului a lui Brancusi.
Astazi am fost la film. Scenariul sau ideea filmului nu mi-a placut la inceput. M-am simtit agasat, atacat prea mult spus insa pe masura ce se derula scenariul am inceput sa las actiunea sa isi spuna cuvantul si sa caut dincolo de prima senzatie.
Tot nu mi-a placut ceva din ceea ce se intampla acolo insa am surprins ideea tendintei omului de a reveni. A reveni la ceea ce a avut, sau la ceea ce a pierdut, la ceea ce a crezut ca este gresit pentru a descoperi greseli si mai mari. Am avut senzatia ca omul doreste sa revina la origini (nu ale lui in sine) ci ale conceptiei lui. Uneori omul este atat de disperat incat ar face orice sa plece, sa scape nici el nu stie exact de ce anume de cine anume daca nu cumva doreste sa scape de el insusi sau de o himera. Traieste cu iluzii ce si le imbraca frumos, uneori fetis pentru a ajunge undeva unde spera sa fie o continuare. Insa ironia sortii face ca el sa descopere uneori dur alteori mai voalat ca este inconjurat de erori in care cade deseori.
Asa incat brusc si-ar dori sa revina de unde a plecat. Insa descopera ca cercul s-a deschis si tot ce ii mai ramane este sa pluteasca in neantul erorii in care singur s-a azvarlit.
Mirajul cercului inchis se transforma in dezarmanta si dezamagirea cercului desfacut.
Intrebarea este, cine urmeaza la rand?

My_Lady0091 spune:

:) poti vorbi de "cerc desfacut" doar daca privesti "cercul" ca pe ceva finit(cum ar fi viatza), cum spuneai mai sus, daca delimitezi prin cerc sau daca te afli in exteriorul sau insa daca te afli in cerc sau pe cerc, nu il ai cum rupe:) pentru ca e ciclic,e infinit deci...
iar referitor la intoarcerea la origini, acest lucru presupune o cunoastere de sine cat si o incercare de regasire a sinelui..intoarcerea la origini ajuta este opusul ascunderii de sine sau preocuparii fata de lucruri efemere cu care se minte frumos.
insa eu cred ca te referi la cercul care cuprinde viaza omului si odata ce acesta savarseste actiuni sau inactiuni cercul se deschide..ramane neprotejat si crede in continuare ca nu va pati nimic, orice ar face sau de la orice s-ar abtine, crezand mereu "cercul inchis".
eu nu cred ca intotdeauna omul isi deschide singur cercul..uneori i-l deschid si altii,simplu fapt de a se naste poate fi egal cu cercul desfacut/deschis.nu alege el pentru el.
cercul e desfacut de cand venim pe lume(altfel nu avem cum sa interactionam cu lumea exterioara, nu avem acces la cunoastere).ideea e sa nu lasam sa patrunda in semicerc factorii negativi si sa aducem in semicerc(cercul desfacut) doar factori pozitivi, asa cand viatza se va incheia, cercul are mari sanse sa se inchida iar spiritul sa se intoarca catre origine..catre Creator!

Blackmoon Lady&lipishtocul