Ciocoii vechi si noi

Pentru marea majoritate a romanilor si poate cine stie, chiar si pentru istoria ce se scrie sau care va ramane, data de 22 decembrie ar fi varful a ceea ce numim revolutia din 1989. Ca sa fim corecti totusi si sa dam Cezarului ce este al Cezarului, ar trebui sa fugim in data de 17 decembrie. Dar acum nu as dori sa scriu randuri ce s-au scris, ganduri ce s-au spus si fapte ce s-au relatat despre acele zile.

Mi-au atras atentia mai multe subiecte unele de genul "21 de ani pentru ce?" altele "Comunismul o solutie?" si toate acestea impletite cu viata unui roman oarecare de pe strada, a unui personaj care si-a petrecut clipe din viata si inainte de '89, si si le petrece si acum.

Am stat sa ma gandesc atat cat experienta mea imi permite, cum vad eu lumea de langa mine acum dupa 21 de ani? Cum vad Romania azi dupa 21 de ani? Ce s-a intamplat in 21 de ani cu mine, cu tine, sau cu unii?

Orice raspunsuri as da, sunt lovite de subiectivismul opiniei private. Asa incat, pot fi gresite din anumite puncte de vedere. Insa in 21 de ani Romania a supravietuit. Cu romani cu tot. Desigur cu cei care au ramas in Romania. Contrar tuturor opiniilor pesimiste cred ca Romania a evoluat. Mult chiar, as putea spune. Probabil aceasta evolutie ar fi mai palpabila daca, prin absurd am avea o masina a timpului care sa ne plaseze brusc in anul 1989 si in anul 2010, asa intr-un du-te vino rapid.
In 21 de ani, Romania anilor 2010 nu mai seamana cu cea a anilor 1989. Insa uneori ma intreb cu ce cost am evoluat? Cat am dat si cat am primit? Poate ca asa este mersul firesc al (r)evolutiei unei societati in contextul in care s-a aflat.
Am castigat libertate. Toti clameaza libertatea. Daca il intrebi in mod concret ce anume considera ca a castigat, ti se va raspunde aproape stereotip "libertarea de a spune ce vreau", "libertatea de a merge unde vreau". Am asa curajul sa pun ramasag cu mine, ca din 100 de persoane intrebate cel putin 97 vor raspunde de asa maniera.
Au dreptate. Acum e plin de ziare de tip Can-Can.... se vand. Esti liber sa spui ce vrei. Tu. Au dreptate moncher. Poti sa ajungi linistit in Paris sau Londra sau Roma exact unde vrei. Tu. Libertatea, se castiga la pachet. Se da invelita intr-un ziar soios, legata cu ata de tort ca sa nu iti scape. Este libertatea ta. Acum dupa 21 de ani constatam ca suntem mai saraci. Asa ar parea. Avem salarii diminuate, pensionari cocarjati de ani si nevoi care chiar stiind ca nu le ajunge pensia pentru a-si plati batranetile, imediat ce soseste postasul i-ar da un leu pentru oboseala.
Ei isi vor scrie cu un creion stalcit la varf, pe un colt de carnetel uzat de vreme ca si ei, fiecare leut, unde trebuie sa plece. Invariabil isi vor plati prima data asociatia, curentul, apa - apoi vor vedea daca pot sa isi cumpere medicamentele fara de care poate ca ar muri in cateva saptamani si abia apoi o bucata de paine, un zarzavat pentru o supa chioara fara sare, fara carne, ca e scumpa si la urma urmei are colesterol, nu?
Nu avem autostrazi ca si alte tari. Sau avem putine si de proasta calitate ca si restul soselelor dealtfel dar de ce sa discutam despre ele? Inainte nu era altfel. Asa incat aici nu am prea evoluat. Avem insa masini. Nu mai avem rable pentru ca s-au vandut pe tichete. Desigur cei care au tichete ar fi vrut sa scoata banii pe ele, de unde bani de unde masina noua? Si-au vandut Dacia ruginita, rablagita pe un tichet de carton. In speranta ca vor scoate ceva bani. Au uitat - sau poate ca nu, ca Dacia aceea pentru multi dintre ei a fost economia de o viata de om. Asa a sperat romanul. Astazi nu conteaza anii, numai Dacia si banii. In vartejul anilor scursi s-au dus oricum anii, iar Dacia a ramas ...la pret de un tichet.
Insa ei sunt cei norocosi. Pentru ca pentru multi alti romani, economiile de cate 5.000 de lei de o viata, puse cu sarg pe un carnet CEC pentru a castiga mult visata Dacie s-au topit. Altii au fost prinsi in iuresul Caritas-ului sau a FNI-ului. In 21 de ani din saraci, multi au devenit si mai saraci. Material discutand. Insa se pare ca suntem tara avand capitala cu cele mai multe masini extrem de scumpe din Europa. Este o performanta. Pachetele de Revelion s-au vandut ca si painea calda. Avem cablu si 1500 de posturi de televiziune la dispozitie. Mancam snacksuri si mere din Argentina. Mergem la alegeri. Avem libertatea de a alege intre ciocoii noi. Cei vechi nu mai sunt. Nu in fata cel putin. Au venit odraslele lor. Sau chiar ciocoi noi, get beget. Isteti, tupeisti, pragmatici, bagareti. Cuvantul lor de baza este EU. Nuuuu, nu va ganditi la Uniunea Europeana. E vorba de romanescul eu. Voi? La naiba, ce vrei sa imi pierd timpul cu voi? "Esti cu capul"? Eu si atat.

Insa suntem liberi.
De ce scriu la plural? Inca (piei ptiu, ptiu, gand rau!) nu sunt la faza sa scriu doar eu. Sper sa nici nu ajung vreodata. Pentru ca atunci nu ar mai exista nici o diferenta intre mine si un ciocoi vechi sau nou. Si desi as fi la fel de liber, cred ca mi-ar lipsi libertatea atat de neapreciata, atat de neclamata, atat de nepublicata si atat de necomerciala.
Libertatea constiintei. Un adevarat anacronism intr-o lume de ciocoi vechi si noi. Tu ce crezi?

Craciun Fericit!

Din suflet iti doresc. Pentru ca nu este si nici nu va fi vreodata de vanzare.

Eu pur si simplu / Pagina legislativa