Ingerul meu
Ingerul meu | Autor: livia1980
De multe ori am simtit nevoia de a asterne pe "hartie" ce am trait in ultimele 15 luni
...
Pe 15 iunie 2009 am aflat ca sunt insarcinata..a fost un copil dorit si planificat.Aveam deja un numar de ani(29)si am decis "acum ori niciodata". Perioada sarcinii a fost minunata...fara greturi, fara sensibilitati la mirosuri, totul era la fel ca inainte cu diferenta ca ma ingrasam putin cate putin.Si asa am ajuns pe 24 februarie 2010 sa il nasc prin cezariana programata pe Alexandru Ioan, o minune de baiat...ingerul vietii mele.
Si de atunci in ultimele 6 luni cu fiecare zi care trece il privesc si ma intreb cum de am putut trai atat timp fara el!
Raspunsuri
andreeaben spune:
Felicitari mamico!asa este,nu stiu cum am putut trai fara copiii nostri inainte sa-i avem,dar am facut-o.Acum tot ce stiu eu este ca numai pentru el traiesc si tot ce fac raportez la acest mic ingeras...si asa faci si tu!!!
O viata minunata alaturi de puiul tau!
livia1980 spune:
L-am cunoscut pe tati in clasa a XII...el avea 25 de ani eu 18...Ne-am casatorit dupa 4 ani chiar de ziua mea in 2002....si timpul a trecut.si am avut concedii, si iesiri nenumarate...si ne-am decis ca e momentul sa facem si altceva in viata...dupa 7 ani de casatorie...incepuse sa fie prea monoton totul!Si ne-am hotarat sa facem un bebel...dupa doua luni de incercari ...testul arata 2 dungi.Cand i-am transmis "vei fi tatic" s-a uiatt cu ochi mari la mine si atat..nu-i venea sa creada.Apoi s-a obisnuit cu ideea
Si a inceput perioada sarcinii!Frumoasa, fara greturi deloc, fara schimbari de miros..numai putina somnolenta!Acasa eram tratata ca o regina!Nu faceam nimic...desi vroiam...dar nu imi dadea vioe nici sa aspir, nici sa sterg praful..nimic, nimic! Am fost o rasfatata!
De inainte sa raman insarcinata ii spusesem ca eu nu nasc in spitalul de stat...fiindca auzisem atatea povesti...si sincer imi era si frica.Nu aveam nevoie de cine stie ce lux...aveam nevoie de o vorba buna si de o asisitenta care sa-mi acorde atentie...nu ca in spitalele de stat!Asa ca am decis ca voi naste la Bacau, intr-o clinica particulara!Si astfel au inceput drumurile la Bacu!In fiecare luna! Acolo eram trataa foarte bine...in luna a 4 cam, am aflat ca va fi baiat!clar!bucuria lui tati...eu imi doream fetita...dar nu neaparat!
Totul a fost perfect!Ne faceam planuri ca daca se intampla ceva, in cat timp ajungem la Bacau, daca avem timp sa ajungem...si tot felul de intrebari de genul acesta!Dar Doamne,Doamne ne-a ajutat sa ajungem cu bine pana la final!si asa ca dupa o serie de injectii cu dexametazona, care dor rau am plecat pe 23 februarie la Bacau la cezariana.Eu am vrut...fiindu-mi frica de nasterea naturala
Dupa o noapte de stat treaza ..ca numai chef de dormit aveam...stiind ca la 6 dimineata intru in cezariana...am plecat pe noul meu drum
inceput intr-o zi de Dragobete
Contrar asteptarilor mele, n-am avut nici un fel de emotie cand m-am suit pe masa de operatie.Atat stiu ca era cal si anestezista ma mangaia pe fata.Si intr-o secunda am adormit!Si m-am trezit...cica ...imi simteam inima ca imi sare din piept si ii simteam mana lui tati pe pieptul meu! Simteam ca nu aveam aer...si auzem in urechi beep, beep...de la un aparat care imi indica pulsul...si cand lua tati mana de pe mine...imi batea inima repede, repede...cand ma atingea iar ma linisteam.Si l-am intrebat daca e totul bine...si mi-a spus ca da...si i-am spus ca vreau sa-l vad...si m-au dus in salon..unde l-am vazut in incubator si am adormit.
Am avut o senzatie ciudata cand m-am trezit ...ca nu ar fi al emu
Dar apoi cat eram de ametita stam si-l priveam din pat...ca nu ma puteam misca...si dormea ata de frumos incat mi-au dat lacrimile.
Imi amintesc cat eram de stangace si nu stiam cum sa-l schimb, si cum sa-l pun la san! Oricum nu eram fortata sa fac nimic...aveam o asistenta 24 din 24 cu noi care se ocupa...dar incet , incet am inceput sa invat!
Am sunat-o pe mama si bineintels ca am inceput si eu sa plang si ea...de fericire si de durerePrimele trei zile au fost mai urate...apoi nu vroiam decat sa plec acasa.Aveam TV in slaon, dar nu mai stiam cand e noapte si cand e zi.Ma mai uitam la cate ceva la TV cand dormea strumfisor, dar ma trezeam ca nu stiu la ce ma uit sau ce se intampla acolo.Am inceput sa-l iau cateva ore cu mine noaptea in pat, si era atat de fragil, atat de cald, si ii simteam respiratia fosaita langa mine...ma topeam...si ma uitam la el ore intregi!Si era ata de frumos!Numai buzele i se vedeau ...exact ca tati!
Si luni pe 1 martie stiam ca plec acasa...si m-am machiat, m-am aranjat si il asteptam pe tati sa vina sa ne ia..Si aparut impreuna cu bunica(mama mea) ca aveam de mers 2 ore cu masina si a stat ea in spate cu Alexandru...si cand am ajuns acasa era plin de baloane, o curatenie desavarsita...si camera noastra..ce bine era acasa! Impreuna cu minunea noastra!
Si de atunci suntem toti trei nedespartiti...ami greu mai usor...dar trec toate...dar nimic nu se cimpara cu bucuria de a avea un copil si cu strea aceea de emotie ca atunci cand il privesti, iti dau lacrimile!Sotul meu a plans pt prima oara de cand il cunosc eu!I-au dat lacrimile de fericire!Suntem fericiti impreuna...si ne iubim...mult!
Mami fericita!
My_Lady0091 spune:
felicitari!iti doreste numai bine o mamica din bacau!
Blackmoon Lady&lipishtocul
| Citat: |
" Daca vrei sa indrumi pe cineva incepi cu invataturile si sfarsesti cu pildele.."-L.A.Seneca |
simplicity spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui livia1980 L-am cunoscut pe tati in clasa a XI...el avea 24 de ani eu 17...Ne-am casatorit dupa 4 ani ....si timpul a trecut.si am avut concedii, si iesiri nenumarate...si ne-am decis ca e momentul sa facem si altceva in viata...incepuse sa fie prea monoton totul!Si ne-am hotarat sa facem un bebel...dupa doua luni de incercari ...testul arata 2 dungi.Cand i-am transmis "vei fi tatic" s-a uiatt cu ochi mari la mine si atat..nu-i venea sa creada.Apoi s-a obisnuit cu ideea Si a inceput perioada sarcinii!Frumoasa, fara greturi deloc, fara schimbari de miros..numai putina somnolenta!Acasa eram tratata ca o regina!Nu faceam nimic...desi vroiam...dar nu imi dadea vioe nici sa aspir, nici sa sterg praful..nimic, nimic! Am fost o rasfatata! De inainte sa raman insarcinata ii spusesem ca eu nu nasc in spitalul de stat...fiindca auzisem atatea povesti...si sincer imi era si frica.Nu aveam nevoie de cine stie ce lux...aveam nevoie de o vorba buna si de o asisitenta care sa-mi acorde atentie...nu ca in spitalele de stat!Asa ca am decis ca voi naste la Bacau, intr-o clinica particulara!Si astfel au inceput drumurile la Bacu!In fiecare luna! Acolo eram trataa foarte bine...in luna a 4 cam, am aflat ca va fi baiat!clar!bucuria lui tati...eu imi doream fetita...dar nu neaparat! Totul a fost perfect!Ne faceam planuri ca daca se intampla ceva, in cat timp ajungem la Bacau, daca avem timp sa ajungem...si tot felul de intrebari de genul acesta!Dar Doamne,Doamne ne-a ajutat sa ajungem cu bine pana la final!si asa ca dupa o serie de injectii cu dexametazona, care dor rau am plecat pe 23 februarie la Bacau la cezariana.Eu am vrut...fiindu-mi frica de nasterea naturala Dupa o noapte de stat treaza ..ca numai chef de dormit aveam...stiind ca la 6 dimineata intru in cezariana...am plecat pe noul meu drum inceput intr-o zi de DragobeteContrar asteptarilor mele, n-am avut nici un fel de emotie cand m-am suit pe masa de operatie.Atat stiu ca era cal si anestezista ma mangaia pe fata.Si intr-o secunda am adormit!Si m-am trezit...cica ...imi simteam inima ca imi sare din piept si ii simteam mana lui tati pe pieptul meu! Simteam ca nu aveam aer...si auzem in urechi beep, beep...de la un aparat care imi indica pulsul...si cand lua tati mana de pe mine...imi batea inima repede, repede...cand ma atingea iar ma linisteam.Si l-am intrebat daca e totul bine...si mi-a spus ca da...si i-am spus ca vreau sa-l vad...si m-au dus in salon..unde l-am vazut in incubator si am adormit. Am avut o senzatie ciudata cand m-am trezit ...ca nu ar fi al emu Dar apoi cat eram de ametita stam si-l priveam din pat...ca nu ma puteam misca...si dormea ata de frumos incat mi-au dat lacrimile.Imi amintesc cat eram de stangace si nu stiam cum sa-l schimb, si cum sa-l pun la san! Oricum nu eram fortata sa fac nimic...aveam o asistenta 24 din 24 cu noi care se ocupa...dar incet , incet am inceput sa invat! Am sunat-o pe mama si bineintels ca am inceput si eu sa plang si ea...de fericire si de durere Primele trei zile au fost mai urate...apoi nu vroiam decat sa plec acasa.Aveam TV in slaon, dar nu mai stiam cand e noapte si cand e zi.Ma mai uitam la cate ceva la TV cand dormea strumfisor, dar ma trezeam ca nu stiu la ce ma uit sau ce se intampla acolo.Am inceput sa-l iau cateva ore cu mine noaptea in pat, si era atat de fragil, atat de cald, si ii simteam respiratia fosaita langa mine...ma topeam...si ma uitam la el ore intregi!Si era ata de frumos!Numai buzele i se vedeau ...exact ca tati!Si luni pe 1 martie stiam ca plec acasa...si m-am machiat, m-am aranjat si il asteptam pe tati sa vina sa ne ia..Si aparut impreuna cu bunica(mama mea) ca aveam de mers 2 ore cu masina si a stat ea in spate cu Alexandru...si cand am ajuns acasa era plin de baloane, o curatenie desavarsita...si camera noastra..ce bine era acasa! Impreuna cu minunea noastra! Si de atunci suntem toti trei nedespartiti...ami greu mai usor...dar trec toate...dar nimic nu se cimpara cu bucuria de a avea un copil si cu strea aceea de emotie ca atunci cand il privesti, iti dau lacrimile!Sotul meu a plans pt prima oara de cand il cunosc eu!I-au dat lacrimile de fericire!Suntem fericiti impreuna...si ne iubim...mult! Mami fericita! |
Mami de
Ariana(albinuta mea)
Motto-ul de azi:
" Nu spune nimic bun despre tine, caci nu te va crede nimeni. Nu spune nimic rau despre tine, caci toti te vor crede."