Atat de frica!

Mi-a fost atat de frica! Dumnezeule!
Credeam ca stiu ce inseamna frica.
Poate ca n-am sa par total caraghioasa daca am sa marturisesc ca mi-e teama de intuneric de cand ma stiu. In mod normal, teama asta trebuia sa se fi luat de mana cu adolescenta si sa fi disparut impreuna cand am implinit 20 de ani (am zis sa fiu indulgenta, nu la 18). Dar nici pomeneala! Teama s-a lipit de mine ca un scai. Ba chiar s-a diversificat: m-am pomeniit ca ma tem din ce in ce mai mult pentru din ce in ce mai multe.
Stiti insa vorba romaneasca: cui pe cui se scoate!
Dupa operatie, mi-am vegheat puiul secunda de secunda. Mi se parea ca nu respira destul de puternic, ca inima nu ii bate destul de repede (afurisitul acela de monitor se incapatana sa arate 95 de batai in loc de 145), ca mainile si fruntea ii sunt prea reci. L-am acoperit cu paturi, i-am pus mainile pe corp sa-i dau caldura de la mine (nu il puteam lua in brate, cum era legat de toate firele acelea).I-am vorbit, m-am rugat. S-a incalzit. Si atunci, intrucatva mai linistita si franta de oboseala, m-am lungit pe patul de alaturi. In loc sa ma relaxez, am simtit cum valuri de curenti reci ma trec din cap pana in picioare. O greutate coplesitoare imi apasa pieptul si ma tintuise pur si simplu de pat. Am deschis ochii convinsa ca e doar o parere. Dar senzatiile acelea naucitoare erau tot acolo: ma durea sternul si uluita am realizat ca MI-E FRICA. O frica coplesitoare, completa, fara limite. Lipsita de ratiune.
Pentru prima data in viata imi era frica pentru altcineva decat mine. Imi era frica pentru copilul meu.
Asa ca m-am ridicat din pat si m-am asezat iar langa el, i-am luat manuta delicata in mana mea, i-am ascultat repsiratia dulce si, treptat, m-am linistit. Chiar si asa, adormit sub efectul calmantelor, imobilizat temporar in patut si legat de toate acele monitoare si fire, micutul meu a luptat alaturi de mine cu teama aceea irationala care ma cuprinsese. Si a invins. Am invins.
Teama de intuneric, spuneti? Grija zilei de maine? Je m"en fiche! Dupa noaptea aceea, greu ma mai sperie ceva.

mirela alina spune:

Esti o mamica puternica, Dyonise.
Sanatate puiului tau.

sanziana72 spune:

Multa sanatate Dyonise si tie si celui mic. Va doresc ca aceasta sa fie ultima intalnire cu o asemenea frica.

Puii nostri sunt cei care au venit sa ne invete cine suntem si ce putem, iar dragostea pe care le-o purtam este doar multumirea pentru cadoul imens pe care ni-l fac.


Pentru o mamica fara frica!

"We can do no great things - only small things with great love." ("Nu putem face lucruri mari – doar lucruri mici cu multa dragoste.")Mother Teresa (1910 - 1997)

dyonise spune:

Multumesc.
Sanziana, ma bucur sa te reintalnesc.
N-am scris detaliat despre operatie, nu cred ca e relevant, dar un lucru e cert: fiecare incercare cu care ne confruntam ne face sa ne depasim limitele sau ceea ce consideram noi ca ne sunt limitele.
Din fericire,totul a decurs bine si sper ca de acum inainte baietelul meu sa poata avea o viata ca a oricarui alt copil.

ang3lt0uch spune:

Orice legat de tine pare nesimnificativ cand incepi sa te temi pentru altcineva, foarte adevarat!

Multa sanatate la puiut si fericire si liniste tie :)

Sorina, mami de Adriana Renata (08.05.2007)

Poze cu ingerasul mic

lucia52 spune:

Multa, multa sanatate scumpului Theodor!
E un luptator... mamica trebuie sa fie la fel

dyonise spune:

Pai mamica nu prea are alternativa! Stiam ca va ganditi la noi. Va imbratisam cu drag.

columbiana spune:

dyonise,

pornind de la acest topic, am ajuns la blogul tau si...multe le-am judecat la suprafata, cind trebuiau luate in context. imi pare rau pentru ca am intervenit pe celalalt topic al tau
multa sanatate puiului tau, si putere mamicii!!!!


http://www.floriinro.ro/

Happiness_4_us spune:

Multa sanatate puiutului!
Cei care sunt sanatosi nu stiu niciodata cat de bogati sunt!
Sufletelele mici ne dau o putere extraordinara si ne transforma in oameni care nu am fi crezut niciodata ca suntem!
Numai bine!

Nana, Andrei Stefan ( 26.09.2007)
Povestea nasterii fluturasului! A inceput votarea :www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=Mirese%20cu%20stil%20si%20farmec&page=16" target="_blank">Nan1 si Nan2, Mireasa si mire cu stil!

---

Fluturas iubit, sa nu uiti niciodata, ca mami este intotdeauna cu un pas in urma ta. Trebuie doar sa intorci privirea si sa intinzi manutza si mami te va ajuta in orice clipa!

dyonise spune:

Ana iti multumesc pentru urari.
Blogul meu e o incercare de a veni in ajutorul altor parinti; povestind experienta noastra sper ca le voi da o sansa de a descoperi din timp daca micutii lor au aceeasi afectiune cu cea a lui Teodor. Pe mine m-a ajutat mult faptul ca am citit cateva povesti de la sectiunea umanitare. Desi nu o stiu, parintii de acolo au contribuit in mare masura la alegerea pe care am facut-o noi in ceea ce priveste operatia.
Nana, multumesc.