Istanbul

Mi-am dorit de ceva timp sa vizitez Turcia, Istanbul in principal. De Paste anul asta mi s-a implinit dorinta. Am pornit la drum impreuna cu sotul si doi prieteni (un cuplu). Am plecat joi seara si pot spune ca ideea ca trebuia sa trecem noaptea prin Bulgaria mi-a stat ca un cui in coaste...pentru o vreme.
Auzisem povesti de groaza despre jafuri si hotii pe drumurile bulgaresti si ma vedeam in mijlocul unui cimp, doar cu hainele de pe mine, ca in vestul salbatic, ce mai (unde ti-e calul senora? Ce cal, mi l-au luat bulgarii, haha)!
Din fericire n-a fost sa fie asa. Drumul a fost parcurs fara probleme insa n-am putut sa dorm deloc, astfel incit la 4 dimineata cind am ajuns in Istanbul eram zombi de oboseala si de frig. Da' frig rau, din ala care iti intra in oase si te face sa te zgribulesti, cu cite o rafala de vint ocazionala, asa ca sa te trezeasca bine. Ne-am lasat bagajele la hotel si am pornit-o prin oras la plimbare. Am luat micul dejun la un fel de fast-food la sosea, si bineinteles ca mi-am luat un kebab, ca doar de-aia venisem, nu?:) Apoi, inarmati cu o harta detaliata planuim sa mergem in Marele Bazar.
Pornim din Piata Taksim si luam #8220;funikular-ul#8221;, un fel de metrou care merge #8220;tras#8221; pe un cablu gros doar o statie, dupa care ne dam jos si luam tramvaiul. Totul curat, frumos, civilizat. Ma uit in jur la oameni, sa vad si eu cum arata turcii la ei acasa. Toti se disting prin nasul mare, atit femeile cit si barbatii. Nu stau prea grozav la capitolul frumusete dar sint destul de bine imbracati.

Marele Bazar m-a dezamagit. Foarte multe magazine de aur cu modele de bijuterii care de care mai odioase, mari, impopotonate si urite, ce sa mai... geci de piele, genti, tricouri, vase pictate, nimic special care sa merite atentia. Vad turci care alearga de colo-colo cu niste tavite cu paharele de ceai. Eh, imi zic, au si ei ceaiul de la ora 5. Mai tirziu aveam sa aflu ca de cite ori intra un client, care se arata a fi interesat, turcii il invita sa bea un ceai. Ce frumos din partea lor, nu?
Dupa o perioada de invirtit pe acolo hotarim sa ne intoarcem. Ajungem din nou in Piata Taksim si vedem un tramvai format dintr-un singur vagon, rosu, dragut, care mergea drept prin mijlocul unei strazi. Mergem si noi in directia respectiva. Strada se numeste Ystiklal Caddesi si pot spune ca ne-am plimbat pe ea in fiecare zi. O strada frumoasa, eleganta, cu magazine si restaurante de o parte si de alta, plina de oameni la orice ora. Din loc in loc sint un fel de carucioare acoperite unde se vind covrigi. Nu sint cine stie ce, cam ca cei care se vind la noi la Big-Berceni, dar miros bine si incerc si eu unul, ca deh, trebuie sa profit de faptul ca sint in Turcia, nu? Unii sint pasionati de cumparaturi, altii de mincare. Noi facem parte din ultima categorie.
Ah, dar ce minunatie de strada! Tot al 3-lea magazin era ba cofetarie, ba restaurant, cu geamuri mari, ce lasa sa se vada aproape tot dinauntru. Mincarea frumos asezata, mai ales dulciurile, atit de multe si de toate felurile incit simt ca-mi ploua in gura de pofta. Pe aceeasi strada se afla si o biserica catolica, frumoasa, mare, impresionanta. In curte e statuia unui papa (cred).

Seara mincam la "Pehlivan" , un restaurant fara pretentii de genul "impinge tava" cu mincare la vedere. Tot ce trebuie sa faci e sa arati cu degetul in directia felului pe care-l vrei si esti servit. Mai este si o sectiune de salati, piine, bauturi racoritoare si bineinteles dulciuri, unde iei farfuriuta din vitrina de sticla si o pui pe tava. Mi-am ales ceva ce arata a paste cu sos alb (care mai tirziu aveam sa aflu ca era iaurt cu lamiie, o bunatate!), o salata cu vinete si alte vegetale prajite si o prajiturica ce arata a rulada.
Prajiturica era buna dar de consitenta gumei de sters. Interesanta dar o data ajunge.

Seara ne prabusim frinti in camera, facem un dus si ne mai uitam un pic la tv. Fac inventarul mini-bar-ului si printre altele dau peste un prezervativ, frumos ambalat. Ce cauta in frigider, nu stiu, nu ma intrebati.

Vecinii de alaturi sint foarte zgomotosi, trintesc usa de mama focului, care fiind chiar linga a noastra, nu e tocmai o placere. Ma felicit ca mi-am luat dopurile antifonice, mi le infig in urechi si dusa am fost pina dimineata. Nu de alta dar am somnul foarte sensibil si ma trezesc la orice zgomot.

A doua zi vizitam moschee: luam iar funikular-ul, tramvaiul si apoi mergem un pic pe jos. Intram in Haya Sofia, Topkapi Palace, Sultanahmet Camii (Moscheea Albastra), cladiri mari, frumoase, ce impresioneaza prin arhitectura si maretie. Privite de afara imi dau senzatia ca ma aflu intr-un basm, cu minaretele ce se inalta ca niste sulite ce par sa pazeasca moscheea.
In interiorul palatului vizitam muzee unde sint expuse obiecte personale ale sultanilor care au domnit in trecut: sabii mai mici sau mai mari, un diamant de marimea unui ou mai mititel, inconjurat de alte diamante mai mici ce sclipesc ca o coroana in jurul lui, toiagul lui Moise (arata ca o creanga), fire din barba Profetului , obiecte de imbracaminte purtate de sultani si uniforme sodatesti, scrisori, covoare vechi...

In moschee a trebuit sa ne descaltam si la intrare ni s-au dat niste pungi in care ne-am pus incaltamintea. Inauntru era plin de lume cu sacose, parca venisem toti de la piata.
Dupa ce am ametit de la atitea moschee si muzee ne-am intors in zona hotelului unde eram cazati, ca sa mincam. Ploua marunt si ne era frig. N-a fost o zi prea buna pentru facut poze, insa trebuie sa recunosc ca se putea mai rau.

Seara mincam pe aceeasi strada, la alt restaurant. Cer un kebab, o salata si un ceai turcesc. Kebabul era dublu in marime fata de ceea ce-mi imaginasem eu. Turcii maninca, nu ca asiaticii, unde te scoli de la masa pe jumatate flamind. Ma pregatesc sufleteste sa-i fac loc. Ceaiul e tare si un pic amar. Intreb chelnerul ce fel de ceai e si imi zice ca e turcesc. Bine-bine, asta stiu, dar cum se cheama. Dispare un moment si se intoarce cu o punga de vreun kg pe care scria in turceste. Buun, zimbesc si ii multumesc. Mincarea e buna, atit de buna incit m-am intors acasa cu 2 kg in plus, cu toate ca singurele dati cind am stat jos a fost doar in timpul meselor si in rest am mers de nu mai puteam de picioare. :)

Vineri seara am fost la o biserica ortodoxa din apropiere. O multime de greci in jur, n-am putut intra in biserica pentru ca si curtea era plina...

Simbata ne-am dus sa vizitam Obeliscul, cel mai vechi monument din oras, adus din Egipt de catre un imparat roman, considerat a fi un obiect magic. Are 26 m in inaltime si e decorat cu simboluri egiptene. La mica distanta se afla "The Serpent Column", sau mai bine zis ce-a mai ramas din ea, monument care fusese in trecut plasat in fata templului lui Apollo in Delphi, adus in Istanbul de catre imparatul Constantin in anul 324. Mai este si "Column of Constantine", un alt monument vechi ce seamana ca forma cu obeliscul.

La o aruncatura de bat este "The Basilica Cistern", o incapere ce da senzatia unei pesteri imense, cu multe coloane de piatra care stau in apa. Vizitatorii merg pe niste poduri de lemn, iar in apa se pot vedea pesti. Rolul acestei "pesteri" construita intre anii 527-565 era de rezervor de apa pentru palatele invecinate. Aici sint si 2 capete mari de piatra ce o reprezinta pe mitica Medusa.
Peste tot sint lumini difuze, colorate, unele asezate cumva la baza coloanelor si dau impresia de club de noapte.
Ce mai discoteca ar iesi aici!
Aproape de iesire este si un restaurant cu o mica scena. Podurile sint ude si alunecoase pe alocuri, ba mai picura si cite un strop de undeva din tavan. Incep sa ma simt ca un sobolan, haha.

Afara la lumina zilei observam cu bucurie ca a iesit soarele si s-a mai incalzit un pic. Bucuria n-a durat mult. A inceput iar sa ploua marunt.
Urmatorul obiectiv turistic pe lista este Dolmabahce Palace, un complex de cladiri cu o arhitectura impresionanta, cu o gradina frumoasa, cu monumete si sculpturi. Palatul are aproape 300 de camere, unele mai somptuoase, mai grandioase si mai decorate ca altele. Fiecare bucatica de perete e decorata, sculptata, pictata, saloanele au coloane mari si sint atit de spatioase incit te fac sa te simti ca o furnica. Nu se intra decit cu ghid insa tot degeaba, ca dupa 10 minute ramineam cu gura cascata la pereti, pierzindu-ma pe holuri, minunindu-ma de toate pe care le vedeam. Peste tot erau ghizi si paznici care ne indrumau si nu ne lasau sa mergem chiar peste tot unde vroiam noi si un lucru destul de enervant, nu ni s-a permis sa facem poze cu blitz-ul, cica nu face bine la picturile de pe pereti. De aceea pozele din interiorul acestui palat n-au iesit chiar atit de bine.
Am avut ocazia sa admiram si un candelabru imens de 4 tone jumate care, din pacate nu era aprins pentru ca urma sa fie curatat, actiune care dureaza cam 2 luni.

Ne intoarcem sa luam cina la alt restaurant, care functioneaza tot pe principiul "impinge tava". De data asta aleg carne de miel cu orez si salata de vegetale si bineinteles alta prajitura. De-li-cios.
Mergem in camera, ne odihnim un pic si apoi plecam spre gara care in turca se numeste "Gar". Greu, de tinut minte, nu? Si nu mergem acolo ca sa luam trenul ci ca sa vedem un spectacol: "Dansul dervisilor", ce se desfasura intr-o sala de asteptare.
Scaune de jur imprejur, din pacate scena era la acelasi nivel cu scaunele asa ca cei din spate au ales sa stea in picioare ca sa vada mai bine. Inteleapta miscare.
Ma asez pe un scaun si norocul imi suride: am o vedere buna a "scenei". Intra niste muzicieni cu instrumente care de care mai ciudate, imbracati in niste robe lungi si cu niste "palarii" pe cap ce-mi amintesc de pionii de la jocul "Nu te supara frate" pe care-l jucam cind eram mici: inalte, drepte si rotunjite la virf.
Vreo 15 minute avem parte de-o muzica stranie, placuta, cu totul noua pentru noi, dupa care isi fac aparitia dansatorii: 5 barbati tineri, imbracati in niste "rochii" albe si lungi pina-n pamint si cu aceleasi palarii inalte si rotunde.
N-am sa va descriu tot dansul pentru ca as strica tot farmecul. Am filmat citeva minute si sper sa pot posta un link catre filmulet curind. Pot doar sa spun ca scepticismul meu la vederea "barbatilor in rochii" a disparut pe parcursul dansului. Un dans fascinant, hipnotic, minunat, cu totul nou si parca de basm. Pentru citeva minute m-am simtit atrasa intr-o lume magica, ireala, nemaivazuta, calma si frumoasa. Felul in care se miscau dansatorii, bratele inaltate, expresia de seninatate de pe chipurile lor dadea impresia ca se afla in transa. Cind s-a terminat mi-a parut rau. Parca durase doar 5 minute si de fapt tot spectacolul durase o ora intreaga. M-am bucurat foarte mult ca am avut ocazia sa merg la un asemenea spectacol, asta a fost ceea ce mi-a placut cel mai mult din toata vizita la Istanbul si as vrea sa-l mai vad macar o data.
Am plecat din sala cu parere de rau. Sa va mai spun ca sala era plina de toate natiile pamintului? Turisti, bineinteles.

La intoarcere dam o raita pe la o cofetarie, nu de alta dar inca nu gustasem din multitudinea de baclavale si cataifuri. Am luat din fiecare "model" cite doua si tot n-am putut sa le incerc pe toate ca deh, eram singura care poftea la asa ceva si oricit de incredibil ar parea, stomacul meu are si el o limita.

Pe aceeasi faimoasa strada Ystiklali gasim si o librarie. Intram inauntru si ne plimbam, cu ochii dupa carti in limba engleza. Urcam la etaj. Rafturi pe linga pereti, carti frumos aranjate, vinzatoare tinere si amabile care vorbesc engleza. Toata libraria mi-a dat senzatia ca ma aflu in casa cuiva, era asa de comfortabila, cu carti frumos aranjate pina si pe scari, cu masute si scaune in colturi, lumina nu prea puternica dar suficienta incit sa vezi exact cit trebuie. Gasesc o carte de Tennessee Williams pe care vroiam s-o citesc de mult. O cumpar, desi mi se pare cam piparata la pret. Vad ca toate cartile in limba engleza beneficiaza de o reducere de 20%. Bun si atit, imi zic. Mergem la casa, dau cartea si vinzatorul bate pretul. Ii spun ca e cu reducere si isi cere scuze ca uitase. Hmm, nu stiu daca sa-l cred sau nu, dar treaca de data asta. E din aceeasi categorie cu vinzatorul de ciocolata care mi-a cerut cu jumate de lira mai mult decit pretul afisat. I-am dat, desi ma minca limba sa-i zic citeva.
Asa a trecut si ziua de simbata.

Duminica, ultima zi, am avut timp sa tragem o fuga pina la "The Aqueduct of Valens", un apeduct de pe timpul romanilor care este inca in functiune. Ma mir cum de a rezistat ditamai constructia in timp. Arata ca un pod mare, pe 2 nivele.

Si uite asa s-a terminat excursia noastra. Cu 2 kebab-uri puse la pachet si citeva cutii de rahat si ceaiuri (cel de pomegranate si cel de scortisoara sint foarte aromate si bune la gust) ne-am imbarcat din nou in masina pentru calatoria de intoarcere.
Ar mai fi fost citeva locuri pe care n-am apucat sa le vizitam, cum ar fi "Egyptian Spice Market", "Galata Tower" si partea asiatica a orasului dar....poate data viitoare.


www.wrongspelling.com/album/" target="_blank">Pozele mele * www.squarethoughts.com/" target="_blank">Fotografie

I saw something in your eyes and I wanted it for myself - Dave Gahan

Luna75 spune:

Foarte frumos si detaliat povestit !
exact pe gustul meu
felicitari

mephala30 spune:

am calatorit si eu alaturi de voi, gratis, .
Multumim pentru povestea frumoasa pe care ne-ai oferit-o, .
Ma duc acum sa vad si pozele.

_
Carmen, cu Iustin (5.06.2004) & Teodor (6.09.2006)

Delidana spune:

Va multumesc pentru aprecieri.
Povestea a fost si mai detaliata dar am taiat din ea cu spirit critic pentru ca altfel ajungeam sa scriu un mini-roman.
Am pus poze la semnatura.

www.wrongspelling.com/turkey/" target="_blank">Istanbul * www.squarethoughts.com/" target="_blank">Fotografie

I saw something in your eyes and I wanted it for myself - Dave Gahan

gusta spune:

Frumoasa excursie Delia.

Marilena si Mara Augusta

hcclara spune:

Delia, ce frumos ai povestit! si pozele foarte frumoase!

P&ANA spune:

Am trait aceleasi sentimente citind povedtea ta. Desi am fost de nenumarate ori la Istanbul nu am vizitat niciodata Dolmabahce.
Te felicit pt. stilul tau de a trai si modul de a vedea lumea.

Desertul "ca guma de sters" era o praji facuta din piept de pui .

Alina

a fi om e lucru mare ...
[url="http://picasaweb.google.com/alina.oztaysi

Zuzilici spune:

Superba descrierea. Parca am fost acolo cu tine. Felicitarile mele si sper sa fie o data viitoare ca sa mai am ce citi.

ZIETGEIST



Zuzilici de Isabella Maria (21.04.2006)

violeta70 spune:

Delia superba povestea ta, parca eram si eu acolo. Si pozele superbe. Asa cum ti-am mai spus, am fost si eu la Istanbul, de 3 ori. Dar din pacate, am fost in mijlocul unor famili musulmane, de care depindeam in ceea ce priveste programul. Am vizitat si eu Moscheea Albastra, Sophia (atunci era in renovare), am fost si in cartierul de bogatasi (nu stiu cum se numeste, cu denumirile lor), pe strazi, dar nu cu tramvaiul, am mers doar cu masina. Am avut ocazia sa merg si la Bursa si la Guzelcamli, la vreo 20 km de Kusadaci. A fost superb.
Sper sa mai mergi, ca sa vezi si restul obiectivelor pe care le-ai ratat.
Te pup,
Violeta

Delidana spune:

Alina, cred ca nici intr-o mie de ani nu as fi zis ca e vreo bucatica de carne in prajitura aceea.
Multumesc inca o data ca ati avut rabdare sa cititi tot.


www.wrongspelling.com/turkey/" target="_blank">Istanbul * www.squarethoughts.com/" target="_blank">Fotografie

I saw something in your eyes and I wanted it for myself - Dave Gahan

Sabina spune:

Impresionanta descriere! mi-a placut mult si te felicit pt rabdare, eu n-am atata:)))

Ai citit Ma numesc rosu si bastarda istanbulului?
cred ca ar merge la fix cu amintirile proaspete





Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!


Sabina, www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia Galagia si bb Gheo