Fragmente de Paris 3

Pentru ca a venit in sfirsit vara si aici, pentru ca e duminica, iar saptamina de munca va incepe de data asta marti, pentru ca am gasit in sfirsit mere cu 1 euro in piata, pentru ca aici, dimineata, "ciripelele pasaresc" inainte de a rasari soarele...

Parisul inedit. Parisul care iti atinge sufletul.

Prima oara am fost smulsa din starea de...prostratie si disperare in care intrasem dupa ce am ajuns aici de un drum cu metroul. In care a urcat la un moment dat cel mai frumos barbat pe care l-am vazut vreodata...
Un barbat la 30 si ceva de ani. Foarte masculin. Frumusetea asta este foarte discutabila; mie mi s-a parut extraordinar de frumos, dar...deloc genul "Ricky Martin". Era imbracat foarte hippie; ciocate, camasa inflorata, vesta de piele, blugi uzati. cu o palarie mare de cowboy. Purtind agatata la git un fel de cutie de tabla retro, cu poza lui Marlyn...
"Mica" lui problema era ca avea un tremurat necontrolat al picioarelor. De fapt, omul cersea. A spus o poveste lunga despre o infectie contractata in spital. Nu am inteles prea multe pentru ca in metrou era foarte galagie. Si-a spus povestea pe indelete, pret de vreo 3 statii. Nu se grabea. A refuzat locul care i-a fost cedat...
Apoi, fara sa ceara...in tot discursul lui nu a fost nici o secunda vorba de "ajutor", "bani", sau "mi-e foame", s-a plimbat printre scaune, in vagon. Fara sa se uite lung la nimeni, dar spunind "multumesc" si daruind un suris tuturor celor care i-au dat vreo moneda.
Era cersetor...

Tot in metrou. Un alt individ, de data asta foarte tinar, pustan. A urcat cu o cutie mare si cu un flaut. Cutia deschisa a scos la iveala un fel de ... "ceva care cinta". A cintat jazz la flaut, "acompaniat" de intreaga orchestra ascunsa in cutie. A cintat mai bine decit am auzit cintindu-se in multe baruri cu "jazz live" din Iasi. La fel, pe indelete, 3 piese. Fara sa le scurteze, fara sa le macelareasca. La sfirsit s-a plimbat si el agale printre scaune. Si pentru ca metroul a facut o oprire intre statii pentru "regularizarea traficului", ne-a mai cintat o piesa, inainte de statia la care a coborit. Lumea a aplaudat...

Terasa in cartierul latin. M-am oprit sa beau o bere si sa fumez o tigara. Trecuse prea mult timp de cind nu am mai facut asta, aveam si o carte buna la mine....Terasa era deschisa pe o singura latura, asa ca ploaia marunta si "perseverenta" nu ma putea ajunge. Printre mese se plimba agale un porumbel. Ciuguleste coji de seminte si inca ceva, el stie ce; ochii mei, de la "fabuloasa" inaltime pe care o am, nu deslusesc ce e acel "inca ceva" minuscul. Se plimba printre picioarele oamenilor, calm si linistit. Apoi, cu o scurta bataie din aripi, se urca pe masa mea, la 5 centimetri de mina care se odihnea pe cartea de care uitasem. Ma priveste cu un ochi, apoi cu celalalt...priveste cartea...ma priveste din nou si sare jos de pe masa, sa isi continue ciugulitul...



if you can't say something nice, then don't say it at all

miki68 spune:

Ai lor versus ai nostri... Ce diferenta!

cristina d.
www.flickr.com/photos/9558016@N05/?saved=1" target="_blank">Motaneii mei

rall spune:

Abia m-am intors din Paris, si am observat si eu - cu uimire - cum vrabiutele sunt acceptate in mai toate fast foodurile sau terasele sa ciuguleasca de pe mese firmituri de paine.

Si oamenii par foarte obisnuiti cu ele, se dau un pic la o parte sa nu le sperie dar isi continua relaxati discutia sau cititul ziarului

Alinutza1979 spune:

Super tare pisigri!Imi place foarte mult cum scrii; trebuie sa-ti spun ca mi-au placut foarte mult povestioarele despre copilarie (munte,mare) ....mai vreauuuuuu
Multi pupici si te astept cu povestioare vesele!