Fragmente de Paris 2

Primul soc pe care l-am avut odata ajunsa aici a fost cind am intrat in camera de camin. Trebuie sa spun ca intotdeauna mi-am dorit sa stau in camin, viziunea mea despre viata de student fiind foaaarte romantata. Ce sa fac daca m-a nascut mama intr-un oras universitar...?
Oricum, 3 luni de viata de camin mi se parea numai bun. Daca nu imi place ( cum sa nu imi placa????) nu trebuie sa "indur "prea mult (din nou, cum sa nu imi placa???). In plus, stiam ca aici "organizarea" e in doua camere individuale/apartament, cu bucataria si baia comune...Ce poate fi mai frumos?

Nu cred ca imi inchipuiam camera varuita in culori vesele si cu mocheta pe jos. Adica nici macar eu nu pot fi atit de...de...zuza. Dar cind am intrat....
Pereti cu vopsea galben-crem-pal. Pe jos un linoleu ...galben murdar. Da murdar! Pat de fier, salteaua pusa pe el, asternuturile puse gramada pe pat. O noptiera minuscula si un raft mic. Dulap in perete, cu usi glisante, alb. Si peste toate astea, un miros oribil, care am dedus ulterior ca provenea de la condimentele cu care gatea colega mea de apartament. Care provine din...orient. Ala apropiat. Care m-a fascinat mereu....da mincarea orientala pe care am mincat-o eu in Romania NU mirosea asa....

Trollerul meu gri cu flori roz era singura pata de culoare. Ma rog, si patura albastra pentru care nu aveam cearsaf.

Macar mergea internetul, puteam evada...spre casa.

Am plins citeva zile cum nu am plins in viata mea. Nu indrazneam sa ies din camera de frica sa nu ma ratacesc. De altfel, am stat in camera vreo 3 zile, mincind snitele luate la pachet de la fastfood din Bucuresti...pe care nici macar nu le-am pus in frigider, ca si ala putea cumplit. Cind a venit colega de apartament...am facut cunostinta. Are peste 40 de ani, miroase groaznic...

O saptamina a durat pina cind m-am indurat sa scot cite ceva din troller. Pina atunci dimineata imi puneam in troller "chestia" in care dormeam imbracata, luam haine de mers la scoala...cind ma intorceam le puneam la loc in troller si scoteam "pijamaua". Acelasi ritual cu periuta si pasta de dinti, sapunul, lufa, gelul de dus...tot. Cind vorbeam cu cei de acasa nu ziceam decit ca e nasol. Sotului ii boceam nonstop ca eu vin acasa, renunt la doctorat si la tot...

Acum nu mai este chiar asa. Iau calciu mai regulat ca niciodata, pentru ca am facut foarte des atacuri de panica si imi era rau cam tot timpul. Pot iesi din casa fara sa ma apuce ...miscorici, am vizitat orasul... Distantele ma omoara, dar nu vreau sa vad cit ar trebui sa stau aici ca sa ma obisnuiesc si cu asta.

Prima "investitie" a fost o plantuta miiica si simpatica, botezata Florica. Fara ea cred ca ma urcam pe pereti. Si-asa, cred ca o doaga mi-a sarit, ca eu si Florica stam la povesti...NU, ea NU imi vorbeste !!. Ii povestesc din ce in ce mai des ce vas special i-am luat ca sa o pot inghesui in troller la intoarcere, fara sa o sifonez. Pentru ca Florica este foarte smechera, are o freza ca Jackson Five...

Dupa Florica am renuntat la cafea. Am incercat sa ma apuc de ceai, dar n-a tinut. Ca si acasa, ceaiul e pentru oameni bolnavi.

M-am saturat de mezeluri asa ca am inceput sa imi fac salate. Am dat o avere pe ulei de 100 de feluri, tot mi se pare amar si nasol...nu stiu de ce. In schimb se exagereaza ca fructele si legumele nu ar avea gust...Din pacate insa aici nu am gasit deloc marar...

impresii despre Paris insa intr-un episod dedicat special...

if you can't say something nice, than don't say it at all

miki68 spune:

Imi place cum povestesti! Hai, astept episoadele urmatoare pentru ca pentru mine, deocamdata, Parisul e un vis utopic! In continuare, news from Iasi: e cald, soare, matzucii stau la geam (in dosul plasei, of course) si urmaresc fascinati vrabiile si gugustiucii. Aseara a concertat Goran Bregovici in fata la Palat (conform presei 10-25 de mii de spectatori), campania electorala e in toi cu balacareala aferenta...

cristina d.
www.flickr.com/photos/9558016@N05/?saved=1" target="_blank">Motaneii mei