Fragmente de Paris 1

Desi seria (cum o vad eu acum) Fragmente de Paris ar trebui sa surprinda acele clipe ale Parisului care m-au impresionat, inceputul cred ca va avea rol explicativ. Pentru ca mi se pare anapoda ca, dupa ce m-am tot laudat pe forum ce de-a mitze si catei am eu, ce fericita sint cu ele, ce sot minunat am si cum vrem noi sa facem un copil, sa sar deodata...la Paris...

Asadar: in tara fac un doctorat. Si fusesem avertizata ca, la un moment dat, va trebui sa vin incoace cu o bursa Erasmus (Erasmus de-ala ciuntit acordat de statul roman)...doar ca stiam ca pentru chestia asta trebuie sa treci printr-un proces de selectie la care trebuie sa PARTICIPI intii si-ntii. Si mai stiam ca Erasmusul se intimpla o singura data in viata unui om, asa ca mi se parea normal sa decid sa plec atunci cind voi sti foarte clar ce anume exact vreau sa fac cit ma voi afla intr-un laborator mult mai bine dotat...

Ei, ca de obicei, socoteala de acasa te lasa pina la urma cu curu in drum. Sper ca aici, in blog, am voie sa folosesc cuvintul asta.
Eram fericitii posesori ai unui apartament minunat, pentru care am facut credit pe 25 de ani, in care am cumparat doar peretii, termopanele pe care le-am imbunatatit si centrala careia pina la urma i-am schimbat toate tevile, ca erau fisurate. Bun si-asa...Ne-am apucat de renovat. Varuitul a durat 2 saptamini. Instalatori, am schimbat 3 echipe...si a durat vreo 2 luni. Partea "buna" a fost ca nu am platit decit ultima echipa, si pe aia cu bani putini, ca mai era putina treaba de facut...restul facusera aia care ne-au lasat pe rind cu fundu in balta...Dupa tevaraie a mai urmat o mina de var. Dupa care faianta si gresie ne-a pus tatal meu...el saracu are cu totul alta specializare, dar ii place sa faca de toate. Om cu job de-ala normal, care iti permite sa hranesti familia si sa platesti intretinerea, faianta mea se desfasura dupa 18 si simbata...asa ca nu detaliem cit a durat. Cei mai tari au fost cei cu usile...de interior...comanda....nici nu vreau sa imi aduc aminte !!
Si uite-asa incepusem noi calmi sa caram din lucruri in noua noastra casa, care parea sa semene din ce in ce mai mult cu o casa de om...cumparasem si niste mobila (cit ne-au mai tinut buzunarele)...

Si ma duc eu vesela la scoala intr-o zi. Si seful meu arunca asa, intr-o doara: tu sa nu iei ore semestrul asta, ca pleci in Franta.

- Whaaaatttt??????
- Pai hai la mine in birou sa discutam.
Si ma duc...sa...discutam. Care discutie a fost ceva de genul "Ok, deci pleci in Franta primavara asta, 3 luni. intrebari? nu...Pa"

Si uite asa, 3 saptamini mai tirziu, plecam la Bucuresti cu barbatu dupa mine, toata sfirsita...Am apucat sa maninc intr-o dimineata micul dejun in noua mea casa....

if you can't say something nice, than don't say it at all