rutina :(

Din frageda mea ...pruncie, adica de pe la 17 ani , n-am avut nici o problema in a-mi gasi un job.
In schimb am mari probleme in a-l pastra: ma plictisesc.
Cam asta a fost valabil si cu scolile: am inceput vreo 3 facultati, am terminat-o de bine, de rau, pe a patra, si pe aia la FF, ca altfel as fi murit de tristete pina s-ar fi terminat tooooaaate acele cursuri cintate pe ton monoton.
So, cam asa se intimpla si cu joburile: ma duc la interviu, descint ce descint din experientza "previous", ascult cu mare interes in ce consta schimbarea. Incep sa adulmec "wind of change"- he he, ia sa vedem daca ma descurc...
Si cum de obicei raspunsurile-s pozitive, purced la a cunoste noua organizatie, noii colegi, noile atributzii, cu mare entuziasm creator. Cine ma vede zice ca gata, sparg muntzii.
Si cam asta ma pregatesc sa fac.
E, si primele trei-patru-cinci, sa zicem sase luni totul merge excelent: stau cu nasul infipt in toate hartzoagele, dau arhivele peste cap, schimb procese, proceduri, optimizez, imbunatatesc, propun, insist, implementez solutzii. Ma imprietenesc cu clientzii, cu colegii, aduc BANI - si eu sint entuziasmata, si ei sint entuziasmati. Ma mai aleg cu trei-patru hartii de nemaipomenita performantza. Dupa care... incep sa ma intreb... now what?!
E, si asta e punctul de cotitura, la care nu prea mai am un raspuns. Intervine rutina. Ok, am invatat, am inteles, functionez in favoarea firmei - ce urmeaza NOU?
Unul dintre fostii sefi mi-a zis "nimic". Lucrurile merg si le lasam asa. Continuam la fel. Un raspuns clar la o intrebare clara.
Si am reactionat previzibil... cum, nimic? A, nashpa. Pai atunci eu plec. Doar n-o sa repet aceleasi actiuni ppina ies la pensie. Daca nu mai ai nimic pentru mine... see u later alligator.
Pentru mine viata inseamna evolutie. Cind nu mai evoluez, am o problema. Una majora. Pai de ce n-as dormi acasa, in cazul asta?! Pentru ce sa ma trezesc eu dimineatza sa imi misc onorabilul fund pina aici - pentru dat trei telefoane, citit doua mailuri din care oricum nu reiese nimic interesant, si intilnit trei tipi cu care colaboram in virtutea celor stabilite anterior, oricum?!
Unde e actiunea?! Sa-mi trepideze si mie pipota ca am facut ceva util?!
Ultimului angajator i-am zis, mai in gluma, mai in serios, sa imi dea un camion ca eu ma fac agent de vinzari directe. Job rotation. Mie nu-mi plac nene joburile astea in care iti plimbi fundul de la birou la aparatul de cafea si invers... Ok, cind lucrurile nu merg bine intervii. Dar cind merg?! Cind merg de la sine? La ce mama ma-sii le trebe procesorul meu?! La concret vinde altcineva, toate analizele le pot face programele pe calculator - eu dau cu batzul pe niste chestii care sint plictisitor de in regula, de unde deduc ca rolul meu s-a terminat, m-am transformat intr-un elefant care casca pe acolo prin firma....
Stiu, am o problema. Eu am o problema. Sint absolut incapabila sa stationez intr-un job in care nu ma simt utila. Nici macar pentru bani. Pentru indiferent citi bani.
Deci, problema e a mea. Dar n-am idee cum sa o rezolv... sau spre ce alt domeniu sa tintesc. Sa o iau inapoi?! Ca m-am chinuit ani de zile sa avansez profesional si descopar ca, cu cit avansez mai mult, cu atit NU-MI place... :(
Asa eu tot timpul am ceva de comentat, am idei, propuneri, solutzii - dar de foarte putine ori lucrurile se misca, chiar se misca, atunci cind deja au ajuns intr-un stadiu satisfacator stationeaza muuult prea mult timp. Mai ales cind e vorba de ditamai mastodontul de organizatie. Devin destul de nefericita destul de repede, ma fatzai pe scaun si realizez ca am timpul ocupat cu RUTINA 90%. Si exact rutina e aia care ma omoara...

buli spune:

probabil ca n-ai jobul potrivit
sau ... ma rog, domeniul potrivit
exista locuri nu chiar asa ... rutinoase. sau macar nu in sensul in care le descrii tu.
daca tot te plictisesti, incearca o schimbare radicala ;)

www.youtube.com/watch?v=YhWZ7bpfQag" target="_blank">@

redi spune:

Buna, Elise !
Poate ar fi mai putin plictisitor daca ai gasi calea de a face ce stii , in domeniul privat, pe contul tau.
Nu te-ai gandit niciodata sa lucrezi in societatea ta ?
De ex. sa recrutezi, sa formezi, sa directionezi, oameni cu pregatire ca a ta.

Atunci cand nu esti tu seful, nu poti sa impui mai mult decat acesta isi doreste, putini sefi isi i-au riscul de a depasi limitele care asigura mersul societatii.

Cand tu esti seful, tu stii ce limite iti impui sau nu .
E si chestie de incredere, de a lasa pe altul sa tina fraiele .
Sunt mii de feluri de a lucra tu insuti, pentru tine, eu tare bine te vad lucrand in firma ta.
Redi

Elise spune:

Buli,
asa cred si eu, numai ca nu le-am identificat inca... Nu am idee care ar fi joburile alea putin rutinoase. La un moment dat rutinoase par sa devina toate, cel putin astea economice. Ca doar nu m-oi face acum pilot. Desi n-ar fi rau.
Ma intreb daca si de asta m-as plictisi repede....

Redi,
da, e o idee. Dar nu cred ca sint pregatita pentru asta, mai am mult de invatat despre cum se conduce o "sandrama" intreaga . Sint multe lucruri pe care nu le inveti in scoala, nu le inveti nici in middle management...

coltofeanu spune:

quote:

---

Originally posted by Elise

da, e o idee. Dar nu cred ca sint pregatita pentru asta, mai am mult de invatat despre cum se conduce o "sandrama" intreaga . Sint multe lucruri pe care nu le inveti in scoala, nu le inveti nici in middle management...

"There's no vice as advice!"
Elise & BBLisa

---

O sa inveti din mers. Sau te invata nevoia. Daca astepti sa incepi o afacere atunci cand vei fi pregatita, vei pierde timp pretios, poate ani. Sau poate nu te vei considera niciodata suficient de pregatita. Si este pacat sa lasi anii sa treaca asteptand. Totul se invata exersand.

ellej spune:

Intr-un invidiez. Tu evoluezi, inveti mereu ceva nou. Eu sunt ingrozitor de lenesa si de materialista. Idealul meu e sa fac cat mai putin pe cat mai multi bani. Evident, e inca in stadiu de ideal :) Daca am o zi mai lejera o las moale, in loc sa rezolv lucrurile ne-urgente, iar cand arde ma mobilizez foarte bine. Dar nu resusesc sa fiu constanta; si muncesc pentru ca trebuie, nu pentru ca imi place ce fac.

De fapt, nici macar nu stiu ce mi-ar placea :( Nimic, probabil.

Si Dieu nous a faits a son image, nous le lui avons bien rendu.
If God created us in His image we have certainly returned the compliment.

balanta spune:

Elise,nu stiu daca e vorba neaparat de rutina.
Si eu am problema asta, cu un nou inceput dar dupa mai multi ani.Poate e nevoie de o noua provocare.Eu fac cativa ani buni ce am inceput,dau ce pot din mine,ating apogeul si apoi stop,consider ca atat am avut de spus.
Si vreau alta provocare. altceva care sa ma motiveze, sa-mi doresc sa ma autodepasesc,sa cunosc , sa invat.

Ii dau dreptate 100% dreptate lui coltofeanu. Multe le inveti din mers.Si eu m-am urnit greu, mai bine zis mi-a fost frica.Si am pierdut ani pretiosi.Dar probabil s-a intamplat atunci cand trebuia.
Am lasat toate scolile deoparte, am lasat serviciul, bun de altfel si am pornit efectiv de la o meserie care presupune munca unei scoli profesionale.
Acum nu regret.A fost greu,cu pretul anilor,sanatatii,relatiilor cu familia,singuratatii,a fost greu dar am satisfactii mari.A meritat.Din punctul meu de vedere.
Nici mie nu-mi place rutina.E dusmanul meu nr unu.

Sabina spune:

Elise, tu esti norocoasa ca iti pui astfel de probleme filosofice, sunt unii care stau la ORICE job numa sa puna o paine pe masa
:)


www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=Clipe%20de%20viata%202007&page=34" target="_blank">Povesti nemuritoare
www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=Clipe%20de%20viata%202007&page=12" target="_blank">Culeg fericire

Multumim!


Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!


Sabina, www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia Galagia si bb Gheo

Elise spune:

coltofeanu, balanta,
ar fi interesant dar la stadiul actual nu m-as descurca sa conduc propria firma. Ar trebui sa inteleg dinamica - total diferita fata de ditamai mastodontul. Eu provin din mediul corporatist, unde sint ca pestele in apa. Dar acolo ai putere. Ai deja ditamai firma in spate. Intr-un fel e un sistem mai complex, in alt fel e mult mai simplu. Ca sa fac o schimbare radicala, ar trebui sa stau macar citeva luni pe linga cineva care lucreaza altfel, ca daca ma arunc, singura, acum imi iau niste plase de nu ma vad.
Si cred ca piata in sine e destul de dura si nu iti ofera prea multe sanse sa inveti din greseli.

Sabina,
Sint norocoasa din citeva puncte de vedere: s-a intimplat sa nimeresc intr-un domeniu bine platit, in care exista cerere pe piatza, si eu sint dispusa sa muncesc: cam asta e singurul noroc. In rest, nu ma ajuta nimeni cu nimic, oricum :)
Imi pun probleme de genul asta doar pentru ca pot sa pun o paine pe masa din mai multe locuri.

ellej,
n-ai de ce sa ma invidiezi, e un handicap situatia mea, nu un avantaj. E lipsa de autodisciplina, de fapt.
De fapt, chiar as fi curioasa sa aud opinia cuiva care considera ca da, are un job care ii place si nu se duce la scarbici sa munceasca cit mai ... nu putin, cit mai simplu, ca de ce sa se complice, vremea trece banu'merge.
Sint convinsa ca pe putin 90% dintre angajati cam asa pun problema.
Cel putin, cei cu care am lucrat eu asa erau. Ii faceam fericiti daca mai scoteam ceva de pe to do list si mai bagam ceva la salariu - fidelizare pe viatza.
E, mie mi se cam taie la un moment dat indiferent de astea doua argumente forte. Am avut discutii nesfarsite cu linia de management, ma rog, acolo unde chiar le pasa de angajatii si unde era cazul sa am. Unde nu era cazul, am spus bye pur si simplu. Si cind ti se intimpla chestia asta de doua-trei ori, realizezi ca problema e la tine... Admitind ca mi-ar da un purcoi de bani, satisfactia mea care e - in conditiile in care eu nu fac decit sa zac intr-o balta de apatie 5 zile pe saptamina? Compenseaza alea citeva ore de shopping 75% din timpul meu in care imi blestem zilele in gind? Nu.
Faptul ca fug acasa la sf. programului ca un caine scapat din lantz e cuantificabil in bani? Nu.
In fond, bani mai pot sa castig, TIMPUL meu e asta, nu mi-l da nimeni inapoi. Daca tot nu pot sa mi-l petrec acasa cu copilul pe tot, pentru ca trebuie sa "livrez", macar sa presupuna ceva evolutie, miscare, action. E cea mai mare parte a vietii mele, in fond... in care ce fac? Hibernez?!

Miramar spune:

Hmmm. Sincer nu cred ca exista un job care pe termen lung sa nu presupuna rutina si repetitie. O data ce ai fost in stare sa implementezi un sistem care functioneaza e evident ca intervine rutina. In mod particular la mine asa a fost. Norocul sta in faptul ca dupa 2 ani de inregimentat sistemul si dupa inca unul in care am inceput sa regurgitez plictiseala si tocmai ma pregateam sa-mi iau talpasitza(deh eu sunt mai rabdatoare decat tine vorbesc in ani nu luni) au aparut proiectele. Si de atunci on top of my regular job apar cam 2 -3 proiecte, uneori mai multe pe an. E drept ca nu mai e ca la primul (de aia vorbeam de repetitie) dar nici n-as spune ca sunt trase la indigou, fiecare are particularitatile lui, sa nu mai vorbim de factorul uman intotdeauna altul. Evident la fiecare sfarsit de proiect ma gandesc and now what?, dar pana acum slava Cerului au tot venit. Altfel insa printre proiecte da rutina si iar rutina, ceva mailuri, multe cafele, multa hartogarie de revizuit, vizat si evident de fiecare data gandul ca daca luna viitoare nu apare un nou proiect imi bag p... si plec cu tot salariul lor de top si bonus on top of. Dar uite ca...au trecut ani buni si tot aici sunt. Da' la anu' sigur plec :)

vickyfilip spune:

deschide-ti o firma. asa o sa ai parte un timp foarte lung de noi provocari. si nu vei aduce bani angajatorului, ci tie.