gata. la munca.

Implinesc doua luni de cind m am desprins de viata mea de mama full time. A fost greu la inceput. Si mai e si acum, din cind in cind. In prima zi in care m am trezit la birou, imi venea sa fug acasa. Sa verific daca bona a retinut ca Tudor maninca mai bine cu lingurita galbena cu coada lunga. Mai e si cealalta, dar e prea lata. Si ca sa vad daca nu vrea sa ne pupam. Si daca nu ii e prea cald sau prea frig. Si pentru ca mi a fost teribil de dor de el si pentru ca viata "normala" e atit de plina de lucruri neimportante si problemele de serviciu, am avut revelatia, sint 80% inventii corproratiste ale unor oameni care nu au nimic mai bun de facut. A doua zi, a fost la fel. in a treia, am observat ca poate fi placut sa bei cafea si sa fumezi fara sa stai cu urechea ciulita ca se trezeste cel mic. Si ca e interesant sa te redescoperi altfel. Aproape asa cum erai inainte. Bine, cu niste kile afurisite in plus, mai incercanata, cu un machiaj usor intins si aplicat in 30 de secunde, cu banana pasata pe pulover... Cu constiinta faptului ca eu am de ce sa ma trezesc dimineata (la 6!!!), ca am de ce sa merg acasa, mai fericita si mai implinita, dar si mai sfisiata intre doua lumi care vor ceva de la mine. Apoi, incet incet, ne am intrat intr un nou normal. Apreciez mai mult timpul petrecut cu Tudor. Ma joc cu el mai implicat, se bucura din tot sufletul cind vin acasa, seara (sigur, daca nu sunt reclame la tv. daca sunt, mai trebuie s astept nitel), se catara la mine in brate si ma pupa. M am relaxat pentru ca mi am dat seama ca ne iubim oricum, chiar si de la citeva ore distanta. Mi a mai venit sufletul la loc. Insa tot cu gindul la el stau chiar si cind am dead line uri turbate. Nu mai vreau sa dau sute de mii pe timpenii de la restaurante chinezesti cind stiu ca de banii aia as putea sa i mai cumpar lui ceva. Inca refuz sa ies cu fetele la bere pentru ca vreau sa i dau lui timpul meu. Dar sint mai bine per total. Mai sigura pe mine. Imi place sa am banii mei, mi a placut intotdeauna si am suferit in tacere in anul in care nu am facut o decit prin colaborari din cind in cind. Iar Tudor... Tudor a invatat sa iubeasca si alti oameni, sa raspunda si la altfel de stimuli. Din fericire, bona e lui e iubitoare si are rabdare iar el s a adaptat la ea. Greu, e adevarat, dar acum rid in hohote impreuna cind se joaca cu fotoliul gonflabil si a invatat ca oamenii sint diferiti fara sa fie neaparat mai buni sau mai rai, doar altfel. Oooo, si am invatat si eu asta. Ca nu toti cei care vin in preajjma lui tudor trebuie sa devina mini eu. Inclusiv bona. Cred ca avem toti de cistigat din asta. Ce sa mai spun? La 6, sparg usa, darim liftul, sar in metroul arhiplin, dau din coate cit ma tin puterile si ma indrept cu viteza maxima spre TUDOR. Faceti loc!!!!!!!!
Dar stiti care e cel mai fain sentiment? ca orice s ar intimpla aici, la munca, nu are nici o importanta semnificativa in comparatie cu ce am eu acasa. Si sint mai bine definita. uite asa!

olguta12 spune:

Tudor este un flacau tare norocos. Are o mamica deosebita, cu un suflet plin de dragoste pt. el. Cred totusi ca nu ai fi putut face nimic mai bine pt el(si pt tine!) decat sa te intorci la servici, si sa iti reamintesti ca mai existi si TU ca persoana, nu numai ca "mami de Tudor". E incredibil de greu, dar mai tarziu te vei bucura de decizia facuta. Asa iti vei ragasi independentza si increderea in tine, si asta il va ajuta si pe el in a se dezvolta si a-si gasi la randul lui independentza si personalitatea .
Va asteapta niste aventuri tare palpitante si interesante. Daca tot e sa spunem lucrurilor pe "nume", o data ce ai copii, viatza devine o aventura zurlie si plina de surprize( nu intotdeauna si placute- si asta o spun din proprie experientza).
Ma bucur tare mult pt tine si pt cele cateva ore pe care le ai acum pe zi doar pt tine, chiar daca sufletul si gandurile iti sint (tot) alaturi de Tudor.

Mult succes si liniste sufleteasca

pt amandoi


olguta12

"Fear less, hope more;
Whine less, breathe more;
Talk less, say more;
Hate less, love more;
And all good things are yours."

www.piczo.com/galushk?g=16686272&cr=5" target="_blank"> GALUSHCA IN ACTIUNE




POVESTEA DREI PISHCOT